748 matches
-
agenții încercau să ajute, își pierdeau răbdarea și țipau la oamenii îngroziți pe care veniseră să îi ajute. Mi-am găsit locul la capătul unei cozi. Înainta câțiva centimetri, apoi se oprea pentru ca bărbații și femeile să își caute cu înfrigurare actele prin sacoșe și buzunare, prin lenjerie și prin căptușelile hainelor mult prea groase pentru dimineața copleșitor de caldă. Deodată, o femeie a început să bocească. Își voia copilul. Unde era copilul ei? Femeile strigau. Bărbații s-au repezit spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
așeze, dar ea îl roagă s-o mai lase puțin. Stă aplecată deasupra mesei din bucătărie și încearcă să scrie ceva. Mammichen o tachinează. Lasă-mă să văd, Anne, doar o pagină. Stă ghemuită pe un scaun și scrie cu înfrigurare într-un caiețel din poala ei. Margot stă pe alt scaun, scriind și ea în propriul jurnal. Scriu pentru posteritate, după cum le-a rugat domnul Bolkestein, ministrul, într-o transmisiune radiofonică din Londra. După război promite că va fi întocmită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Nu m-am gândit niciodată astfel. —Acum te gândești. Am rupt în două scrisoarea pe care o țineam în mână. Tresări la zgomot, dar nu protestă. Soția mea nu a trimis nici una dintre scrisorile pe care le dactilografiase cu atâta înfrigurare, deși ea nu știe asta. Mi le-a dat mie să le pun la poștă în dimineața următoare. Am luat din mâna ei plicurile cu adresele scrise îngrijit și le-am pus lângă mine, pe scaunul din față. Câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se lumineze de ziuă, fiindcă pierduse cheia apartamentului. Apoi puse acest gând pe seama oboselii: acolo nu zăcea un om, ci o saltea ruptă, făcută sul, pe care o aruncase unul din vecini. Aprinse totuși lumina pe scări și căută cu Înfrigurare cheia prin buzunare, până o găsi. În cutia sa poștală se zărea ceva, o foaie de hârtie sau o scrisoare, dar Fima hotărî că putea să aștepte până a doua zi. Dacă n-ar fi fost oboseala, tulburarea, ora atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
absent de la simtomele unui fals impostor sentiment. O, ce să mă fac, acum? Când Noaptea, mă privește cu acei ochi ai mării despărțită de un nisip foșnitor al frigului unde totul mi se pare amestecat în BRIZE DE VIS cu înfrigurări glaciale. Desigur mi se pare cunoscut acest sentiment ce se holbează la mine, îmi face semn să scriu mai departe pe o PÂNZĂ DE CER, cu dimensiunea unui sens paralizat la cele două distanțe. Una mirifică ce îmi dă, absolută
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu se vedea toamna târzie a neșanselor noastre. Durerile trezite din sunetul amintirilor vibrau pe rând în glezna tenebrelor unde dorul de viață se vrea decapitat ca un vis în care mai pot să mă sprijin înaintea ultimei nopți. Cu înfrigurare îmi îngenunchiam sentimentele ca pe niște faceri invizibile în care încercam să discern arderea din ce în ce mai profundă a pământului nostru unde nimeni nu simte orizontul acoperit de oasele albe ale stelelor... Oriunde prin lume îți vedeam chipul, mă aplecam să-l
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sunteți emoționați, la fel ca mine, când se apropie iarna și se vorbește despre vacanță. Știm că iarna este un anotimp supărător din cauza gerului, în primul rând, dar și din cauza zăpezii dacă este viscolită. Cu toate acestea, o așteptăm cu înfrigurare. De ce? Pentru că... Iarna-i rece, friguroasă, Cu zăpadă peste tot... Dar, să stau ziua în casă, Recunosc ca n-am să pot. Pun patinele-n picioare Ori alerg spre derdeluș, Cad, mă scol și nu mă doare Când mă-ntrec
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
voi, copii, voi v-ați gândit ce să vă faceți când veți fi mari? MUNTELE SIHAȘTRILOR Ultimele zile de școală par cele mai lungi. Minutele par a nu se mai sfârși iar guralivul clopoțel devine salvatorul tuturor. E așteptat cu înfrigurare și primit cu urale de glasuri pline de veselie. Nu se neglijau orele ori temele de făcut, dar nu mai păreau interesante, deveniseră, ca din senin, plictisitoare. Plutea în aer un dor de libertate și pauzele erau prilej de a
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Ăăăă, da? am bolborosit eu. Isteață și plină de grație, asta sunt eu! Sclipitoare și Pe Fază sunt celelalte două nume ale mele. Când ai vrea să te întorci înapoi în timp? l-am întrebat pe Adam, dorindu-mi cu înfrigurare ca discuția să revină pe un făgaș mai puțin intim și ca respirația să-mi revină la normal. Păi, a zis el, uneori îmi doresc să mă pot întoarce la momente din propria mea viață. Știi, să mă întorc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întorceam. Natural, partea răutăcioasă și cinică din mine a decis că James nu mai făcuse sex și nici nu mai avusese cine să-i spele lucrurile de când se mutase de la Denise, așa că nu era de mirare că mă aștepta cu înfrigurare. Dar, în același timp, era ceva neobișnuit să simt că James mă dorea sau că avea nevoie de mine. Asta după felul rece și condescendent în care mă tratase cât timp fusese în Dublin, când îmi dăduse impresia că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
măr În floare. Naveta pe care-o reluasem de curînd, gîndul reconfortant al sinuciderii, coperta primei mele cărți, iepurele personal de la dispensar, silueta superbă a Mașei, ochii, părul, seringa cu care dormea sub pernă, cronicile pe care le-așteptam cu Înfrigurare prin reviste, năpîrlirea, rostul vieții. Greu de spus dac-am căutat o noimă acestei lumi pentru a mă salva, cred că n-am făcut decît s-o descriu ca să-ncerc să mă salvez. Știți cum e, fragile cititoare, abia aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe negrul genericului final: Bunicii mele. BÎLCIUL PRESEI 1 Abia acum a apărut primul număr al revistei Noi, sub direcția lui Dinu Săraru care nu putea să n-apară. De la-nceput, totuși, o mică deziluzie: publicația-i săptămînală. Așteptată cu-atîta Înfrigurare de toți cei ce simțeam că lipsește ceva din peisajul publicistic, ar fi trebuit să iasă din tipografie mai des, de cel puțin două ori pe zi. Nu există nici casetă redacțională. Se-nțelege că domnul Săraru face totul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se mai deschide, mai Întîi zîmbești, apoi te cuprinde o ușoară Îngrijorare, ai apăsat pe tot ce era vizibil și putea fi apăsat și nu se-ntîmplă nimic cu excepția faptului că la un moment dat reușești să stingi lumina, cauți cu Înfrigurare o crăpătură, un buton, un comutator, un mîner, o manivelă, te apleci, pipăi scaunul, pereții, pe sub chiuvetă, nimic, neliniștea crește, cabina e etanșă, urmează Înjurături, lovituri cu piciorul, brusc ai sentimentul c-ai rămas acolo pentru totdeauna, singur Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
stând lâng-un foc, eu mă lepăd de Tine. Te caut în bogății și-n dorințe, sorbind cupa vieții cu foc și cu dor. Și mă regăsesc flămânda și-n zdrențe, tânjind la casa Tatălui iubitor. Te caut în mine cu-nfrigurare, cu mâini tremurate și buze mute Și mă regăsesc ca tâlhar țintuit, plin de nădejde pe cruce, pe-un munte.
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
trezesc dimineața istovita, între valuri diafane și reci, cu sufletul trist și buzele arse. Învinsă, îmi port pașii spre izvor și mă cufund în limpezimea lui preț de o clipă, apoi rămân liniștită cu inima prinsă de orizont. Aștept cu înfrigurare focul sacru reaprins de apus.
Focul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83295_a_84620]
-
Nu neapărat așteptarea ca ele să se mai întâmple, ci altceva, mai diluat și mai confuz: așteptarea ca stare. De aceea împlinirea în sine a lucrurilor, deși importantă, nu mai este esențială, întrucât deasupra lor, stăpânindu-le, e starea de înfrigurare cu care aștepți să se împlinească ceva și viața ți se reduce la această așteptare. Poți spune și în alte chipuri. Să zicem: ca și cum te-ai trezi vârât cu totul într-o sferă destul de mare încât toate faptele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unul, suspendate; dar în alt fel. Partea a doua Primul brâu Și acum ce va face? Să fi fost durere ce simțea? Teamă? Înfiorare în fața unei mari primejdii care avea să urmeze mai târziu? Spaimă chiar? Zilele acelea trăite cu înfrigurare într-o casă dintr-odată iarăși cu toate sertarele, birourile și dulapurile încuiate, de parcă el ar fi fost un străin de care lucrurile agonisite trebuie păzite, vor putea fi uitate? Dacă nu-l ajută să uite, timpul îi șterge măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
obișnuită, n-am nimic ieșit din comun. Nu ți-am mai spus asta de atâtea ori? Te iubesc și asta-i cel mai important lucru. E atât de greu să înțelegi?“ Toate discuțiile astea Andrei Vlădescu le căuta aproape cu înfrigurare. Nu faptul că îi spunea ce este cu el îl liniștea, pentru că nici nu-i spunea de fiecare dată și nici măcar nu-i spunea totul. Ce-l liniștea era că putea să se lase pradă brațelor ei lungi și posesive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-se pe marginea patului, întoarsă spre el și așteptând. „Spune mai departe“, îi zicea. El continua să povestească, ascultându-se, ca și cum ar fi rostit în sfârșit frazele care erau de acum închegate în capul lui într-o povestire așteptată cu înfrigurare și de el. „Ne chemase parcă vrând să ne mai vadă și parcă știind ce se petrece cu el curând. Sunt convins că știa pentru că lucrurile astea se simt și dacă ai puterea să le recunoști și înțelegi, pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de ce. O scrisoare pe care i-o va da la întoarcere. Se înapoia sâmbătă. „Ce rost are să vii la aeroport?“, îi spusese mama Ioanei Sandi, „Stai și învață. Te va căuta ea îndată ce ajunge acasă“. A lucrat cu spor și înfrigurare până la prânz. Apoi a început să aștepte. N-a căutat-o el. Era convins că se va repezi la telefon și apoi în brațele lui, cum făcuse și altădată. Sau că își va arunca valiza pe pat, va despacheta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asemenea eveniment pentru cognoscentii londonezi nu va aduna atâta lume încât doi necunoscuți să nu se poată recunoaște în mulțime. Voi fi acolo la șapte jumătate. Mă bucur anticipat de plăcerea de a te întâlni și, cu și mai multă înfrigurare, de începutul unei rodnice și cordiale asocieri profesionale, după cum sunt încredințat că va fi relația noastră. Scrisoarea se încheia cu un simplu, „cu toată sinceritatea“ și era semnată, cu înflorituri: (detectiv) Roddy 1 Phoebe stătea într-un colț al galeriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
soluție decât să suporte mai departe situația. Dar mai erau desigur și animalele. Deși poate părea penibil, el nu simțea că își irosește cu totul viața atâta timp cât reușea să aducă oarece alinare vietăților supuse maltratărilor soției lui. Deja aștepta cu înfrigurare să le revadă, să se ducă în staulul de vaci și să bea în sănătatea lor din sticla pe care o ascunsese în dosul unor cărămizi desprinse ușor din perete. După-amiaza era pe sfârșite când a ajuns acasă. Mașina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
piele, la o măsuță de bar, și îi surâse recunoscătoare fetei care îi aduse cafeaua și îi luă jacheta roz de lână, ducându-i-o la garderobă. Sorbi cu nesaț din cafeaua fierbinte care îi liniștea agitația și mai ales înfrigurarea de care se simțise năpădită când ieșise de acasă. Nu mai știa cât e ceasul. Merele rotunde și roșii ale orelor ei veșnic ordonate se amestecaseră dintr-odată în panerul acelei zile, zdrelindu-se între ele și încălecându-se fără
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
glezna dreaptă că i se dusese un fir la ciorap. Asta îi aduse aminte deodată de petrecerea Georgianei, de olimpiadă și de foaia albăstrie pe care o ascunsese în geanta mare din piele cafenie. Des chise geanta și despături cu înfrigurare diploma de amintirea căreia mintea ei refuzase ani de-a rândul să se anine. Diploma aceea, pe care o mână străină caligrafiase un nume care era și nu era al ei, Carla Marin, o trase cu forța printr-un tunel
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rezervase Babița-Pelicanul. Îi respinse Babiței pumnii murdari (maronii, ca niște lăboaie de veritabil călău) și se depărtă lent, simulând demnitatea, nepăsarea și stăpânirea situației, apoi, o rupse la fugă pe drumurile oarbe, croite prin harababura de zidării. Își căută cu înfrigurare ieșirea prin boarea fetidă a răsuflătorilor de pivnițe mascate, ce răbufneau suveniruri concave de negustorie cu smochine zbârcite și dulci din Țara Sfântă, cu sugiuc cleios și halva marmorată de Edirne, cu monstruoase căpățâni de zahăr, cu vinuri putrede de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]