919 matches
-
primăverii. Descătușare? Întâlnire oarecare într-o zi oarecare într-un tramvai oarecare, explozie de dejecții și arome, hipnoza numită Primăvara. Izbuti cu greu să-și desprindă mâna de pe spătarul scaunului. Coborî la prima oprire a tramvaiului. O luă pe jos, înfrigurată, spre doctorul Marga. O oră de vorbe aiurea, ca între amici. Așa erau discuțiile cu Marga. Poate că profesia lui asta și era, până la urmă, prietenia, nimic altceva. Ieși obosită, ușurată, însingurată. Agonia zilei. Se deschidea, lent, marea ospitalieră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vestibulul îngust, spre cameră. Trecuse în altă cameră, să caute lumânări. „Nu, nu găsesc. Aprinde un chibrit, te rog.“ Chibritul se aprinse, dar se stinse imediat. Altul, flăcăruia decupă o mică zonă semiobscură. Se priviră. Zâmbeau, s-ar zice. Palizi, înfrigurați. Da, era subțire, înaltă. Halatul alb fluturase scurt peste picioarele în ciorapi negri. Ovalul palid, prelung și ochii mari mari și tunsoarea băiețească. Chibritul se stinsese, arzându-i degetele. Dădu să aprindă altul, dar palma ei rece și netedă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
limba puternică, lungă, nerăbdătoare. Mâinile ei palpau, febrile, trupul tremura. Vocea calmă, trupul în panică. Degetele se grăbeau, lunecând pe umerii străinului, pe piept, pe șolduri, mai jos. Inaltă și tânără și goală, lipită de trupul străin al străinului. Înfiorată, înfrigurată, cerea confirmare, alianță. Un scurt frison, atinse vrejul plăpând, pipernicit, îl cuprinse în culcușul palmei. Abia atunci sărută, apăsat, fără pasiune, gura bărbatului, un fel de pact al urgenței. Ținea în palma, ca într-un tub de reanimare, pitonul. Strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru Da sau Nu. Tace kir Ianuli, dar e aici, la un pas, și nu o vede, ce bine că nu o vede. Nu vede ochii arzând, strânși, să oprească plânsul, isteria. Încearcă, crispată, să se stăpânească, deși mâinile tremură, înfrigurate să apuce, să strângă, să descarce. Strâns, în muțenia lui etanșă, combatantul de altădată e încă viu. E încă viu, kir Ianuli, dar nu aude și nu vede semnele schimbării, aici, la un pas, la un pas. — Anotimpul capcană... izbutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
urechi. Apoi, fără veste, el se apleacă spre mine și mă sărută. Gura lui o deschide pe a mea și deja Îmi dă mânecile elastice de Albă ca Zăpada jos de pe umeri, și-mi desface sutienul. Degetele mele Îi caută Înfrigurate nasturii de la cămașă. Gura lui Îmi atinge sfârcul și rămân fără aer În clipa În care mă trage jos, pe covorul scăldat În soare. O, Doamne, ce repede se desfășoară totul ! Îmi rupe bikinii. Mâinile lui... degetele lui... gâfâi Înnebunită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
slăbit rău, Tudore, te solicită aia, îmi râde și mie lubric, când ies să-mi fumez țigara pe alee. Se uita la mine să mă dezbrace din priviri și părea așa murdar, se oripilează Zina, înapoindu-se acasă târziu și înfrigurată. Păi cum vrei să fie dacă lucrează la Rosal? Supărată de zâmbetul meu absent de filosof, mă tratează cu curul, se retrage în baie pentru vreo jumătate de oră. Azi o luase aiurea prin București, urcându-se de distracție în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la realitate, adicè ce cautè o femeie mèritatè atât de târziu în camera unui bèrbat neînsurat, ci mè gândesc ca si cum realitatea s-ar fi preschimbat în altceva, într-un miracol, fèrè sè înceteze, totuși, sè mai fie realitate, Matei așteptând înfrigurat că ea sè termine cu cercetèrile al cèror obiect îl constituie însèși cameră mateianè, urmèrind-o, eu admițând cè n-am mai vèzut în viața mea o femeie atât de natural femininè, neputându-mè abține sè nu fac comparații, la Corina feminitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mè mai recunoascè, Bunè seară ! Am venit sè vè mulțumesc pentru aspirine! Pur și simplu aspirine! zâmbetul ei profesional încremenind pe buze, neștiind ce sè creadè, Si pentru pâine, adèugând Matei, fècând că zâmbetul ei sè se crispeze, eu așteptând înfrigurat că ea sè mè recunoascè, dar ea, Cred cè e o greșealè, domnule! încecând sè fie cât mai calmè, apropiindu-se instinctiv de ușă ce dè în spatele încèperii, observè dezamègirea clientului, felul în care el bate în retragere, Vè rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
răsucite aiurea pe frunte, care îi dădeau posesorului un aer de chefliu vesel. ― Mai e ceva? mârâi Ledoulx. De ce zâmbești? ― Mă bucuram, Excelență. În dimineața asta, arătați... Cum să spun?... Cu totul aureolat de sănătate. Rămas singur, contele își reluă înfrigurat scufia și pledul. Printre hârtii, descoperi și un raport confidențial semnat cu un nume de cod. Respectivul MEN scria negru pe alb și extrem de concis despre lucruri deosebit de importante care, în final, reușiră să-l facă pe conte să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
generalului Kutuzov de pe scena românească a războiului ruso-turc. Amiralul, însă, nu era deloc răcit, ci cu totul scârbit. În drumul lui spre București întâlnise dovezi clare ale abuzurilor armatei ruse asupra populației. Sate întregi părăsite, păduri arse, băjenari flămânzi și înfrigurați, orășele și târguri terorizate, jecmănite, fete, neveste luate cu de-a sila, umilite, violate, ucise... Soldații rechiziționau tot, dar fără să plătească nici măcar o copeică. țarul îi vorbise consternat despre toate aceste „excese” înainte de a pleca spre Principatele Române. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai stăm la Doamna, din pricina chestiei. Eh, și asta-i viața. Dormeam. Adormisem după amiază. M-au trezit din somn chiote, apoi Împușcături pe-aproape, apoi din nou chiote prefăcute În chiuituri de bucurie, ca la nuntă - și iar Împușcături. Înfrigurat de somn, cu toate că afară-i cald și bine, cobor În curtea pustie: unde-or fi gazdele? Dar mama? Mama, unde-i? Străbat ograda prin troscotul gros și gras, răcorit de umbra lungită a asfințitului; trec pe lângă o căruță fără cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
punctul forte al lui Susan. La fel cum nu erau nici spiritul organizatoric, planificările făcute cu mult timp înainte sau orice altă formă de comportament domestic. În fiecare zi, Susan cobora la supermarket sau la magazinul din colț panicată, căutând înfrigurată lucrul care i se terminase atunci. Susan tânjea să fie una dintre femeile alea care au totul pus la punct, una dintre femeile alea care, în consecință, duc niște vieți calme și nestresate. Rafturile bibliotecii erau burdușite cu manuale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
capăt, temându-se că, dacă ar zăbovi prea mult într-un loc, s-ar rupe vraja... Fusese o vrajă și un vis. Șirul gândurilor se rupea când venea Mugurel de afară de la sanie. Îi mânca sufletul copilul ăsta. Înfometat și înfrigurat, și smiorcăindu-se în draci că n-are lumină să-și facă lecțiile. Smiorcăielile o apăsau în capul pieptului și-i luau tot aerul. Simțea că se sufocă, iar Mugurel îi simțea slăbiciunea și se smiorcăia și mai tare, pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
consolarea la tristețe, speranța la deznădejde, forța la neputință, este izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării. Și cine nu simte în ochii săi arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul "Mamă”, evocă ființa iubită care se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului, sau deznădejdile adolescenței? Vis tainic de lumină și tandrețe, mama trăiește în fiecare trandafir deschis dimineața sub boabele de rouă. Bunătatea și dragostea ei mă impresionează. Chipul i se luminează într-un surâs plin de
O, mama, dulce mama!. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Botez Arina () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2317]
-
cailor, brișcă merse printre moșiile Vlăduța, la stânga, și Babaroaga, la dreapta. Priveliștea era monotonă. Aceeași câmpie, pleșuvă, pustie, cu pământul răscolit de brazde printre care firicelele de grâu de toamnă, abia răsărite, păreau niște plăpânzi fulgi verzui pe un trup înfrigurat. ― Uite, aci șade Platamonu, arendașul moșiilor Nadinei și a lui Gogu, zise iar Grigore când fură în satul Gliganu, arătând la stânga o curte mare, împrejmuită cu uluci, în mijlocul căreia, ascunse de coroanele veștede ale copacilor, se întrezăreau clădiri albe cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cărăbăniră la Ministerul Domeniilor. Trebuiră să aștepte în curte. "Numai după unsprezece e voie să intre publicul", le-a strigat, printre gratiile ușii, un glas cu barba neagră. Mai veniră și alți oameni, de prin alte părți, tot cu necazuri, înfrigurați și înfricoșați ca și dânșii. Când s-a deschis poarta, s-au îmbulzit înăuntru. Portarul, scund, urâcios și cu barba până-n brâu, i-a oprit: ― Încet, hăi, c-aici nu e teatru!... Ce poftiți și pe cine căutați? Începură respectuos
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Trebuie să fiu și eu recunoscător măcar cât pot, că nu se știe ce aduce ziua de mâine. 4 Era plină de țărani și curtea primăriei, și ulița. Așteptau de vreun ceas și prefectul nu sosea. Primarul Pravilă, zelos și înfrigurat, zorise lumea să se adune parc-ar fi izbucnit pârjolul. ― Nu-i nimic, băieți! zicea dânsul când unuia, când altuia, prietenos și ca o scuză. Noi s-așteptăm pe domnul prefect, nu domnul prefect pe noi, c-așa-i omenia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le-ar fi vorbit din fundul inimii. Pe drum mai întîlniră ici-colo oameni care se sfătuiau și care de asemenea se luară după dânșii. În bătătura cârciumii barem era bâlci. Până și femei, și copii căscau gura amestecați prin mulțimea înfrigurată. Glăsuiau însă puțin și domol, parcă cuvintele ar fi avut greutăți de plumb. Numai uneori țâșnea cîte-o vorbă tare, ca un strop într-un nor încărcat, stârnind uimirea și întoarcerea capetelor. ― Înăuntru care sunt? întrebă Vasile Zidaru, auzind zgomot din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după argumente și considerente care s-o justifice. Ce va fi, se va vedea atunci când va fi să fie... Acuma Miron, plimbîndu-se prin odaie, auzea afară glasurile care-i spuneau că a sosit momentul hotărâtor. Lângă o fereastră, Isbășescu privea înfrigurat, cu interjecții de spaimă. Își zicea că ar trebui să iasă, să-i întîmpine, dar amâna mereu, parcă fiece minut de întîrziere ar fi fost un câștig pentru dânsul. Afară, zgomotul de pași și de glasuri se întețea. Mulțimea se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu știu unde. Am mers pe câmp traversând șoseaua și am găsit la vreo trei kilometri o glugă de ciocane. Am intrat în mijlocul glugii de ciocane și am adormit pe loc, fiind încă sub influența băuturii. M-am trezit a doua zi înfrigurat. S-a dat alarma la pichetul de grăniceri din Bivolari și au început să mă caute. Tractorul a rămas înțepenit pe fâșie până a doua zi când a venit șeful de brigadă. S-a făcut anchetă. Toți au crezut că
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
șefului Cartelului drogurilor, a cărui sarcină era să dizolve cadavrele rău platnicilor, pentru a le face să dispară definitiv, fără a mai lăsa vreo urmă a crimelor șefilor săi. — Cîte cadavre ai dizolvat ? întreabă un mascat pentru presa care filmează înfrigurată. — Vreo trei sute..., răspunde omul, cuprins brusc de remușcări. Cine mai poate ști cîți au fost cu precizie ? Apoi își cere scuze familiilor celor dispăruți și promite să colaboreze cu poliția. Camera arată apoi niște gropi în care nu se vede
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dar multe, multe!) prin odaie, gras și satisfăcut. Tot ce s-a petrecut în noaptea asta între cei doi prieteni ai noștri, care n-au fost prea cuminți, a trecut în burtica mea sferică. Ia uite-i cum își trag, înfrigurați, hainele pe ei. Se evită cu privirea, nu mai au nimic să-și spună și, chiar dacă ar avea, nu mai socotesc că merită osteneala. El zâmbește rece, ea nu mai vede și nu mai știe nimic. N-a mai povestit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lume, coaja oului de pe masă plesnește și din el se ridică Himera, umplând camera cu țipătul ei de balaur, cu ghearele ei de leu, cu aripile imense de liliac. Se întinde triumfătoare deasupra ta, te umbrește cu totul, pe când tu, înfrigurată și brusc chircită, minusculă, continui să scrii cu îndîrjire: "nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oriunde în altă parte, oricând, în orice împrejurare, dacă știm cum să privim, și înțelegem, atunci... - Ieronim! șopti Marina, Ieronim! Nu simțise când încetase ploaia și se ridicase negura înecăcioasă, și cerul se limpezise, înălțîndu-se și parcă totodată adîncindu-se. Privea înfrigurat lumina, tot mai puternică, mai sclipitoare, care se răspândea deasupra orașului, prefăcând clădirile în imense cristale, asemenea unor nesfârșite flăcări de aur și de pietre scumpe. Cristalele se înălțau, apropiindu-se unul de altul, contopindu-și pe nesimțite vâlvătaia. - E
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Încă înainte de a i se fi adus dicționarul și gramaticile de la Piatra, se trezise într-o zi că recită texte chinezești, vizualizând în același timp caracterele și traducând pe măsură ce recita. Câteva zile în urmă verificase grafiile, pronunția și traducerea, răsfoind înfrigurat antologia și dicționarul lui Giles. Nu făcuse nici o greșeală. Scrisese câteva rânduri în caiet, cu o ușoară părere de rău: Bernard va fi dezamăgit; îi era imposibil să precizeze ce strat al memoriei apăruse mai întîi; se trezise că posedă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]