1,296 matches
-
cât trebuie să o spăl și să o frec ca să-i întrețin albeața, completează pesimist Parthenicus. — Aha! se zbârlește principele. De aceea țesătura se roade așa de repede. Parthenicus se gheboșează de teamă. — Calceii, cere împăratul pe un ton mai îngăduitor. Livia îl urmărește cu umbra unui zâmbet pe buze. De-abia sculat din pat, uite că e deja gata să-și îndeplinească funcțiile imperiale. Un ciocănit discret în ușă îi face pe toți trei să tresară. — Cine e? întrebă Parthenicus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nod, Augustus îl cercetează cu o aten ție încordată. Acest Trio este vestit și temut pentru intrigile sale. Și pentru setea de a-și face un nume din fărădelege. Cum pănește adânc și se decide din nou să se arate îngăduitor. Cel pu țin pentru moment. Până află ce nerozii a mai spus Libo, că de făcut nu e în stare să facă nimic, și reușește să pună la punct un plan pentru a înăbuși scandalul. Își împreunează așadar tac ticos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de clemență... Se uită atent în ochii lui Trio ca să imprime mai multă greu tate vorbelor sale. — Dar un împărat binevoitor se situează întotdeauna dea supra legilor. Îngrijorarea lui Fulcinius se transformă pe nesimțite în groază. Fie că se arată îngăduitor, fie că se arată sever, este la latitudinea principelui să se lase sau nu ghidat de lege. În cel mai bun caz, se preface doar de ochii lumii că-și dă silința să o respecte. Și asta va face cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici nu o dă. Cine a vorbit? Ah! Claudia. Cine altcineva? Își înghite un suspin de exasperare și le întreabă pe celelalte: — Ați isprăvit? — Da... a..! răspund toate în cor. Sigur au mai rămas lucruri de făcut, dar se arată îngăduitoare. A fost o zi grea astăzi. O ia pe fetiță de mână. Atunci haideți să-i arătăm ceva special Domitiei... — Ce? se interesează micuța curioasă, însă nu primește nici un răspuns. Se pun în mișcare. Occia arată cu mâna către o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încurajează cu un zâmbet blajin la drum. E nouă sărmana, dintr-un lot de sclavi achiziționați recent, nu a crescut la ei în casă, așa că se teme întruna să nu greșească, iar ea se silește să se arate cât mai îngăduitoare. Trec acum printre grupuri, grupuri de lecticari. Tăifăsuiesc între ei, după ce și-au adus stăpânii pe umeri sau pe brațe. Cei care nu-și permit sclavi care să-i poarte îi închiriază. Mai ales femeile, fie nobile, fie din popor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de fapt cu două... vârâte una sub alta. Își lipește palmele. — Uite-așa. Pe roate. Doar capul berbecelui ieșea afară. Vrei să spui că pentru tine țestoasa este doar o mașină de război? hohotește evreul. Deschide ochii și-i zâmbește îngăduitor, ca unui copil. Ia uită te! exclamă Pusio. S-a ridicat din nou. — Doi războinici s-au cățărat pe partea de jos a țestoasei! — O unitate militară în atac ia forma asta, replică Rufus. Rânjește zeflemitor. — Vezi că nu știi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mare irecuzabilă matrice populară, contaminat și mai cu seamă eliberator optimistă, învață pe oameni îndeosebi dragostea de viață chiar sub forme de care putem râde, sub formele grotescului. Creangă râde din toată inima, dar dintr-o inimă bună, largă și îngăduitoare, râde de semeni, de ființe care îi seamană lui însuși și râde de sine, cum ar râde oricare altul. Râsul în opera sa nu pedepsește, nu cenzurează, nu denuntă vicii sau defecte omenești, pe care le naște o anumită societate
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
de aflat, dar cred că și El, la fel ca și mine, voiește să facă din Japonia, unde propovăduirea e atât de anevoioasă, un pământ al învățăturilor Sale. Cu toate acestea, căpitanul Montaño și secundul Contreras nu se arată prea îngăduitori față de planurile mele. Nu mi-au spus-o verde-n față, dar e limpede că sunt împotrivă. Asta din cauză că n-au dobândit nici o impresie bună despre Japonia și despre japonezi cât au fost reținuți în această țară. Nu încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai vicleni decât noi și ne lovesc din senin. — Sunt preot, răspunse Velasco liniștit. Dacă ești credincios, știi și tu că un preot are îndatoriri pe care trebuie să le îndeplinească. Chiar dacă este vorba despre indieni... Nu pot să fiu îngăduitor față de ei. Padre, indienii nu sunt oameni în care să ai încredere. Sunt preot. Fața și gâtul lui Velasco se înroșiră dintr-o dată. Așa pățea ori de câte ori se străduia să-și înăbușe furia sau înverșunarea. Padre, oprește-te! Ca pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din cauza șocului. «Ce cred aștia că fac?» Nu numai eu, chiar și unii lideri iluminați din Aum au fost răvășiți. Organizația se îndrepta rapid spre prăpastie. Mie mi s-a părut un fel de aventură. Oricum, trebuie să fim mai îngăduitori cu un sistem care deschide o lume total necunoscută. De aceea am încercat să intru în sistem. Nu acceptam totul ca fiind bun. Pe deasupra voiam să mă adaptez modului de viață din Aum și m-am aruncat cu capul înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
grup republican care-l ajută din răsputeri pe Sidonio Paes este nucleul lui Machado dos Santos. Grupările de dreapta - catolicii și monarhiștii, - cărora decembrismul le dăduse dreptul de reorganizare și propagandă, se păstrau față de Sidonio Paes într-o atitudine de îngăduitoare rezervă; uneori, amintindu-și teroarea lui Costa și a masoneriei din care-i scăpase revolta de la 5 decembrie, arătau noului regim o simpatie destul de largă, dar care nu ducea în nici un caz, cel puțin din partea monarhiștilor, la colaborare. Alături de această
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Paris, trimite ordine. Se întorc în țară șefii activi ai democrației. Sunt eliberați deținuții politici și sunt înarmați vechii membri ai organizațiilor secrete. Guvernul păstrează față de toate aceste dovezi de suspect exces de zel republican, o atitudine mai mult decât îngăduitoare. Este adevărat că Anglia anunțase Guvernul din Lisabona că nu vede cu ochi buni nici o "aventură militară". Este adevărat, de asemenea, că izbucnirea revoluției bolșevice însuflețise puținele nuclee comuniste care se organizaseră în Portugalia, iar victoria Aliaților asupra Puterilor Centrale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Cupă ce-o să ducă și carele și animalele la tabără și o să ne conducă la grânarele de pe-aici, o să-i lăsăm să plece! Căutând cu ochii în jurul său, îngrijorat ca nu cumva oamenii lui să nu-l considere prea îngăduitor, își aranjă nervos sabia în centură și adăugă: — Acuma taci, înainte să mă răzgândesc. Facem cum am stabilit, dar îți amintesc: între timp, tu rămâi aici, și vreau ca totul să fie scos pe poarta aceea înainte de apus, ai înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
contrariați de fenomenul fără precedent petrecut cu o zi În urmă, comentau, făcând pronosticuri nu lipsite de fantezie a zilelor ce vor urma. Oarecum dezamăgit de aglomerația localului și, mai ales a persoanei căutate, Își propuse să plece acasă, zâmbind Îngăduitor la gândul surprizei ce i-o va face Carlei. La un moment dat,deja pornise către ieșire - Își auzi numele strigat, cu o voce ce domina vacarmul general: „Hello, domnule Tony Pavone...Domn’ inginer...Sunt aici, pe mine mă căutai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ierarhia miliției ori poate, ferocității În care-și devora victimile...! Cum a fost posibil ca această arătare de om, să ocupe așa o Înaltă funcție În Miliția Capitalei, să i se permită să terorizeze pe te miri cine...? Atena zâmbi Îngăduitor, răspunzînd laconic. „Nu vreau nimic, domnule colonel. Am vrut să vă cunosc din pură curiozitate...! Atâta lume vă laudă Încât, nu am rezistat tentației de-a vă cunoaște...” Torționarul mai aprinse o țigară, căutându-i privirea. „Îmi dai voie să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
inginer...! „Vă place vermutul...?” „Fără cuvinte, dar... prea puțin. „Mai doriți să mai beți...?” „Desigur, Însă aduceți patru sticle să nu mai faceți un alt drum...!” făcu Șeful de echipă privind cu părere de rău sticlele golite. Tony Pavone zâmbi Îngăduitor. „Băieți, vă aduc să beți cât doriți desigur, nu dau dela mine...! Vă atrag atenția Însă. Atmosfera de afară e deosebit Încinsă, să nu aveți probleme de circulație la plecare...Și În afară de asta, vermutul nu-i o băutură prea confortabilă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din invadatori făcând numai dâre de făină până jos la parterul clădirii. Imediat după plecarea hoților, Atena dădu un telefon informând prietenul ei de cele petrecute În lipsa lui, exprimându-și Îngrijorarea de necazurile ce aveau să urmeze. Tony Pavone, zâmbi Îngăduitor. Evident, ferocele lui urmăritor nu mai știa ce să inventeze pentru a-l intimida dar, el greșise. În definitiv, Tony Pavone se Încadrase În porunca Dictatorului Suprem, păstrând cantitatea necesară până la primirea rației pe cartelă iar calificativul de „Dosirea alimentelor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
creștina. Era ca să te facă să te simți prost, nu, Într-o casă evreiască? Ditai evrei, ce să spun! Tot mai e așa creștină? — De Crăciun și Paște, oarecum. — Și te bate la cap cu H.G. Wells. Dar tații sunt Îngăduitori cu fetele. Uite cum o favorizează tata pe Angela. I-a dat de zece ori mai mult. Pentru că Îi amintea de Mae West. Tot timpul se uita zâmbind la țâțele ei. Nu era conștient de asta. Mama și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pare, zicea Elaine. Ea îi roagă, îi imploră să fie cuminți. Apoi, în secunda următoare, își pierde cumpătul. Îi înjură. Zice „la dracu“ și cuvintele cu „f“. Îi face în toate felurile. Asta m-a îngrijorat serios. Directorul e destul de îngăduitor cu înjurăturile. Dar strict vorbind, să pronunți insulte în fața copiilor e o ofensă gravă. Nu e ceva neobișnuit printre profesori - mai ales printre cei fără experineță - să înceapă să negocieze cu elevii nedisciplinați, iar apoi, când încercarea eșuează, să recurgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dificil, se pare, să te lași cuprins de încântare într-un parc anost din Londra. La începutul lui aprilie, serile erau atât de reci încât Sheba deseori abia își mai simțea buzele și mâinile. Și chiar și pe vreme mai îngăduitoare, frica de insecte sau de rahatul câinilor făcea completa relaxare imposibilă. Odată un bărbat s-a împleticit peste luminișul unde erau înghesuiți Sheba și Connolly. Sheba s-a panicat și a țipat, ceea ce l-a făcut și pe bărbat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fiind așa de deprimată, am fost înclinată să văd invitația lui ca pe un semn: un mesaj de speranță. Bangs era cu cel puțin cincisprezece ani mai tânăr ca mine și era un prostănac. (Nici chiar judecățile mele cele mai îngăduitoare nu puteau ocoli această realitate.) Dar mă remarcase. Mă alesese pe mine pentru prânzul de sâmbătă. Și cine eram eu să aleg? Timp de câteva zile, mă tem că imaginația mi-a luat-o razna. M-am văzut lepădându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
stâncă cu siguranță mai ocrotește poiana cu narcise sălbatice și toate basmele perenelor copilării cu viteji din rărunchii pământului fețe de fum ochi de negru diamant plaiuri sfințite de chiotele noastre copaci zâmbind neastâmpărului din noi precum chipuri de bunici îngăduitoare ciobani bălai cu ochi de stele adună flăcări din huila serii în mijlocul stânii pentru filonul de aur ce fierbe-n ceaunul cel veșnic toropită sub țolul aspru aud cașul ce-și picură zerul sub bârna de lemn afumată trupul copilului
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
bărbat în fiecare noapte dacă ai chef și nimeni nu te poate acuza că ești o parașută care învârte șase bărbați. Nu că l-aș lăsa pe vreunul dintre puștanii întârziați de-aici de la petrecere să mă atingă, oricât de îngăduitor ar fi acest sistem. Mi-am croit drum prin camera aglomerată. Unde naiba era Jacqui? Am avut un acces de panică atunci când un alt tip cu nume care suna a Jocko, o chestie scundă și butucănoasă, mi-a aținut calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
viitor pentru a-mi dărui un altul; pe fiecare nou țărm, a legat de numele meu numele unei patrii părăsite. De la Almeria la Melilla, timp de o zi și o noapte, existența mea a fost dată peste cap. Marea era îngăduitoare totuși, iar vântul era potolit; însă furtuna creștea în inima alor mei. Hamed dezrobitorul aranjase bine lucrurile, Dumnezeu să-l ierte. Când coasta Andaluziei n-a rămas în urma noastră decât ca o dâră subțire de remușcare, o femeie a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sora lui cea mică, Pinky, acoperiți cu cantități impresionate de organiza înflorată. Sforrrr, sforrr. Fiuuuu. Sforrrr. Ce zgomot! Sampath asculta fiecare inspirație ostilă. Chiar și în somn, se gândea dezgustat, familia lui se dovedea incapabilă de manifestări plăcute de considerație. Îngăduitori cu ei înșiși, ca întotdeauna, își croiau zgomotos drumul printre vise, ținându-l pe Sampath treaz, zvârcolindu-se. Chiar și mama sa, pe care o iubea cel mai mult dintre toți, uitase de el în somn. De nerăbdare, lovi aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]