929 matches
-
un palat de păr negru unsuros. Lăsă-n urma ei o absență ciudată, cumva dureroasă. Nu fețișoara în sine ar fi mirat pe cel care-ar fi privit-o mai atent, ci altceva, greu de-nțe-les la-nceput. Fața de păpușă îngîndurată, totuși atât de dulce, se ivise undeva mai jos decât ar fi trebuit dintre pliurile cortinei, de parcă tânăra femeie ar fi stat mult aplecată, poate chiar în genunchi. Sau ca și când o fetiță de zece ani și-ar fi pus, jucăușă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Țăranul moldo-valah devine, odată ce s-a urcat pe cal, cel mai intreprid, ca și cel mai iscusit surugiu din întreaga lume". "Vizitii ca, cei moldovalahi, credeți-mă, nu se găsesc nicăieri. Orice călător, până și cel mai indiferent, cel mai îngândurat, cel mai posac, nu poate să nu se învioreze văzând îndemânarea, verva, antrenul, filozofia, rapiditatea, veselia vizitiului său moldo-valah". Retragerea treptată a trupelor ruse din Moldova și Țara Românească, a fost înlocuită cu ocupația turco-austriacă. Din aprilie 1854, Austria a
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
avusese loc în amfiteatrul liceului, mai ales că aveam și-un cuvânt în derularea acestui eveniment. Seara, la orele 18 trebuia să ne întâlnim întreaga promoție la Hotelul Traian, din centrul Brăilei. Stăteam cuminte în camera de la față, neputincios și îngândurat, oarecum confuz și abătut. În neputința mea tot încercam să-mi găsesc cuvintele justificatoare ce urmau să-mi motiveze absența de la banchetul de absolvire. Un ciocănit discret m-a scos din amestecul gândurilor mele. Era nenea Toma. A deschis ușa
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
avusese loc în amfiteatrul liceului, mai ales că aveam și-un cuvânt în derularea acestui eveniment. Seara, la orele 18 trebuia să ne întâlnim întreaga promoție la Hotelul Traian, din centrul Brăilei. Stăteam cuminte în camera de la față, neputincios și îngândurat, oarecum confuz și abătut. În neputința mea tot încercam să-mi găsesc cuvintele justificatoare ce urmau să-mi motiveze absența de la banchetul de absolvire. Un ciocănit discret m-a scos din amestecul gândurilor mele. Era nenea Toma. A deschis ușa
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
radio nemțesc? Uite că se poate. Așa scriu gazetele... Iaca, focul a fost aprins și cine știe când se va stinge... Bătrânul a rămas fără cuvinte. Și-a împreunat brațele la piept. Privirea lui rătăcea undeva în zare. A vorbit îngândurat. Uite ce înseamnă să fii mare și să n-ai glagorie... Despre cine vorbești, nașule? Despre nemți. Despre cine altcineva? Nemții, Costăchele, sunt un popor mare și nu-i lipsesc calitățile: talentat, inteligent și muncitor. Dar are parte de conducători
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
se adeverea pas cu pas. Ce-o fi oare la hanul lui Froim? Îmi închipui că n-o scăpat - s-a îngrijorat Petrache. Știi ce cred eu? Ce crezi tu? Eu cred că aici îi mâna legionarilor - a lămurit Costăchel îngândurat. Tu ai băgat de seamă ceva? Uite că nu. Ce să bag de seamă? La multe case sau prăvălii distruse se zărește câte un colț de perdea de la geam tras într-o parte și câte un chip care iscodește ulița
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
acela, mai degrabă un iureș de mișcări păgâne, furtună de contorsionări și fragmentări de ritmuri Întretăiate cu priviri sticloase, piezișe, fierbinți, cu strigăte și sunete desprinse dintr-o melodie nescrisă și necântată până atunci. Brusc, se oprește, privirea Îi devine Îngândurată și, fixând un punct, dincolo de orice percepție vizuală, acel punct aflat mereu În Întunericul unui gol În care se concentrează toată dezamăgirea lumii. Ceva care s-a Întâmplat și n-ar fi trebuit să se Întâmple. Ceva groaznic, Înfiorător. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Orice vreți voi. Deci putem face orice vrem? Poate ăsta ar fi un bun moment să decidem cam ce vrem. Așezați pe canapeaua din apartamentul meu, al nostru, încă revenindu-ne după șoc. — Asta ne rezolvă toate problemele, am zis îngândurată. Pe lângă bani, după Crăciun nu va trebui să ne mai prefacem că suntem împreună. Adică, eu cred că mai rezist până atunci, tu ce zici? Îi luă o mie de ani să răspundă. Cred că e un semn sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
degeaba editor-șef. —Dumnezeule, stai să-mi aduc aminte - ceva dickensian - Quincy, asta e. Poate William, prenumele... —Nu chiar. E Walter, am spus. Puteam chiar să-i dau adresa lui dacă era interesată. I-am mulțumit și am închis telefonul îngândurată. Lucrurile începeau să se clarifice. 15tc "15" Porțiunea aceea din Fulham era plină de tineri. Magazine din lemn, comercianți de vinuri și buticuri conduse de fete pe care le chema Virginia care vindeau cămăși în dungi, fuste largi de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
calmă. Am să le duc anonim. Ar fi aiurea să intru în galerie cu ele la braț, nu crezi? —De ce? A, da, înțeleg. în ciuda felului în care l-a lucrat pe Paul, Judy rămâne o hipioată nebună. —Judy, am spus îngândurată, când ai ascultat, Paul sau Harriet au spus ceva în legătură cu Lee? Care știa de furt? Sau mai târziu, a spus Paul ceva despre asta? Judy a negat. Apoi și-a dat seama de ce întreb. A căscat ochii. — Doar nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cinăm în iatacul doamnei, să pună masa roabele măriei sale. Constantine, dă poruncă unui ostaș să-l aducă pe Ioan Românul, astrologul, și pe doftorul nostru Pylarino. — Acu’ noaptea, măria ta? îndrăzni doamna Maria. Domnul îi răspunse doar cu o privire îngândurată, făcând în același timp un semn cu mâna spre Constantin. Acesta dispăru imediat pe ușa de la intrare. — O să vină peste un sfert de ceas și sfinția sa Theodosie. Până atunci noi trebuie să hotărâm tot. Doamnă, țiganca mută pe care am
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu i a trecut boala, se mai simte obosit, remarcă Selin. — Măria sa nu este unchiul meu, suntem veri primari, mama măriei sale fiind sora mai mare a tatălui meu. Câți frați a avut mama măriei sale? Toma stătu o clipă și răspunse îngândurat: — Bunicul meu a avut șase feciori și cinci fete, au trăit toți până la vârsta la care să aibă copii, așa că suntem destui veri... Dorește domnia ta să facem o plimbare pe lac? Neprimind nici un răspuns, Toma consideră că pașa era de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și că ticălosul care a tăiat curelele de la șa este cunoscut. — Cam așa, este cunoscut doar cuțitul, nu și mâna care l-a împins. Noi o știm, dar așteptăm să se dea în vileag pentru toți. Așteptăm, așteptăm, spuse Ștefan îngândurat. La Inumbari au ajuns târziu, flămânzi și obosiți. Făcând popas, se îngrijeau de pregătirea cinei și a locului de odihnă, doar vodă își vedea de ale lui. A primit vești de la București și a dictat răspunsurile ca toate să plece
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vă mulțumesc că mi-ați oferit posibilitatea exprimării și punctului meu de vedere. Am onoarea să vă salut, domnule general! Pune receptorul pe suport, apoi își freacă ușor tâmplele, strângând din pleoape. Se ridică împingând cu putere scaunul, îndreptându-se îngândurat, cu mâinile la spate, către fereastră. La poarta principală a unității, în spatele barierei înguste din lemn, așteaptă trei uriașe mașini-cisternă. Santinela, cu pușca Z. B.61 pe umăr, controlează documentele de transport. Din cabine, șoferii privesc plictisiți trecerea necontenită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zâmbească ascuns, pe sub tuleiele abia ieșite, marea majoritate însă stau cu nasurile în jos, înșirând cine știe ce gânduri în timp ce strecoară ritmic lingura printre buze. După servirea mesei, Marius asistă la depunerea armamentului în rastele și, după ce lasă comanda subofițerului Caraiman, părăsește îngândurat regimentul. Din nou se întreabă ce are de făcut. Sărăcia mijloacelor puse la dispoziție îl forțează să pună mai mult accentul pe pregătirea fizică și reflexe. Amintindu-și de înfiorătoarele lupte corp la corp din tranșee, își fixează obiectivul prioritar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
brancardieri ce poartă o targă. Un bărbat cu păr grizonat, adus de spate, cu fața suptă și palidă, probabil medicul șef după modul cum toți ascultă indicațiile lui, consultă rapid răniții. Ia să vedem ce avem aici ... mda, murmură el îngândurat. Halatul mânjit de sânge, arată că de abia ieșise dintr-o operație. Se întoarce către Marius: Știți cum îl cheamă? Peter von Streinitz. Căpitan. Doar numele, domnule. Nu mă interesează gradul lui militar. Din spatele ochelarilor fără ramă privirea aspră îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
evreu din Constanța, legătura dintre ei fiind realizată de doctorul Solomovici, medicul familiei Hagiaturian. De altfel între anticar și doctor există o relație de rudenie, sunt veri, astfel că desele lor întâlniri aveau acoperirea perfectă. Acum înțeleg comportamentul ei ...murmură îngândurat Marius. În ultima deplasare, domnișoara Hagiaturian a fost strict supravegheată de oamenii Gestapo-ului. Ca de obicei, aparența comportamentului ei nu a relevat nimic din adevăratele preocupări care o aduceau periodic la Constanța. În consecință, Schultz a dat ordinul demarării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
învăluie. Închide ochii și acolo găsește, făptura aproape în carne și oase a Smarandei. Este singură, într-o poiană ce își făcuse puțin loc într-o imensă pădure de mesteceni bătrâni, subțiri și scheletici. Stă așezată pe un trunchi căzut, îngândurată, cu bărbia în podul palmei și cotul rezemat de genunchi. Degetele subțiri bat darabana pe buza superioară. Un gest arhicunoscut, semn că are o greutate pe inimă și dorește să-i vorbească, dar cuvintele ei nu ajung la el. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în genunchi, incendiată și zace la pământ moleșită, implor răcoarea teiului înalt... Încă mă doare plânsul ierbii fragile, nevinovată, căzută sub cântecul dur și nemilos al coasei... Obosită de țipătul tăcerii din jur, aștern fânul proaspăt aromat și mă culc îngândurată... În lumina tainică a căruntelor stele, îmi las privirile descătușate să se scalde în rugăciune, până într-un târziu, când mă acopăr discret cu imensitatea cerului parfumat și adorm.
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83287_a_84612]
-
sau pur și simplu, o lași pe masa la care ai consumat-o pentru a fi luată și dusă de vânt aiurea. Limb! gustă preoteasa din înghețată, după care se uită cercetător spre prietena ei. - Da' te văd, soro, cam îngândurată, suferi cumva de vreun sentiment aparte? Limb! și inginereasa: - Zău dacă înghețata asta pe băț are vreun gust. Poate pentru că am gustat eu ceva înainte, de aceea nu-i aflu rostul. Că pe bărbatu' meu l-am lăsat în pat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
eu nu știu ce să mai cred. - Tu, dragă, chiar crezi în prostiile astea, că te văd femeie în toată firea. Măgarul de Gheorghe, așa cum îi spui tu, a vrut să râdă de tine. - Așa o fi, mai spuse și coana preoteasă îngândurată, după care mai trase o ultimă limbă, iar scândurica îi oferi respectiva așchie. Coana preoteasă țipă, îngrozită: - Au, mă înțeapă la limbă! ia vezi, tu! Și scoase un limboi rozaliu, care prezenta și câteva granule de alune. Madam inginer se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
coșului tăifăsuiau o fată ș-un bărbat ghebos. Strânsă la tâmple cu testemel roș și cu sânii ținuți de rochia strâmtă, fata își cuprindea genunchii între mâinile mari. Desculțe, de sub fustă ieșeau picioarele cu călcâiele crăpate. Frământând cu o față îngândurată buza de jos între dinți, fata asculta pe ghebos. Cu buze vinete și întunecat la chip, acestuia îi sclipeau în arcade ochi inteligenți, cu o ușor vicleană blândețe. Mustața afumată i se împrăștia pe buzele umede care tresăreau ori de câte ori omul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Nu v’a explicat bolnavul anterior cu lux de mănunte...? Peștele a fost viu...? Atunci, cum să fie stricat? Dar ce să mai lungim vorba. Uite ce, vă invit! Serviți, e proaspăt... Vă asigur, e un deliciu...!” Obosită, plictisită, oarecum Îngândurată, doctora se așeză la biroul ei. „Destul de curios...Acest ultim amănunt care nu-i dăduse importanță la Începutul consultației, Îi Întări convingerea: Bolnavul are astenie nervoasă...! Poate chiar, amândoi...! O fracțiune de secundă avu tentația să-i trimeata la un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ciucurași. Mă las pe spătarul scaunului, Îmi ridic picioarele pe birou și vorbim despre cărți, femei și baseball. LÎngă această imagine am lipit expresia UN EXTRAORDINAR PARTENER DE DISCUȚII. Și, uneori, Încă aducînd destul de bine cu Fred Astaire - Însă acum Îngîndurat, scîrbit de viață, cu o Lucky Strike În colțul gurii, ca un francez - bat cu furie disperată la un vechi Remington. Îmi place sunetul pe care Îl scoate carul cînd trag foaia cu putere și bag furios o alta. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din conversațiile cu Ion Golea, era o voioșie cristalină, care țâșnea din el ca dintr-un izvor de munte. Părea o imagine vie a eternei primăveri. Niciodată nu l-am văzut crispat la față, mușcat de neliniști sau cel puțin Îngândurat de ceea ce avea să se Întâmple cu dânsul, dacă se Întorcea În țară. Părea că nu are senzația primejdiei. Era un viteaz de cea mai pură esență, dar fără trufie, fără să acorde vreo importanță deosebită gestului său. Ion Golea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]