811 matches
-
ar trebui totuși să te duci să vezi ce e cu cifrele alea. Mă uit la el preț de cîteva clipe, incapabilă să rostesc vreun cuvînt, și simt că mi s-a urcat tot sîngele În cap. — Bine, reușesc să Îngaim după o pauză lungă. OK, atunci mă duc. ȘAPTE Pornesc cu Katie pe stradă, parțial paralizată de spaimă și parțial abținîndu-mă cu mare efort să nu izbucnesc Într-un rîs isteric. Toți ceilalți sînt la birou și se dau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
era și Jack Harper acolo. Habar n-am avut că stă, pur și simplu, acolo ! Dar n-ai nici o grijă, am fost foarte subtilă, adaugă pentru a mă liniști, n-o să știe niciodată. — SÎnt sigură că ai dreptate, reușesc să Îngaim. N-o să ghicească nici Într-o mie de ani. — Ești OK, Emma ? Katie mă privește intrigată. — Foarte bine ! spun cu un acces subit de hilaritate forțată. Foarte bine, zău ! Deci... care e motivul acestei consfătuiri de urgență ? — Trebuia neapărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Emma ! strigă Paul săritor. Vrei, te rog, să-l conduci tu pe Jack ? Termini de strîns mai tîrziu. Îngheț, strîngînd În mînă un ambalaj de la niște biscuiți cu cremă de portocale. Te rog, Doamne, nu. Sigur că da, reușesc să Îngaim Într-un final. Cu... plăcere. Pe aici. Ies stîngace din sală, urmată de Jack Harper și o pornim pe hol, unul lîngă celălalt. Simt că mă furnică fața În clipa În care cei pe lîngă care trecem fac eforturi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Doamne, nu pot să cred așa ceva... Shit. Stai, că leșină. Înhaț o pungă de zahăr goală și-i acopăr repede gura cu ea. — Calmează-te, Katie ! zic neajutorată. Inspiră... acum expiră... — Am avut atacuri de panică tot weekendul, reușește să Îngaime, Între respirații. Azi-noapte m-am trezit transpirată toată, cu gîndul că, dacă se Întîmplă așa ceva, Înseamnă că lumea a luat-o complet razna. Și că nimic nu mai are sens. — Katie, ne-am despărțit ! Atîta tot. Oamenii se despart tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Leopold and Company. — Ai redactat o scrisoare de la domnul Leopold ? Pare de-a dreptul uluit și, brusc, mă simt cea mai tîmpită persoană din lume. — Pentru eventualitatea În care aș scăpa cumva dosarul pe jos și m-ar vedea cineva, Îngaim. M-am gîndit c-ar fi mai bine să inventez repede ceva. Nu e important. Încerc să iau hîrtia, dar Jack se trage un pic mai În spate, ca să nu-l ajung. Din partea biroului domnului Ernest P. Leopold, citește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mînă pe umăr și scot un nou țipăt. — Emma, calmează-te ! spune Lissy. Eu sînt ! Jean-Paul a plecat. Nu sînt În stare să ridic privirea. Nu pot să mă uit În ochii ei. — Uite ce e, Lissy, Îmi pare rău, Îngaim, cu ochii În podea. Îmi pare foarte rău ! N-am vrut să fac asta. Nu trebuia niciodată să... viața ta sexuală e problema ta. — Emma, proasto ce ești, nu făceam sex ! — Ei, nu ! V-am văzut cu ochii mei ! Erați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
uitîndu-se la televizor, cu ochii mari, și acoperindu-și gura cu mîna. O să-și dea seama imediat că despre ea e vorba. N-am să mă mai pot uita În ochii ei, În viața mea. A fost un vis, OK ? Îngaim disperată, În clipa În care toți cască ochii la mine. Nu o fantezie. E cu totul altceva ! Îmi vine să mă arunc asupra televizorului. Să-l acopăr cu brațele. Să-l opresc să mai vorbească. Dar n-ar avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că de aici ne descurcăm. Chelnerul dispare iar și mama mă privește lung. Emma, ce vrem noi să-ți spunem este că... sîntem foarte mîndri de tine. O, Doamne. O, Doamne. Cred că-mi vine să plîng. — Aha, reușesc să Îngaim. — Și... Începe tata. Adică, noi amîndoi, mama ta și cu mine... Își drege glasul. Întotdeauna te-am... și Întotdeauna te vom... amîndoi... Se oprește, respirînd greu. Aproape că nu-ndrăznesc să mai zic nimic. — Ce Încerc eu să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
extrem de serios. Am venit să-ți spun ce căutam În Scoția. Vorbele lui mă lovesc drept În moalele capului, lucru pe care mă străduiesc din greu să-l ascund. — Nu mă interesează absolut deloc ce căutai În Scoția ! reușesc să Îngaim. Îmi smulg brațul din Încleștarea lui furioasă și pornesc În fugă spre mulțime, croindu-mi loc cu greu prin marea de avocați care vorbesc la mobile. — Emma, vreau neapărat să-ți spun. Jack m-a ajuns din urmă. Chiar vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
privește cîteva clipe În tăcere. Emma, Îmi dau seama că ultimele zile n-au fost deloc ușoare pentru tine. Tu ai fost un model de discreție, În vreme ce eu.. nu am fost. Vreau să-mi cer scuze. Din nou. — E... OK, Îngaim. Jack se Întoarce iar și Îl urmăresc cu privirea traversînd pietrișul, sfîșiată. A venit pînă aici ca să-mi spună secretul lui. Secretul lui cel mare și important. Nu trebuia să facă asta. O, Doamne. O, Doamne. Stai ! mă trezesc strigînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe geanta ta Miu Miu din piele de ponei ? — Nu am nici o geantă Miu Miu din piele de ponei ! mi-o Întoarce triumfătoare. Am o geantă Fendi din piele de ponei ! E nebună. Nebună de legat. — Ce-ai făcut, Jemima ? Îngaim. Spune-mi ce-ai făcut. Îmi bubuie inima să-mi sară din piept de teamă. Te rog, Doamne, să nu-mi spună că i-a zgîriat mașina. Te rog. — Ochi pentru ochi, Emma ! Omul ăla te-a trădat la modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
istoria. Fii cuviincios. Am lucrat în diplomație. Intendent. Toate ambasadele mă cunoșteau. „Pancratz Temelie“, așa-mi ziceau. Nu mă lua la pertu, dacă am venit să-mi dai o gaură la curea. Nu ți-o cer degeaba. - Ziceam și eu, îngăimă meseriașul. Îl privi lung pe bătrân, nedumerit: - Am am auzit de profesorul ăla. A dat și la radio că s-a întors acuma nu demult. Vine și p-aici. A făcut niște donații, subvenții, intervenții, ceva de-astea științifice... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nici un cuvânt însă. Părintele scoase din servieta mare, burdușită cât o cutie de armonică, pachețelul cu mâncare. Câteva felii de pâine, niște șnițele, felioare de gogoșari. Îl răzbise foamea. Începu să mănânce. Ca și cum ar fi vorbit de unul singur acela îngăimă, privindu-și vergeaua: - În locul dumitale, aș ezita să mănânc șnițele pe vremuri ca astea pe care le trăim. Nu vreau să te influențez, dar dacă aș fi în locul dumitale, nu aș mânca. Prudența n-a ucis pe nimeni, pe când... Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mecanismele...Să nu cumva și în ziua de acum...“ Duduleț mormăi, ca pentru sine: „Adică ce-ați vrea...Că lumea tot n-o s-o răsturnați. E așezată demult. Credeți că revoluția din decembrie a zguduit-o? Chiar așa credeți?“ Mai îngăimă ceva, împăturind scrisoarea. „Dar mulți dintre cei de-aici încă sunt activi. Vă izbiți și voi de ei. Vă conduce și vă dă lefurile pe care vi le dă.“ „Știm să ne ferim“, chicoti tânărul. „ Nu asta-i problema. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-i pomenise vreodată că fusese pe lista aceea a lor, cea mai importantă. Dădu să spună ceva. Nu-i ieși nici un cuvânt. Doar un gâjâit, de ceapă sfârâind în tigaia încinsă. Sorbi câteva înghițituri din pahar. Reuși, în sfârșit, să îngaime, în exclamațiile satisfăcute ale sălii. - Propun să ne oprim aici. Ne așteaptă cu masa, că e sâmbătă și are o nuntă la cantină după noi. Continuăm mâine. Și cu concluzii. Cu fir roșu Stătea la un colț al mesei, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
concluzia mea? Au venit ca să intrăm mai repede și noi în Europa, respectiv județul nostru să aibă și el specificul său, cu Balta din care vin din când în când ăia... Inochenta Ddădu să spună ceva. Mai apucă doar să îngaime: - Nu-i manoperă, domnule. Chiar așa și este. Chirul i-a trimis. Are niște planuri... Ușa se deschise și doi bărbați scunzi, în costume negre, se proțăpiră în prag. O văzură pe femeia aceea și înaintară spre ea. Înălțată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
celei din adânc de trup, râd cu urletul ei, zvâcnesc din prăbușirea ei, înfloresc din paloarea ei de porumboaică învinsă și cheamă aceeași moarte care încă stăruie să nu vină să te fericească cu trăznetul înfrângerii de pe urmă. Înghețat, Burtăncureanu, îngăimă. - Andromanda... Madam’ Brandaburlea, ce... De ce nu ești, cocoană, în pat?! Femeia aceea de abur, lipită de ușă, îi făcu doar semn să se apropie. Burtăncureanu împietrise în tocul ușii dintre cele două camere. - Vreau să plec, șopti năzărenia aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
puturoase, de prea mult purtat și călcat pe ele. Și puțeau... A hoit și moarte puțeau. Ca obielele soldatului rus. Că ei, cu armata lor eliberatoare, ne-a adus adevărul, nu?!“ Se avântase în perorație. Burtăncureanu se foi nemulțumit. „ Adevărul - îngăimă prozatorul - nu-i chiar așa, dom’ general. E mai nuanțat, mai cu...“ „Adică mai spălat - râse Goncea. Că vine talentați ca tine de-l freacă și-l clătește în disperare, până se albește. Dar nu zici că-l freci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în care îl privea se traducea prin faptul că avea dubii că până și el putea să fie atât de cretin. —Ei, îmi pare rău pentru ce-ai pățit. Dar eu plec acum. La revedere. Dar ne vedem sămbătă, a îngăimat Hugo. Pentru cină, ții minte? — De fapt, n-o să pot să ajung. —N-o să...? Hugo căuta cu disperare cuvintele care s-o convingă să se răzgândească. În fond, ceea ce se întâmplase nu fusese din vina lui. Nu în totalitate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
l-ai iubit cândva, am spus eu simțind o nevoie intensă să culeg pietricele de jos și să arunc În lac, ca să ascult zgomotul pe care Îl făceau când plonjau În apă. — Încă Îl mai iubești ? Asta e ceva nou ! Îngăimă Jean-Claude fărĂ să știe ce să spună și cum să reacționeze la vestea neașteptată. Știa că vreau să mă despart de el, avusesem deja mai multe tentative, dar rezistase la toate cu stoicism. — De ce nu ? am Întrebat eu lovind ușor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și am Întrebat-o dacă cumva nu se simțea bine. mă simțeam vinovată că Îmi vărsasem tolba cu amărĂciune În brațele ei, dar nu anticipasem nici o clipă un asemenea efect. — Asta nu e nimic pe lângă ce am făcut eu, a Îngăimat ea. Am pus sticla de bere la loc În frigider și mi-am aprins o țigară. Era rândul meu să tac și să ascult povestea ei. Se căsĂ- torise În urmă un an, din dragoste, cu lulu. Îl iubea, ba
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
l-ai iubit cândva, am spus eu simțind o nevoie intensă să culeg pietricele de jos și să arunc în lac, ca să ascult zgomotul pe care îl făceau când plonjau în apă. Încă îl mai iubești ? Asta e ceva nou ! îngăimă Jean-Claude fără să știe ce să spună și cum să reacționeze la vestea neașteptată. Știa că vreau să mă despart de el, avusesem deja mai multe tentative, dar rezistase la toate cu stoicism. — De ce nu ? am întrebat eu lovind ușor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și am întrebat-o dacă cumva nu se simțea bine. Mă simțeam vinovată că îmi vărsasem tolba cu amărăciune în brațele ei, dar nu anticipasem nici o clipă un asemenea efect. — Asta nu e nimic pe lângă ce am făcut eu, a îngăimat ea. Am pus sticla de bere la loc în frigider și mi-am aprins o țigară. Era rândul meu să tac și să ascult povestea ei. Se căsătorise în urmă un an, din dragoste, cu lulu. Îl iubea, ba chiar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
omului mai rău decât cea mai puternică otravă. Să te sărut Încă o dată! Îl sărută. Doamna director rămăsese de parcă picase din lună. După care, Cliuța Îl luă de mână, și-l conduse, cu blândețe, până la portiera autoturismului. Hai, drum bun, Îngăimă, ea, cu glas stins. Neculai șofă mai cu atenție decât cum o făcuse de zeci și zeci de ani, de când poseda permis de conducere și mașină proprietate personală. Acasă, Îl aștepta o surpriză a surprizelor: lângă băncuța de la intrare, Îmbrăcată
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fie, a răspuns, ea, roșindu-se toată, asemeni unui rac scos din uncrop, cred că nu-i aproape nimica. Ei, a lungit, el, vorba, dacă nu-i aproape nimica, Înseamnă, că, acolo, un miez de ceva, tot este. Ei, a Îngăimat, ea, cumva Încurcată, și discuția a luat sfârșit. Într-o altă zi a surprins-o căzută pe gânduri. Ce-i cu gândurile alea, a Întrebat-o. Cu care gânduri? Cu alea, pe care, văd, că, de un timp, tot cazi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]