1,615 matches
-
19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Salcia-și pierduse din unduire nu mai auzea cântecul oglinzii în care-și umbrea dorința; se trezise într-o dimineață cu brațul frânt- -brațul acela care prindea prima notă din gâtlejul unui val ce îngâna răgușit: ești frumoasă! în fiecare surâs al fiecărei dimineți mai trăia o teamă: aceea de a nu mai simți cum pulsează valul pe glezna ei ascunsă sub covor de întrebări... -De ce nu-ți mai simt ploaia curgând pe sub pielea
GUSTUL COCLIT AL TRĂDĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341335_a_342664]
-
îl cunoaștem mai întâi pe el. Noi, românii, străbatem toate colțurile lumii dar mult mai greu facem călătorii mai scurte prin țară, ca să îi cunoaștem frumusețile. Iată așa, puțini oameni au văzut vreodată peisajul comunei Itești, și fin, și sălbatic, îngânat de zbuciumul Bistriței și de foșnetul codrilor. Cel mai mare ca suprafață, dintre satele componente ale comunei este Itești. Urmează satul Dumbrava, iar satele Ciumași și Făgețel sunt mai mici și se situează pe spinarea stâncoasă a dealului pe sub care
VASILE CIUBOTARU. RENAŞTEREA COMUNEI ITEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341988_a_343317]
-
confuz de cascadă. În brațele apelor, tu dormi ca o stea ce și-a pierdut cununa și mireasma. Din sîngele tău, de culoarea topazului, se vor desprinde aripi mari ca o aducere aminte. În turnul de veghe, duios fremătînd, vîntul îngînă un cîntec de leagăn, din care se înalță ca un steag fluturînd dorul de dreptate al străbunilor. Despică întunericul ce bîntuie ca o nălucă prin jumătatea mea de tăcere, prin albia rîului meu, jeluită de fantomele vîrstelor mele. Oh! Cum
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
Liviu Publicat în: Ediția nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului CÂNTECUL FLORARULUI Cântecul meu, iubito, nu așteaptă bani Ci-și are plata în parfumul altor ani, Când păsări nevăzute, și cu zborul jos, Eram un singur cântec, îngânat frumos... Eu n-am știut nimic să-ți spun, doar să te cânt, Să pun - din taina ta - un cântec în pământ, Ca mâine, sub mereu grăbitele ninsori, Parfumul lui să zămislească alte flori... Și azi, iubito, încă ți-l
CÂNTECUL FLORARULUI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342070_a_343399]
-
globul noptirilor nătânge ... ”, „De departe povara iubirii m-apasă”, „Anticul ritm îmi fracturează versul ... ”, „Tu vrei în scorburi de lumină noaptea, Poeții urcă toți Golgota mării”, „Poetul e un Dumnezeu de ceară ... ”, „Cu mâna dreaptă scriu destăinuirea”, „Auzul nepereche mă-ngână în timpan ... ”, „Îngăduie-mi să sufăr, îndurerat văd umbra ... ”, „Dincolo de steaua Canopus..”, „Eu sunt al cincilea anotimp al tău ... ” Theodor Răpan impune forme înnoiri în planul creației, îmbogățește profunzimea limbajului, construiește forme polifonice cu o prozodie inedită: „Paznic al șoaptelor
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
al „rostogolirii”: „Din mâna ta voi bea otrava toată ( ... Rostogolindu-mă în gol deodată ( ... )/Iubirea mea-nflorește-n somn migdalul!” Ciudat! Uneori, sonetistul petrarchist THEODOR RĂPAN devine, pentru puține, dar semnificative clipe, barochist levantin („Apusul se topește-n mahmudele,/Oglinzile îngână spovedanii,/ La balul tău veniră curtezanii -/Cătușele-ntristării-mi sunt inele!” - cf. Sonetul XXIII), dar și romantic întârziat, poesc („Zadarnicul înfige colți în mine/ Iar moartea, hâdă, râde pe-nfundate” - cf. Sonetul XXVI), ba chiar parnasiano-lecomtelisl-ian („Ți-am ridicat un
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
întrebări. O să putrezești pe tine de frică și-mi strici apetitul ... (Răbdică îl apucă strâns de guler) ... Ușchea la tranșare! Te dau pe cablu și te toc mărunt cu telecomada ... Mmmmm !! ce cină o să iasă cu tine! - (anemic) A-ju-tor ! - (îl îngână) A-ju-tor! Cine să te salveze? Sunt un milion prin copaci ce vor să-ți ia locul ... .Hai! te dau prăjit pe sticlă ... și cu microfonu-n gură !.... (ieșind cu el înfășcat se adresează telespectatorilor) ... Stați pe gulie că o să vă dăm
MAI RĂU CA-N JUNGLĂ de LICĂ BARBU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342127_a_343456]
-
de starea de Eros (îmbrățișarea-spirală dublă), ca aureolare, situare în Triunghiul Ființei Divine, în Soarele Negru. Somnul eminescian este înafară somn, înăuntru maximă activitate-zbor către Cărarea-Cale, întoarcerea la/în Ritual. Și, prin Ritual, la Mit. Câți dintre noi, cei care îngânăm Logos-ul eminescian, avem puterea să ne trezim, să stăm treji, întru mântuirea Neamului nostru Eminescian? * * * 2-BOTEZUL CU POEZIE (FOC ȘI APĂ) Se pare că Eminescu începe prin a accepta teoria gnosticilor , despre deosebire între a) Dumnezeul Suprem și răscumpărător
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
din 04 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului lovit pe stradă învelite în ziar două pâini pe jos * noi și luna toată marea e a noastră scaldă nocturnă * ies din casă îmi iau umbra și pornesc la drum * vălurind aerul cascada îngână ibricul roșu * gândindu-mă la ea un flutur alb vine spre mine * după primii pași mirosul de busuioc umple grădina * în grădină cu labele pe masă: ce scrii prostănacule? * din volumul Poeme cu ochii ingusti Referință Bibliografică: poeme haiku / Ion
POEME HAIKU de ION UNTARU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342341_a_343670]
-
lume Mă cuprinde chiar dacă e plină de venin Și-un cântec de guguștuc fără nume Mă urmărește pe urme de senin. Un nou cicliu dor de umbra nucului bătrân Mă cuprinde să mă-ntorc acasă Dar frunzele lui uscate mă-îngân Din rana ferestreului în tulpină rămasă. Azi e ziua amintirilor în poemul scris, Iar opera poetului a rămas în crucificarea lui, În ea mă regăsesc ca om ne-nvins Recuperându-mi rana din urmele de cui... Al.Florin ȚENE Referință
SUB NUCUL CU UMBRĂ DEASĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342509_a_343838]
-
baș-Vizdeicu un colț de mustață. L-am pândit. Nu obișnuia să meargă des, vârsta, ce să-i faci?... Da vara mai ales, să zicem o dată, de două ori pe lună, tot urca el coasta până-n pădure. Pleca dimineața, când se îngâna ziua cu noaptea, fără câine, cu toate că avea unul lățos acasă, Waldi îl chema, bătrân ca și stăpânul lui. Trecea ca o umbră, neștiut, nevăzut de nimeni, pușca frântă o ținea într-o învelitoare sub braț, scăunelul cu trei picioare îi
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
și regrete Și-ți amintești ca ai iubit Se mai zăresc în depărtare -In zboruri spre necunoscut- Cârduri stinghere de cocoare Fără prezent, fără trecut... În foșnetul ce-l poartă vântul Peste oceanul împietrit Mai deslușesc nostalgic cântul Ce-l îngâna un pribegit Misterios în joc de umbre Se strâng vibrații ce au sens S-alunge gândurile sumbre Născute în trecutul dens Imaginația ascunde Trăiri ce nu s-au consumat Atunci când legile imunde Au condamnat un exilat Cad frunzele luate de
CAD FRUNZE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342625_a_343954]
-
Daniela Vlădescu are o voce fermecătoare și cântă melodii ce tind să lumineze cel mai frumos drum, dar să aducă aminte și de cel înlăcrimat. Iubim, iubim și călătorim neîntrerupt prin anotimpurile propriilor vieți. Vieți de ani mulți mângâiate și îngânate de melodiile Danielei Vlădescu. Vieți cu speranțe care de-au fost colbuite jos, le-au scuturat cântecele Danielei Vlădescu, iar de-au urcat la crestele munților au fost avântate de cântecele Danielei Vlădescu. Minunate ca un torent de mângâieri sunt
DANIELA VLĂDESCU. MELODII MINUNATE CA UN TORENT DE MÂNGÂIERI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341621_a_342950]
-
BUCHET În buchetul de mimoze Adunat pe-un câmp de vise Imortalizez în poze Imagini neinterzise La-nceput de primăvară Când aștept să aud cucul Pentr-o fată bălăioară Clădesc planuri ca năucul Când privesc sosind lăstunii În zboruri întortochiate, Îngân doina ca străbunii, Pierdut în imensitate Așteptând glasul tăcerii Ce-l ascult și zi, și noapte Deslușesc în pragul serii Șiruri lungi de-aprinse șoapte. Când zefi rul primăverii Mișcă crengi înmugurite Descriu clipa re-nvierii Prin imagini insolite În
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
ÎN NOAPTEA DARURILOR Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 253 din 10 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Și cine să mă vadă pe mine răscolind, Printre ascete umbre ascunse în vecie Pecetea neputinței dintr-un astral colind? Îngerii orbi îngână blestem și nebunie... Mă ninge-acum durerea în stele violet. Au putrezit speranțe pe țărmul meu pustiu Și fulgii mă dansează în pași de menuet, Dar crinolina-i ruptă, unde să fug nu știu. M-ai invitat, tăcere , în viața ta
COŞMAR ÎN NOAPTEA DARURILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341236_a_342565]
-
un Neagoe Basarab; o iau cu grijă, ca pe ou, tremurând cu tot corpul, și ies. Fetița se uită la mine întrebătoare, oftează, smulge eugenia, o desface cu degetele înghețate și se uită la mine recunoscătoare, pe după fular. Parcă și îngână un mulțumesc cu iz de cremă de cacao. Apoi o zbughește zâmbind spre parc, piciorușe prea mici pentru o povară atât de mare. Eu mă-ntorc la banca mea, eugenia fetiței se transformă într-un val de sânge cald care
„Un leu, nenea! Sau cât ai dumneata...” () [Corola-blog/BlogPost/337867_a_339196]
-
Soare e scăldat. Fața-i e un zâmbet toată, din zori când s-a deșteptat Si un gângurit șăgalnic dă în râset minunat. A plecat să cerceteze lumea pe la nouă luni, Cu bunica împreună și avea prieteni buni. Câteva cuvinte-ngână, apa, mama, tata, papa Și-n rochițele la modă își dădea amicii gata. Țup și Hop, doi iepurași, o-ndrăgiră chiar de mică, Apoi când a mers la școală și-a luat și o pisică. Musette era jucăușă și nu
RAMURI ÎN ARBORELE VIEŢII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 126 din 06 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344256_a_345585]
-
Și glasul meu îți scria: - Mă bucur! Nu toți reușesc să redea clar asta căci ecoul răsună tot mai adânc. Înaintam în propriul labirint ghidându-ne după cântecul lăuntric. Visele subterane vor umfla izvoarele ce ne conduc printre anotimpuri.... îmi îngâna glasul tău: “ Daca-ți fac apa jucăușă și sălbatică n-o să-mi mai apropii barca de malul tău ”. Eu îți spuneam: - Da!... - Nu! îmi spuneai Tu. - Este un contrast divin acest Da al tău cu acel Nu al meu! Și
ELEGIA I PE FIRUL GÂNDULUI CĂLĂTOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 129 din 09 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344269_a_345598]
-
acum se înfioară Munții toți De sfânta lor aducere aminte, Cum trece IANCU tânăr printre Moți, Cu vorbele mulțimea o aprinde... ............................................................. Dar liniștea-i acolo îndestulă După atâtea aprige furtuni, Sub Crucea Lui, de veghe sus pe Hulă, Doar Aerul îngână rugăciuni... Dă-ne, Doamne, minte și răbdări, Să știm că suntem și le amintește Celor plecați de-aici spre alte zări, Dorul dețară, scris în românește! Ne fie Viața binecuvântată De pe Câmpia Blajului vă spun, Patruzeci de mii erau odată
CÂMPIA LIBERTĂŢII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 135 din 15 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344296_a_345625]
-
și dor, îmi ține Și de dulcele miros. Măcar știu că plăpumioară Îmi va fi sulfetu-ți drag, Că-mi vei da din inimioară Sărutări încă din prag Și-mi va fi perină sânu-ți Și culcușul pântecu-ți, Suflul cald ca să îngânu-ți Îngânându-ți scâncetu-ți. Numai vara să mai treacă Și să-mi vină dor nebun, Lacrima când mă îneacă Și că dragă-mi ești nu-ți spun... Anastasia predestinata mea Anastasia femeie care nici nu ești femeie clonă de vis ce-și
GRUPAJ LIRIC AUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344425_a_345754]
-
răspund agale, dorului cum îi șoptesc. sună cornul melancolic peste toamna mea de vis, amintiri din altă lume cu misterul lor închis. unde ești copilărie să săruți codrul și cerul când umblai hai-hui în noapte dând în stele cu arcerul, îngânând vorbele-n șoapte? când vorbeai cu stelele și intrai în hore mari și jucai cu ielele, în cântec de lăutari? codrul desfrunzit te cheamă, cade frunza veștejită, el ți-a fost tată și mamă în povestea ta vrăjită. luni, 17
UNDE EŞTI COPILĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343835_a_345164]
-
lume Mă cuprinde chiar dacă e plină de venin Și-un cântec de guguștuc fără nume Mă urmărește pe urme de senin. Un nou cicliu dor de umbra nucului bătrân Mă cuprinde să mă-ntorc acasă Dar frunzele lui uscate mă-îngân Din rana ferestreului în tulpină rămasă. Azi e ziua amintirilor în poemul scris, Iar opera poetului a rămas în crucificarea lui, În ea mă regăsesc ca om ne-nvins Recuperându-mi rana din urmele de cui ... Al.Florin ȚENE Referință
SUB NUCUL CU UMBRĂ DEASĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343816_a_345145]
-
2005, p. 400+60 ilustrații), scrisă, cu deosebită acribie, de eruditul Preot Dr. Nicolae DURA. Avem în față, așadar, o lucrare eterogenă, fundamentală despre ortodoxia românească în spațiul european, respectiv la Viena, „Oraș de răspântie generoasă unde lumea Apusului se îngână cu orizonturile Europei de Răsărit și spiritul germanic pare să-și afle bogate confluențe cu latinitatea.” (A. E. Baconsky) Particularitatea ei se întemeiază pe reflectarea concentrată a vieții omului supus înnoirilor, reprezentantul, în efemer, al unui principiu durabil, sprijinit pe
BISERICA TRAITA DEPARTE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343778_a_345107]
-
lacrimi, nici dureri.. Iernile ce au trecut Vreau să le schimb cu primăveri... Și chiar dacă va trebui Singură să-mi termin viața... Voi fi mereu cu capul sus Așteptându-mi dimineața. ȘOAPTE Cine poate înțelege Șoaptele Copacilor?!? Melodia ce-o îngână Foșnăitul Ffrunzelor... Ce șoptește-n mers Izvorul Pe calea lui spre Mare?!? Ce "declară"-un Fluturaș Când sărută o Floare?!? Oare ce șoptește Luna Când Stelele zâmbesc?!? Ce șoptește Primăvara Mugurilor ce-nfloresc?!? Cum spun razele de Soare Ochilor să
AMINTIRI SI VISE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343966_a_345295]
-
desenat. Se recompune verdele-n albastru, Când patriarhul cerului privește Și prin pădurea deasă risipește, Ca miez fierbinte galbenul de astru, Se conturează creste pe fundaluri, Sub splendidele tușe de lumină, Fantasme se pictează pe retină, Și-n codri se îngână madrigaluri. *** Referință Bibliografică: Fantasme se pictează pe retină / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1660, Anul V, 18 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
FANTASME SE PICTEAZĂ PE RETINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344000_a_345329]