689 matches
-
a comis deja un fel de adulter, cred eu. Noua dragoste din cuib e atât de lacomă Încât tot ceea ce poate face cea veche este să aștepte răbdătoare, sperând să-i pice niscaiva firimituri pe care intrusul nu le-a Înfulecat cu lăcomia unui cuc. Cel de-al doilea copil Înghesuie și mai mult dragostea adultă În colț. Miraculos este când pasiunea totuși supraviețuiește, de prea multe ori ea murind În acei primi ani de trezit În zori. În primele ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
crud-uscat și bucăți uriașe de șuncă, închipuindu-și că așa i se întorcea carnea macră a porcilor lui și a altor orătănii din fermă. Omar ar fi vrut să i se despice pământul sub tălpi când Godun se pornea să înfulece. Mezelarul fuma și îl cerceta pe sub ochi: — Ce nu-ți place, frate? — Ei, asta-i! Mă iei în seamă? Sunt un om care n-a înghițit toată viața atâtea hălci câte sunt aici pe o tavă! Reușise să-l mintă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
șapte sute de ani, ca odraslă a băcanului ridicat la stele? Omar nu reușea să îl ia în serios, dar nici nu putea să îl piardă în derâdere. Bunul lui prieten misterios nu se împiedica însă în amănunte: îl oprea să înfulece koufteh și orez, dar îl lua în cârciumă să vadă obrajii chefliilor mâncăcioși pe care Islamul îi înțărcase de vin pentru câteva zile. La „Ulduz“ veneau mulți străini care căutau să mănânce dizi cu carne grasă de miel și piureul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
stradă, se auzeau murmurele femeilor curioase, care priveau prin gard. Începu ospățul. Grigore și cu Aglaia turnau în cănile lustruite. Oaspeții nu se încurcau. Ciuguleau măslinele puse dinainte, ceapa tăiată felii, înotînd în oțet, mușcau din pâinea coaptă bine și înfulecau brânza albă și grasă. Mâncare era, slavă Domnului! Rudele dogarului se ridicau, cinsteau în sănătatea nașului, a miresei, a ginerelui și a socrilor. Znovoși ăștia, știau zicale de nuntă! Se ridică nea Ghiță Bîlcu și strigă cu o voce care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mai era vreme. Florea trăgea dintr-o țigară. Îl cuprinsese lenea. Privi prin umbrarul de frunze uscate prin care cădea soarele, la cerul învăluit într-o lumină de toamnă și parcă nu s-ar mai fi ridicat. Lângă el negustorii înfulecau pe nerăsuflate. Se auzeau trosnind fălcile puternice și măselele lor fărâmițau oasele moi, le rodeau până nu mai rămânea o bucățică de carne și le aruncau dinilor. Aceștia se hărtăneau întărîtați. Tocmașii râgâiau apoi mulțumiți, scoteau resturile de prin măsele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mahalaua Grantului, la pod, unde țineau unii brutării. Mirosea încă de departe a jimblă caldă, și Ene, priceput cum era, grăbea pașii și se lipea de cîte-o tarabă. Fura două puni negre din ochii negustorilor și le împărțea cu ceilalți. Înfulecau lacomi și de acolo tocmai la piață, la Chibrit se opreau, la ciordeală de pepeni, într-o jumătate de ceas, zăreau dughenele de lemn și șoproanele acoperite cu rogojini, sub care erau adăpostiți cantalupii. Copiii se amestecau în zarva pieței
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și-n fața lui era o masă întinsă, fraților, ce mai masă! Numai curcani fripți și găini de săreau din oalele în care fierbeau. Și cârnați, și salam, și pune... Îmi lasă gura apă și-acu. Am întins mâna să-nfulec ceva, parșivul de Dumnezeu mi-a tăiat zarurile: Nu se poate, Ciupitule! Tu ești pedepsit să stai și să te uiți cum beau eu cu sfîntu Petre bere la metru!" Și s-au apucat, mînca-v-aș ochii, să pilească! Și parcă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai fi scărmănat jigodia! Ieșeau servitoarele stăpânilor și îi alungau cu pietroaie. Ceata fugea schelălăind. Asta era vara. 210 Când începeau ploile, se îmblînzeau și își găseau loc prin magazii. Iarna tremurau sub porți și se jigăreau de nemmcare. Mai înfuleca vreunul câte o halcă de carne pusă la afumat, dar nu scăpa zdravăn. Grigore îl omorâse pe al lui cu prăjina într-un ajun de Crăciun. Uitase magazia descuiată și câinele a dat peste o jumătate de* porc spânzurat într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
237 tremurau dungi de praf ca niște gratii albe. Afară foșneau salcâmii și frecau zidul cu crengile lor uscate. Caramangiii priveau dușumelele. Șeful scoase din saltarul mesei o bucată de pâine și o roșie pe care o tăie cu briceagul. Înfulecă lacom și vorbi cu gura plină: - Zi, voi n-ați auzit nimic despre niște cai furați! N-oți fi vinovați, mă, și eu vă bat degeaba! Săracii! - Să crape ăl de știe ceva, să trăiți! spuse Treanță cu inima la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Era ceasul sfânt al cinei. Se auzeau cântecele leneșe de seară ale cocoșilor. Spiridon spărgea câte o ceapă cu pumnul lui mare și negru, răsufla adânc, își privea cu dragoste băieții cei mici, întreba de Ene, apoi se apuca să înfulece. Alături, Goșnete lăsa calapoadele, își tăia o roșie cu cuțitul ascuțit cu care spinteca tălpile și mușca dintr-un codru de pune. Marița îl chema pe Oprică. Golanul de copil nu răspundea. Aștepta câteva clipe să-l audă alergând cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spune Călătorul că Sărmanul Sclav avea o gură până la urechi, sprâncene negre, era lat În spate și Înzestrat cu o mare forță fizică. Soția lui era o femeie arsă de soare, dar cu trăsături frumoase; iar micuții, goi și dolofani, Înfulecau ca niște lupi. Nici o aluzie sau observație privind doctrinele sau preceptele lor Filosofice sau Religioase. Iar acum, În al doilea rând, despre Gospodăria Filfizonului; În care locuiește Însuși Mistagogul și inspiratul Slujitor al Penei atât de des menționat: Gospodăria filfizonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
zilnice de prânz împreună cu Tom au fost suspendate. Pur și simplu nu mai aveam timp pentru a savura mese prelungite, la restaurant, astfel că am început amândoi să mâncăm din pungă, sendvișuri și cafea rece prin ungherele strâmte de la Attic, înfulecând totul în doar câteva minute. La ora patru, Tom mă înlocuia la casă și mă duceam să o iau pe Lucy de la școală. O aduceam cu mine la magazin și până închideam, la ora șase, se întreținea citind una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
situația, indiferent că-i plăcea sau nu. A sosit mâncarea și, un timp, n-am mai vorbit despre Nancy și Aurora, ci ne-am concentrat asupra mesei. Îmi amintesc că-mi era extraordinar de foame în ziua aceea și am înfulecat aperitivele și creveții picanți în doar câteva minute. Pe urmă am dat drumul la televizor și ne-am uitat la un film intitulat The Outriders, un western din 1950 cu Joel McCrea. La un moment dat, cowboyii stau în jurul focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fi auzit de marea noastră actriță. Între timp musafirul mânca dus pe gânduri, mama șoptea slujnicei câte ceva, ce să aducă, ce să ducă, deși o dăscălise din timp, eu și Jacques ne făceam tot felul de semne discrete, iar Giuseppe înfuleca cu poftă și râdea zgomotos. Și când să vină desertul, papa a fost chemat de urgență. Suntem obișnuiți cu asta și nu știu cum, dar, mai ales în zile de sărbătoare, vine și boala, ca musafirul nepoftit. Așa că ne-a spus în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
uit până și de cină. De fapt era și prea târziu pentru a respecta anumite tabieturi de seară, de om normal, adică servirea unei cine oficiale. Iau din mers, câteva dumicate de pâine unsă cu ceva și un măr. Le înfulec rapid, ca și cum aș pierde trenul, intru repede în pat și, la lumina veiozei, mă apuc, mai flămând decât oricând, de o a nu știu câta lectură a nuvelei, extrăgând citate și numerotându-le meticulos pe fișe. Reiau apoi incipitul piesei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de la cioszvârtă, mai rău decât hienele, umflându-și burțile și pungile cu de toate. Cu de toate care le cădeau în mână, între fălci și-n gheare. Cei mai slabi stăteau, retrași, ca niște căței înfricoșați și înfometați. Cei tari, înfulecau și iar înfulecau. și societatea nouă, în devenire, se dezvolta. Dar, oare, ce fel de societate era asta? și, încă, ce fel de societate avea să devină. În vârtejul acesta au nimerit, vreinu vrei, și familiile unor foști vecini cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
rău decât hienele, umflându-și burțile și pungile cu de toate. Cu de toate care le cădeau în mână, între fălci și-n gheare. Cei mai slabi stăteau, retrași, ca niște căței înfricoșați și înfometați. Cei tari, înfulecau și iar înfulecau. și societatea nouă, în devenire, se dezvolta. Dar, oare, ce fel de societate era asta? și, încă, ce fel de societate avea să devină. În vârtejul acesta au nimerit, vreinu vrei, și familiile unor foști vecini cu istoria regionalizării, pusă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Erau porcii sălbatici, „huanganas“ sau pecari, care înaintau, în turme, scurmând nesățioși, devorând tot ce găseau în cale, o armată de neîmblânzit care se apăra pe sine cu o furie de necrezut, în stare să înfrunte, să distrugă și să înfulece într-o clipă orice dușman. Nimeni nu îndrăznea să se pună cu cea mai îmbietoare îmbucătură a selvei, până și jaguarul și omul - cele mai de temut animale de pradă - stăteau mult pe gânduri până să pornească lupta. Pe malurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Fata zăbovi îndelung până să înțeleagă și rămase nemișcată, cu banana în gură, fără să facă nici un gest. În cele din urmă, se întoarse sub copac, se așeză pe vine în poziția în care rămăsese toată dimineața și începu să înfulece banane. Puțin timp după aceea, râgâi cu zgomot. Încetă să mai citească și privi uimit imensa grămadă de coji. Clătină din cap, pesimist: — Păi, chiar că am făcut o afacere bună! comentă el cu glas tare. Jivina asta se hrănește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din nou pe drumul spre satul lui. Ea, la rândul ei, ajunse până la colibă, strânse farfuriile pe care le abandonase pe mal, le lăsă să se scurgă sprijinite de un copac și se așeză în colțul ei din totdeauna să înfulece banane. „Banane“ era tot ce învățase să spună și pe vremea aceea nu era decât o umbră care stătea pe vine sau se mișca fără zgomot, spălând vase, făcând curățenie în colibă, despuind bananierul, căutând în pădure semințe și fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
începu să usuce pământul luminișurilor, dar strădania lui a fost zadarnică: pierdu bătălia și, din nou, veni ploaia, stăpână absolută pentru zile întregi, pentru săptămâni, pentru luni, fără ca nimeni și nimic să-i conteste atotputernicia. Fata, întinsă în hamacul ei, înfuleca banane și dormita căzută în letargie. El, trântit în pat, citea și citea timp de ore, zile și săptămâni. Anotimpul ploilor impunea vieții amazoniene o paranteză - precum iarna în țările nordice - și, în acest timp, nu te puteai gândi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lui zidurile albe și acoperișurile de paie ale Misiunii de pe râul Yari. Clopotele îi chemau pe indieni la slujba de seară și din bucătărie ajungea, călărind pe vânt, o aromă uitată de fasole cu cârnați. — Dumnezeule! murmură el. Preoții ăștia înfulecă precum lupii... Își adună ultimele puteri care-i mai rămăseseră, vâsli de-a lungul malului stâng evitând curentul râului Yari, care-l lua dintr-o parte, depăși cu o sută de metri Misiunea și se învârti pe loc, traversând acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pîrnaie tremuram cu bulendrele În traistă În gara de nord de mi-a dat femeia aia În doliu cincizeci de lei ca la cerșetori și mi-am cumpărat parizăr și penteleu și o pîine neagră de toți banii și-am Înfulecat ca un spart În sala de așteptare de clasa a doua atunci am știut că n-am să pier dacă nu simți rușinea cînd cerșești Înseamnă că ai stofă de Învingător și spate ce spate salahor a Întîia la BCS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că i-ar prinde mai bine să se afle altundeva. — Nu, sigur că nu, am spus. Mulțumesc că ați avut grijă de el. Bănuielile mi se confirmară când Ruth ne spuse că Ian era acum în spălătoria din spatele bucătăriei, unde înfuleca și el cu bucurie un meniu englezesc complet. Și eu care crezusem că-și făcea griji pentru mine. I-am mulțumit femeii și mi-am cerut scuze în numele lui. — Nu vorbi prostii, nu e nici o problemă, zise ea, punând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ar mai fi pus nimic în gură de zile întregi. M-am apucat și eu de mâncat, înghițind lacom, dar chiar și-atunci când am început s-o las mai moale și să simt că eram deja plin, ea continua să înfulece cu o hotărâre neabătută. Într-un cotlon al minții mă întrebam prudent ce se întâmplase cu ludovicianul. — Ești în siguranță pentru moment, zise Scout, ca și când mi-ar fi putut citi gândurile, ridicând o clipă ochii de la o bucată de șuncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]