917 matches
-
ridica. Spuse: - Un subaltern al comandantului portului va urca la bord peste aproximativ o jumătate de oră. Între timp am dat ordin să se transporte la bord echipamentul necesar. Ca simplă rutină. Gosseyn încuviință, dar, observându-l pe ofițer, rămase îngândurat. Nu-l preocupa căpitanul Free, sau posibila lui împotrivire. Cu Leej lucrând în tandem pentru eliminarea oricărei primejdii, înainte de a avea loc, nu mai era nevoie să se gândească la riscurile reprezentate de oameni sau de mașini. Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
comisă. Conchise mai serios: - În afară de asta, voi sta cuminte până când vă veți întoarce cu toții. Înainte de a părăsi nava, se duse să-l vadă pe doctorul Kair. Psihiatrul îi oferi un fotoliu, dar Gosseyn îi declină oferta. În picioare, cu fruntea îngândurată, spuse: - Doctore, e ceva la capătul drumului care va fi diferit de tot ce am putea prevedea. Am văzut niște imagini clare. Se opri. dar reluă mai apoi. - Spiritul meu s-a similarizat deja de două ori în corpul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
patrulea rând, reacția verbală. Majoritatea indivizilor identifică etapa a treia și a patra și ignoră existența celei de a doua și a treia. - Este ora cinci, zise Nirena. Gosseyn-Ashargin se ridică în picioare și, în liniște, parcurseră coridorul. Ea era îngândurată; când își trecu mâna sub brațul lui, păru să fie un gest automat. Dar inconștiența acestui gest preciză, pentru Gosseyn ceea ce realizase deja după amintirile lui Ashargin: căsătoria dăduse naștere unor relații afectuoase. - Nu sunt prea sigură, zise Nirena, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în noua mea lume. MIERCURI 24 DECEMBRIE Ajunul Crăciunului 1 P arcă aș fi pedepsită. Curățenia de ieri a fost caun război, comandat de mama și de la care papaa dezertat în mod laș, n-a venit acasă decât seara, destul de îngândurat. Ne-a spus că l-a întâlnit pe Dan Crețu și că l-a invitat la noi, dar nu-i sigur că vine și că e un caz care-l preocupă. Nu cred că mai e fir de praf în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îi stăteau surprinzător de bine, opera lui Alexandru, mai precis a croitorului său. Era de nerecunoscut, iar Neculai Procopiu trebui să remarce că, pentru prima dată de când l-a întâlnit, redactorul lui se potrivește cu „decorul“. Doamna Procopiu îl privea îngândurată și soțul ei nu știa dacă nu cumva are, acum, inima în ochi. Peppin, care se îngrășase în ultimul timp, avusese surpriza să vadă că fracul nu-l mai încape. Trebuise să împrumute de la unchiul lui, în ultimul moment, unul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fel de carte? ― Privighetorile morții. Are o copertă frumoasă celofanată, și i-a atras atenția. L-a întrebat pe profesor dacă a citit-o. ― Ăla a început să-i povestească câte ceva din subiect, printre altele istoria cu gazele. Îl văzu îngîndurat și continuă: Domnule maior, e caraghios să ne imaginăm că doamna cu pisica a intenționat, mai mult, a izbutit să găsească formula aceasta subtilă pentru a ne pune în gardă. A fost o simplă coincidență. ― Vi s-a părut firesc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
LUI. ȘI ACUM CA ȘI ÎN TRECUT, CEEA CE CONTA ERA DOAR ȚELUL SĂU SUPREM, CU TOTUL DEOSEBIT DE SCOPURILE PE CARE CREDEAU OAMENII CĂ LE URMĂREȘTE EL. GLASUL ÎMPĂRĂTESEI SE RIDICĂ PESTE ZARVA CONVERSAȚIEI ȘI PUSE CAPĂT REVERIEI LUI: \ PARI CAM ÎNGÎNDURAT, CĂPITANE HEDROCK. HEDROCK ÎNTOARSE ÎNCET CAPUL SPRE EA. DORISE SĂ-I OFERE MAI MULT DECÎT O PRIVIRE ÎN TREACĂT, PE CARE I-O ARUNCASE PÎNĂ ATUNCI. DAR FUSESE CONȘTIENT DE FAPTUL CĂ OCHII EI VERZI ÎL SUPRAVEGHEAU ÎNCĂ DIN CLIPA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DUPĂ O NOUĂ PAUZĂ ÎNCHEIE: ÎN ZIUA ÎN CARE SE VA INVENTA O METODĂ ADMINISTRATIVĂ CARE SĂ DEA POSIBILITATEA EMIGRAȚIEI STELARE CONTROLATE, ATUNCI VOM PUTEA PRIVI APROBATOR NOUL SISTEM DE PROPULSIE. PÎNĂ ATUNCI... SE OPRI, CĂCI PRINȚUL ÎNCUVIINȚA, CU FAȚA ÎNGÎNDURATĂ: \ FIREȘTE, AI DREPTATE. ACEST MOD DE A PRIVI LUCRURILE NU-MI TRECUSE PRIN MINTE. NU PUTEM ÎNGĂDUI UN ASEMENEA HAOS. DAR SITUAȚIA NOASTRĂ SE AGRAVEAZĂ DIN CEAS ÎN CEAS. DĂ-MI VOIE SĂ-ȚI FAC O PROPUNERE. DA. \ O SĂ AI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
fi vorbit, nu știu, că eu n-am învățat limba câinească. Și nici când i-a strigat Anton: "Hingherule, în numele legii te somez să deschizi!" nu s-a sinchisit. Până la urmă a trebuit să plecăm. Când a venit, tăcut și îngîndurat, ne-am repezit să-l luăm la rost: "Bine, omule, îți bați joc de noi? Ne lași să stăm ca proștii la ușă? De ce dracu nu ne-ai dat drumul?" Și ce credeți, domnule sculptor, că ne-a răspuns? Ne-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
O auzi cu câtă convingere vorbește? constată mândră doamna Levy, în timp ce trupul ei durduliu, înfășurat în blană, era târât afară pe ușă. Am făcut o adevărată minune. Ușa se închise și domnul Zalatimo se apropie de domnișoara Trixie, scărpinându-se îngândurat. O bătu pe umăr și o întrebă: — Ia zi, doamnă, n-ai putea să m-ajuți? Ce crezi că vine-ntâi, Willis sau Williams? Domnișoara Trixie îl privi fix o clipă. Apoi își înfipse dinții protezei în mâna lui. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Simbolul conștiinței inconștiente - o poartă către imaginație și talente ascunse, dar și către necunoscut. A strâns din buze și a Întors cartea următoare: Turnul. Simbolul schimbărilor furtunoase, al izbucnirilor emoționale și al declinului neașteptat. Mătușa Banu a părut o clipă Îngândurată. Apoi a Întors a treia carte. Se părea că aveau să aibă curând un vizitator, un vizitator neașteptat de dincolo de ocean. — Cum adică nu vrea tort? E ziua ei, pentru numele lui Dumnezeu! a exclamat mătușa Feride cu buzele strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un om educat și sunt sigur că vei Înțelege dificultatea situației mele. Poemele mele sunt ecoul imaginației. Le scriu și le public, Însă Îmi e cu neputință să verific cine le citește și cu ce intenții anume. Cu o figură Îngândurată, sergentul și-a pocnit pe rând Încheieturile degetelor. Apoi și-a dres glasul de parcă ar fi vrut să sublinieze importanța lucrurilor pe care avea să le spună. — Înțeleg perfect dilema asta. Totuși, Îți poți controla propriile cuvinte. Tu ești cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acolo? — Da, da, bineînțeles, doar ai trimis-o să stea la noi. O iubim foarte mult. Chipul mătușii Feride s-a luminat. — De ce n-ați venit și voi cu ea, tu și soția ta? Mustafa a rămas nemișcat, cu fruntea Îngândurată din cauza acelei situații dificile. În spatele lui, dincolo de fereastră se Întindea pământul Arizonei, Întotdeauna demn de Încredere, Întotdeauna tainic. Cu timpul Învățase să aprecieze deșertul, infinitatea lui care Îi alina teama de-a privi Înapoi, seninătatea lui care Îi alunga frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi vorbit, nu știu, că eu n-am învățat limba câinească. Și nici când i-a strigat Anton: «Hingherule, în numele legii te somez să deschizi!» nu s-a sinchisit. Până la urmă a trebuit să plecăm. Când a venit, tăcut și îngândurat, ne-am repezit să-l luăm la rost: «Bine, omule, îți bați joc de noi? Ne lași să stăm ca proștii la ușă? De ce dracu nu ne-ai dat drumul?» Și ce credeți, domnule sculptor, că ne-a răspuns? Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
leneș, s-a înviorat brusc gândindu-se la Gaston. Tomoe îl privea ca și când l-ar fi văzut pentru prima dată. Takamori își petrecea de obicei timpul prin autobuzul de Shibuya, aruncând ocheade fetelor din jur, dar astăzi era încruntat și îngândurat, iar genunchii i se mișcau nervos înainte și înapoi. — Takamori, am impresia că ții la Gaston, nu? Takamori dădu din cap. — Dar tu? Nu-ți place și ție de el? — Eu... Ridică din umeri și zâmbi disprețuitor. Nu fi caraghios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și, pentru numele lui Dumnezeu, poți avea încredere în noi. Dar te mai rog încă o dată: dacă nu vrei să auzi minciuni, nu ne mai pune întrebări. Bărbatul a dat toiagul cuiva de-alături și m-a privit obosit și îngândurat. - Iar tu să nu mă-ntrebi care era numele meu. Treci de gunoiștea asta, și o să dai de casa de lemn unde sanitarii vin să ne numere de la fereastră, și un călugăr, de câteva ori pe săptămână, ne spune oarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ravenna, dar nu-i așa că asta e deja prea mult? Și, de fapt, eu n-am făcut nimic, m-am luat după Calinic și-am venit din curiozitate; pe Garibaldo l-am revăzut întâmplător. După ce s-a uitat la mine îngândurat, m-a luat în brațe spre a-și arăta recunoștința. Așa cum i-am promis, a doua zi dimineața m-am dus la Garibaldo. Mi-a întins o legăturică de cânepă pe care o scosese dintr-un săculeț de piele. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cererii inevitabile. - Stiliano, te rog s-o faci pe Gaila să înțeleagă că dragostea mea pentru ea va fi la fel de mare, că e vorba despre o teribilă și provizorie opțiune politică. Sunt sigur că o să găsești cuvintele potrivite. După care, îngândurat, s-a apropiat de fereastră. Bietul, prostul, mincinosul și lașul Rotari! Toate acestea mi-au trecut prin gând, dar n-am spus nimic, căci deja fusese vrăjit de Gundeperga. Am ieșit pur și simplu din încăpere, fără ca el să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scrută surprinsă. — Începe prin a te gândi ce vrei să faci În seara asta. Trebuie să fie o seară specială. — O, tati! exclamă Valentina. Hotărăște tu, mi-e indiferent. Apoi Îi trecu prin fața ochilor chipul mamei, fața aceea obosită și Îngândurată pe care o avea dimineață În metrou. Părea că-și dorea mult să petreacă sâmbăta cu ea. Era asta o trădare? Ce-i o trădare? Valentina nu mai trădase pe nimeni. Dar mama ce spune? se Îngrijoră ea. Suntem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe lângă Panoramica, și apoi ajunse În Piața Eroilor. Pe colină, ca Într-un turn de veghe, ca un catarg al unui stindard pe un teritoriu cucerit, se Înălța antena Vaticanului. Noaptea mirosea a flori de tei. La un moment dat, Îngândurată, Emma aruncă pe scaunul din spate pachetul voluminos de la Bulgari, ambalat ca un cadou pe care de ore Întregi Îl ținuse pe genunchi, ca pe o comoară, ca pe un semn de fidelitate care nu-i era adresată. De ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
îl făcea să se simtă aproape ca un om. Așa că mersese mai departe, făcându-se că nu vede Wolksvagen-ul. Pe platouri se filma Modigliani. Giulia avea curs cu Andrei Blaier; s-a strecurat încet, urmând șirul celorlalți studenți, până în atelier, îngândurată, preocupată de Andrei Ionescu, incapabilă să-și caute un loc bun, în care să viseze în liniște. Și-a pus CD-ul în computer și-a-nceput să lucreze la filmulețul ei, o scurtă poveste despre boema bucureșteană, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lipite. A plătit muscalul și i-a dat drumul. Cum nu se vedea nici picior de ființă trează, Zogru a intrat într-unul dintre bețivi și-a luat-o încet în urma lui Achile. Acesta mergea cu grijă, ca un om îngândurat, a trecut pe lângă un felinar și pe urmă a dispărut brusc. Impacientat, Zogru a mărit pasul și abia atunci și-a dat seama că ajunseseră în fața Cimitirului Bellu. A vrut să se uite de jur-împrejur, dar un pumn venit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
albi și ninși de-atâtea flori O pasăre micuță se arată E albă, pare că-i din nori! Și cântă, cântă neîncetat Răsună tot în adieri ușoare, Iar glasul ei duios ne-a alinat După o iarnă neîndurătoare. Un ghiocel îngândurat ascultă. Este un tril atât de minunat! Parcă venit dintr-o orchestră sfântă De îngeri albi cu ochii de smarald. Prima iubire La locul potrivit La momentul potrivit Unde două vieți Într-o seară s-au unit. Un compliment frumos
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Horea, Cloșca și Crișan” Brad județul Hunedoara profesor coordonator Groza Giorgia-Voichița Timp, toamnă, etern De pe norii cenușii Mie-mi cântă îngerii De dragoste tăcută, O iubire pierdută. Versurile de-alinare Amplifică tot mai tare Iubirea dimineții, Sub lumina vieții. Natura-ngândurată Pășește apăsată Către un apogeu Al timpului meu. Și cerul plânge-ntruna În lacul peste care luna Odată-și oglindea privirea Spre țelul vieții - nemurirea. Trecutul etern Se lasă noaptea, un negru abis. Întunericul cade, pătrundem în vis, Somnul etern
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lumii dragoste A lumii dragoste se-neacă În apa unor vechi minciuni, Căci au plecat fără să facă O pace cu ai mei străbuni. S-au dus în lumea-ndepărtată, S-au dus în lumi fără folos, De mamă lor îngândurata S-au depărtat fastidios! De s-or întoarce știu doar codrii Și apa falnicelor mari, Căci în capcană fericirii Căzut-au mulți din ei hoinari... Ființă blândă Privire-ngândurată, Privire muribundă, A lumii nestemată În tine se abundă. De-ai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]