978 matches
-
arte plastice. Debita totul cu tonul voit modest al unui ministru condescinzând la confidențe față de subalternii săi și urmărea gradul de atenție al celor de față, atins de absența morală a lui Ioanide, care sorbea, indiferent, ceai. În schimb, Gulimănescu, înfricoșat de a nu cunoaște conferința lui Pomponescu, ceru lămuriri, își notă titlul și numărul revistei. Gaittany, care la început receptase cu totul detașat confesiunile lui Pomponescu, căutând chiar a stabili complicități din ochi pe socoteala naratorului, la gestul lui Gulimănescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
într-un colț izolat al terenului de joacă și așteptă cu teamă apropierea lui Coulter, care juca fotbal cu prietenii lui. începu să plouă și, rînd pe rînd, elevii se strînseră într-un adăpost de la capătul clădirii. Thaw intră ultimul. înfricoșat la culme, se duse spre Coulter și scoase limba la el, dîndu-i una în umăr. începură să se bată imediat, cu toate stîngăciile băieților mici, izbindu-se cu brațele și lovindu-se la gleznă; apoi se încăierară și căzură. Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aduse ridicarea bulgară de sub Petru Deljan, pretins fiu al țarului Gavril, până ce și acesta pieri prin alt șișmanid, Alusian, fiul țarului Vladislav. Dar după acestea chiar se mai nimici o mare oaste romeică în strâmtorile de lângă lacul Scutari. Aceste stări înfricoșate grăbiră invazia polovților (pecenegilor ) în Tracia veche și în Macedonia. Ceea ce cruțase războiul bulgar pieri acum (1048 - 1051) și când pecenegii, după ce sfărmaseră de trei ori despărțămintele de armată romaeică, trecură îndărăt peste Dunăre, veniră apoi, de la 1065 începînd, crunții
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu Maria și Pablito, țesătoarea și studentul la filozofie, care nu reușiseră să se găsească într-o seară de iunie, când, dintr-o neânțelegere stupidă (așa crezuse fata), ea așteptase într-un loc, timp de trei ore, plimbîndu-se tot mai înfricoșată pe sub castanii înfloriți de la șosea, cu frunzele luminos-transparente în lumina becurilor, pe când el, probabil, stătea cu buchetul de flori - nelipsit de la nici o întîlnire - sub cine știe ce ceas municipal. Mult mai târziu aflase Maria că Pablito își găsise, de fapt, "o partidă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Avea ades senzația că îl subestima pe Stin. ― Poți mânca oricând. Am aici niște merinde pregătită pentru tine. Dar de ce să nu încerci să vezi ce înseamnă adevărata lipsă, adevărata senzație de foame? De ce să nu-ți afli limitele? Te înfricoșează cumva? Numai lui Dumnezeu îi e frică de propria-I nemărginire... Stin medita câteva clipe și mormăi apoi în barbă: ― Nu văd de ce să mă supun unor cazne pentru o vină care nu este a mea! ― Așa să fie oare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ne descurcăm singuri. Și știm că în felul ăsta Domnul Dumnezeul nostru ne pune la încercare. Dar oare nu ar fi mai bine ca El să ne zică măcar când anume începe și, mai ales, când ia sfârșit încercarea? Brusc, înfricoșat de spusele sale, Abatele căzu în genunchi: ― Iartă-mă, Doamne! Știu ca sunt păcătos, dar ajută-mă să pricep toate cele ce mi se întîmplă. Am nevoie de un semn. Măcar o singură dată în viața mea, ajută-mă să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai lung dintre pumnale și își plimbă degetul peste tăișul lui strălucitor. ― Ce? Crezi că mă sperii cu scobitoarea aia? Păi eu... Când au venit să mă... Paișpe... începu să se bâlbâie Severus, părând că nu se hotărăște ce întîmplare înfricoșată dintr-un trecut glorios ar trebui să povestească. Lovitura de pumn a lui Mos îi explodă însă în figură și îl trimise la pământ. ― Ai să răspunzi numai la ce te întreabă Înălțimea Sa. Adus brusc la sentimente mai bune
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Da, o fată care a murit la Consacrare și care... De fapt de la ea a pornit toată nebunia asta. Fiindcă i-a jertfit fără milă iubita, Xtyn l-a omorât pe fostul nostru Preot într-un mod care ne-a înfricoșat pe toți. N'Gai Loon se trase de barba scurtă, de câteva zile. - Și zici că o iubea? Dar cum e asta posibil aici? - De obicei, între tinerii noștri există o anumită suprapunere a conștiințelor și de aceea, relațiile dintre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și striga cât îl țineau puterile în dorința de-a atrage potențiali clienți: „păcură, vând păcură, veniți de luați păcură”. Emisia sa vocală era atât de puternică și ochii reliefau siguranță, răceală, detașare, încât eu, copil fiind, „înghețam” și mă înfricoșa insistența cu care ne privea și îndemna la negoț. De cum îi auzeam vocea pe stradă, lăsam orice provocare a jocului nostru stradal, intram în curte, trăgeam cheia în broasca porții de două ori și m-ascundeam sub pătuțul meu cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și striga cât îl țineau puterile în dorința de-a atrage potențiali clienți: „păcură, vând păcură, veniți de luați păcură”. Emisia sa vocală era atât de puternică și ochii reliefau siguranță, răceală, detașare, încât eu, copil fiind, „înghețam” și mă înfricoșa insistența cu care ne privea și îndemna la negoț. De cum îi auzeam vocea pe stradă, lăsam orice provocare a jocului nostru stradal, intram în curte, trăgeam cheia în broasca porții de două ori și m-ascundeam sub pătuțul meu cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Auzind ultimele cuvinte ale fetiței, păpușica a scos un sunet care vrea să însemne: „Dar ai spus că frățiorul tău e băiat cuminte, nu? Și acum...” Dacă nu e cuminte - mai spune mama - nu trebuie să-l sperii, să-l înfricoșezi. Acum înțeleg eu - adaugă tata - de ce n-a vrut să meargă cu liftul când veneam aseră din oraș. Apoi, ia din biblioteca celor mici o carte groasă și cu scoarțe cartonate. O deschide și le arată copiilor cât de mare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
sentimente va încerca un tânăr viguros care sucombă inopinat, după ce s-a luptat din toate puterile cu moartea? M-am gândit atât de mult la moarte, la decompunerea celulelor corpului meu, încât moartea nu numai că încetase să mă mai înfricoșeze, dar chiar doream să dispar, să devin neființă. Un singur lucru mă speria: ideea că atomii cărnii mele se vor amesteca cu aceia ai canaliei. Era de nesuportat să mă gândesc la asta și îmi doream să dispun, odată mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care-i inspiră gânduri asemănătoare cu ale mele. Umbra mea pe perete era exact umbra unei bufnițe, ea se apleca pentru a citi ceea ce scriam. Cu siguranță, înțelegea bine, numai ea putea să înțeleagă. Când o priveam pe furiș, mă înfricoșa. Noapte profundă și tăcută, ca aceea care se abătuse asupra vieții mele. Noapte plină de fantome oribile care, de peste tot, din apropierea ușii, de pe pereți, de după perdea, se strâmbau la mine. Într-o clipă, camera devenise atât de strâmtă, că mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
van mă-nvingeți, în zadar înfipt-ați Vulturul de aur în pământul negru Și sânt al Daciei vechi... Victoria voastră Din ce în ce mai mari puteri îmi dă! O, zimbru al Moldovei, capul crunt În noapte[a]-istoriei îl ridici cu fală Și-nfricoșat îl scuturi. Vie! Vie! Este serbare, domnii mei, serbare! Victoria dentîi după cădere, Ziua dentîi după adânca noapte. Azi oastea noastră a învins iazigii... Astăzi amicii, mâne însași ea! Ieri cine mă știa?... Cine știa Că-mi trece-n minte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
întrebător, dar a rămas țeapăn în fața adunării. Chersân s-a ridicat și, cerându-și voie de la delegat, a grăit răstit: Ce aveți, măi? De ce nu tăceți din gură? Vă vorbește un om doar, nu... Și a înghițit restul vorbelor, cătând înfricoșat către delegat. Din sală s-a auzit limpede continuarea vorbei lui Chersân: „... doar nu rage un bou!” Cum să tăcem, dacă vorbiți păsărește, de nu mai înțelege omul nimic - a grăit moș Dumitru Carpen, din fundul sălii. Ce nelămurire ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Încordare. Se mișcă din loc, nu se mai poate stăpâni... Văzuse Cupidonul speriat, surprinzător, de un iepure! Citise de-atâtea ori despre acest tablou... n-ar fi trebuit s-o șocheze. Știa doar, demult, cum apare Cupidon În acest tablou: Înfricoșat de un iepure”... * Într-o dimineață, m-a vizitat prietenul. A sunat la ușă. Mi-am privit ceasul. Abia trecuse de 10. Mi-am trecut mâna prin părul zburlit, mi-am aranjat gulerul cămășii. Nu prea primeam vizite, iar ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Jude”1. Figura lui Ahașver apare În poezia sa. Numele Schlemihl, simbolizând În tradiția evreiască „Schlamassel”, un fel de urgisit August Prostul care atrage toate ghinioanele și nenorocirile, Îl auzise În faimosul salon literar berlinez al Doamnei Rahel Levin-Varnhagen, aristocrata Înfricoșată la gândul că și ea este „ein Schlemihl und eine Jüdin” („un Schlemihl și o evreică”). Dacă numele anunță natura narațiunii care urmează, prima replică a noului sosit ar putea sugera ceva despre trecutul său. Când domnul John, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
imită suspinul. Își ridică palmele și făcu doi pași spre ușă, apoi se opri și se așeză. Reportofonul mergea. O parte a minții lui Weber își nota deja acest moment nefiresc. Mark se juca cu galvanometrul. Ochii lui aruncau priviri înfricoșate prin cameră. Ținea firele electrice în mână. Apoi, își încleștă pumnul, de parcă ar fi fost scuturat de un curent electric, și se ridică în picioare. —Ascultă. Chiar acum mi-a venit o idee. Putem încerca o chestie? Poți să...? Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-au oferit să supravegheze blocul, iar ceilalți s-au răspândit în toate direcțiile. Orașul era plin de oameni porniți nu se știe încotro, pretutindeni răsăreau și dispăreau chipuri, era o beznă încărcată de necunoscut, precis că m-ar fi înfricoșat, dacă tata n-ar fi fost acolo, cu mine. Așa e la cutremure: când pământul pare gata să se desfacă, trebuie s-o iei iute la sănătoasa. Când se întâmplă același lucru cu fetele, mai bine rămâi și îți vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
visat prima oară. Parcă eram la mânăstire la Cotroceni și mă uitam de afară la alcătuirea bisericii, stând așezat pe un macat pus pe iarbă. Și cum stam așa, o durere mare m-a cuprins în tot trupul și mă înfricoșai neștiind ce este. Și tot eu mă liniștii, spunându-mi în gând: „Cum nu știi ce e, ești paralizat, ești doar un slăbănog. Nu te amăgi, ești slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda.” Și prin somn, ca venind din altă lume îmi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vodă aruncă o privire spre mitropolit, acesta încuviință din cap: — Ioan, capitolul cinci. — Ei bine, în vis știam cu certitudine că eu eram acela, că stau acolo de treizeci și opt de ani și așteptam să vină îngerul, dar mă înfricoșa gândul că în locul lui va veni Iisus. Simt în fiecare noapte cum mă cuprinde spaima că va veni Iisus și mă va certa. Încerc să mă ridic să mă arunc în scăldătoare până să vină El, dar durerea din tot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-ți schimbi firea, că o să te ții neclintit pe tron când o să ne primești și că n-o să ne învrednicești să ne privești din față, ci doar așa ca sultanul, din profil. — Doamne, ce gând! — Da, măria ta, m-am înfricoșat, căci nu m-ai întrebat în nici un fel. Voiam dreptate, cine nu este însetat de dreptate? Dar oare cu mitropolitul Varlaam am fost drepți? Grele vremuri ne-au fost date să trăim. Tăciunii se înveleau cu un strat de spuză
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să ierți domnia ta, ca să putem ierta și noi. — De iertat..., măria ta, în fapt nu prea am ce ierta, că nu am pățit nimic..., doar că mi s-a stricat plăcerea de a călători alături de măria ta, totul m-a înfricoșat și m-a pus pe gânduri. Am păcătuit, pierzândumi încrederea în cei apropiați și mai, mai să-mi schimb firea și să ajung bănuitor. Așa că nu este mare lucru ce-mi cere măria ta, să ierți, taică, este creștinește, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cameră. Sub pătură, îi puteam distinge forma, dar nu foarte clar. Singurele părți care îi ieșeau în evidență, erau picioarele și capul. Restul era scufundat și părea să facă parte din saltea, dar eu știam că e acolo, ceea ce mă înfricoșa. Mi-am pus mâinile sub ea și am ridicat-o, fără să dau la o parte pătura cea veche. Era mai grea decât mi-am imaginat și era atât de rigidă și rece încât îmi venea să o las jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
două sute de metri, până la buticul din colț, să-și ia țigări, nu-i făcea fără mașină. Fudul, domnos, îl făcuse mă-sa-n mașină... Cocoșelul ei împielițat și drăcos, deh, în ruptul capului n-ar fi crezut că o să-l înfricoșeze până într-atât povestea asta. A fugit, și-a pierdut urma... Dacă ai fi știut, Mirelo, nu l-ai fi pus la încercare. Păcat, mare păcat, n-a vrut... Oh, și proastele astea, familia ei de prietene, că ce idiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]