885 matches
-
umbră răcoroasă! Cum de se poate trăi în orașul de sare, în adâncul acelei căldări pline cu căldură albă? Pe zidurile drepte ale caselor, cioplite cu târnăcopul și netezite grosolan, urmele lăsate de tăiș se zbârlesc ca niște solzi sclipitori, îngălbeniți pe alocuri de nisipul auriu, dar când vântul mătură zidurile drepte și terasele, albeața lor strălucitoare îți ia vederea, sub cerul curățat până la scoarța albastră, eram ca orb în zilele când vâlvătaia încremenită ardea ore în șir pe terasele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Treizeci de zile închisoare! interveni generalul, smulgîndu-și mustața stângă și amenințând cu cravașa. Acuma însă trebuie comandat un om numaidecât... ― Caporal, tu vei fi călăul! zise pretorul repede, mai ușurat. ― Domnule căpitan, vă rog cu supunere, iertați-mă... bolborosi caporalul, îngălbenind. Eu, domnule căpitan, vă rog cu supunere... Pretorul nici nu-l auzi, ci se apropie de general ca să se mai plângă, drept explicație, de nedisciplina oamenilor. Generalul însă, cu o indignare stăpânită, îl întrerupe scurt, mormăind: ― Vom vorbi mai târziu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trebui să-și curme concediul și să plece în mare grabă la regiment. Apostol se duse a doua zi la Marta, triumfător. Când veni însă vorba de locotenent, Marta zise cu ochi melancolici: ― Simpatic om!... Acuma va fi erou! Apostol îngălbeni. Se hotărî să strice logodna, să recunoască fără înconjur că mamă-sa a avut dreptate și să-și vază de cărțile lui... Dar asta ar însemna o lașitate. Dacă în prima ciocnire cu viața se dă bătut, atunci ce va
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Nu, nu pe frontul italian, răspunse Klapka repede, cu oarecare mândrie. Pe frontul românesc... În clipa când să rostească ultimul cuvânt, își aduse aminte că locotenentul e român, dar nu mai avu vreme decât să-l pronunțe mai încet. Bologa îngălbeni și, parcă n-ar fi auzit bine, repetă mașinal: ― Pe frontul... Nu sfârși, ca și când i s-ar fi înfipt în beregată o gheară înăbușindu-i glasul. Rămase cu gura căscată și se holbă năuc la căpitanul care, dîndu-și seama cât
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
coridor. Preotul era tot unde-i lăsase. II văzu de departe și fruntea i se îmbroboni de sudori. Acuma îl recunoscu și se tulbură de bucurie. ― Așa-i că nu mă mai cunoști, părinte? îi strigă, însuflețit, întinzîndu-i mâinile. Preotul îngălbeni, parcă I-ar fi surprins într-o faptă rea. Când Bologa își spuse numele, în ochii lui izvorî o licărire de însuflețire, pe care însă o înăbuși repede, uitîndu-se împrejur, să se asigure dacă nu-l pândește cineva. Preotul era
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
n-am să-l pot iubi niciodată pe cel cununat cu veșnicia îmi măcina sufletul și satul însuși părea să nu mai aibă preț. Plecase tăcută, într-o zi posomorậtă, cậnd nori hidoși de plumb brăzdau cerul cenușiu, cậnd frunze îngălbenite de vreme cădeau îndurerate de pe copaci, cậnd picături grele de lacrimi zăboveau pe florile triste din fața casei. O ploaie rece de plumb însotise bocetele celor rămași să-i fie dragi doar lui, celui ai cărui ochi mă priveau acum intrigați
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
tot ce-ți mai pot dărui acum, Yoane, a rămas doar șansa de a deveni nemuritor, pentru că nimeni nu te va mai căuta vreodată prin pulberea mormintelor, atật timp cật ești viu, respiri, te bucuri sau te întristezi printre filele îngălbenite de vreme ale cărții mele ! Te fericesc mereu, dragul meu, pentru că ție ți-a fost hărăzită această șansă, pentru că în tine miam putut oglindi chipul răsfrậnt în mirajul ochilor tăi, beznă a nopților cele mai tainice ! Magnetizată de ochii aceia
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Pe principiul acu’ să bem, că mâine vedem noi pe unde scoatem cămașa și țara din criză. Ați văzut ce șampanie aveau, de-aia mare, poate au furat-o de la formula unu. Liberalii lui Crin veneau În vizită de curtoazie, Îngălbeniți de emoție, pesediștii mergeau la liberali cu obraji și geci roșii, era dragoste cu năbădăi, toată lumea striga la Geoană dom’ președinte, iar pe din dos făcea Băselu jocurile și apărea Videanu cu date proaspete. Din juma În juma de oră
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
trage. Ptiu! Perversule! Câteva minute nu mai vorbește nimeni. Din boxe se aude melodia șapte văi și-o vale-adâncă, pe-aici lupii mă mănâncă. Cei trei ascultă și Își sorb băuturile. Apoi sună telefonul lui Sandu. Acesta răspunde și se Îngălbenește. Închide și trântește mobilul pe masă. Era soacră-mea, iar m-a Întrebat ce fac. Cică mi-e frică, mi-e frică să dorm singurică. Gore, Gicule, frații mei Întru credință și șpriț, pe unde scot eu cămașa cu soacra
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
jale, fulgere să strălucească Ca făclii curate, sfinte pe pămîntu-nmormîntat. Marea valur-le să-și miște și să tremure murindă, Norii, vulturii mariumbrii, a lor aripi să-și aprindă, Fulgeri rătăciți s-alerge spintecând aerul mort; În catapeteasma lumii soarele să-ngălbenească, Ai peirii palizi îngeri dintre flacăre să crească Și să rupă pînz-albastră pe-a cerimei întins cort. Fulgerele să înghețe sus în nori. Să amorțească Tunetul și-adînc să tacă. Soarele să pîlpîiască, Să se stingă... Stele-n ceruri tremurând să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a mele flamuri, "Mînjit pe ele-i zimbrul adunător de neamuri, "De azi al vostru rege cu drag va să îngroape "Domnia-i peste plaiuri, puterea-i peste ape. "Ș-acum la tine, frate, cuvântul o să-ndrept, Căci voiu să-ngălbenească și sufletu-ți din piept Și ochi-n cap să-ți sece, pe tron să te usuci, "Să sameni unei slabe și străvezii năluci. "Cuvîntul gurii proprii, auzi-l tu pe dos "Și spaima morții intre-ți în fiecare os
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trăit încă nu poate fi al tău - De-acum cânt deșteptare și glasu-ți nu-l cred eu. ANUL 1848 Te-aplană printre-a lumei unde amari, mărunte, Tu ce înnalți de-asupra-i a ta rebelă frunte Ca să oglinzi într-însa steaua îngălbenită A Romînimei care pe moarte e pornită! O, și din calea care conduce-n trista vale, Unde nu mai pătrunde ecoul lirei tale, De-acolo nu se-ntoarce nici om, nici națiune! Tu stai să-mi stingi suflarea, tu vrei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Regu avea cei mai frumoși umeri din lume. Care făceau și cel mai frumos spate, întotdeauna țanțoș. De la asta venea și ținuta. Era imposibil să nu o observi pe stradă. Atrăgea privirile tuturor, cu părul ei bogat ondulat și roșcat, îngălbenit pe la capete de soarele verii cu nasul acvilin și el, plin de pistrui, cu ochii nici verzi, nici căpru sau poate și verzi, și căprui. Întotdeauna când se dezbrăca vreo fată în fața mea, pe vremea când locuiam împreună, o comparam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
l-a prins pe Traian 131 în dispoziție pamfletară știe asta. Dacă nu ești tu cel bălăcărit, ai șanse să înnebunești de râs. Doamne, l-am văzut înjurîndu-l pe Bogdan cum n-a fost înjurat cineva vreodată. L-am văzut îngălbenindu-se de necaz când pierdea la cărți. Dar l-am văzut și dând o sută de lei unui țigănuș care colinda în tramvai, și făcând risipă de generozitate între prieteni. Cum naiba să nu râzi acum, retrospectiv, de atâtea "scandaluri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să-l trimit să-l îngroape în pământul sfânt la Ierusalim, că acolo vrea el să putrezească... și eu m-am gândit că oasele tot nu putrezesc; le-am îngropat aici, și carnea am făcut-o pastramă... Iusuf s-a îngălbenit deodată și s-a apucat cu mâininile de pântece. ... și a urmat jelindu-se Aron m-am gândit, de ce să nu fac iconomie la transport; am pus pastrama-ntr-un sac și i-am dat lui...să-l ducă la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de frigurile copilăriei, tresări. De afară se auzi un urlet prelung și cutremurător de jalnic. - E Suru! murmură el cu glas tremurat și cu răsuflarea tot mai grea... pe frunte îi răsăriră broboane reci de sudoare. O frică dureroasă îi îngălbeni obrajii. I se păru că toată napasta lumii are să se abată asupra lui. - Acuș mă duc... mă duc după baba mea!.. Și, gândul îl purta cu ani mulți în urmă, când a Gheorghe TESCU 190 adus-o din Tăcuța, de peste
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
merg la culcare la fel de fericiți ca niște omuleți de zăpadă. M-am ridicat și am mers spre ușă: — Drăguț articolul despre cuplul Lindbergh. Am mers pe jos Înapoi la birou. Frau Protze lustruia sticla de pe poza cu Tilly care se Îngălbenea, atârnată pe un perete din sala de așteptare, și Îl contempla, cu oarecare amuzament, pe vrednicul de milă burgrav al Rothenburgului. Când am intrat pe ușă, a Început să sune telefonul. Frau Protze Îmi zâmbi și apoi păși cu eleganță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și coboram, ieșeam iar în soarele omogen și placid, străbăteam iar străzi vărgate de linii de tramvai, mă înfundam iar în zone neștiute ale orașului. Blocuri roz, blocuri stacojii, cu balcoane sprijinite de atlași și gorgone cu țâțe de ipsos îngălbenite de umezeală, statui coclite pe care 12 nu le mai observă nimeni - eu le îmbrățișam în singurătatea mea, le mângâiam obrazul jupuit, le ajutam să renască la o realitate mai adâncă, într-un aer metafizic și radios. Cu cei trei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
transă, versuri lăbărțate în caiete, îmi inventam motive de nefericire și de damnare, împingeam izolarea până la schizofrenie, dar aveam în minte imaginea orbitoare a ceea ce aveam să fiu odată, omul complet și perfect, scriitorul total... Deși petreceam, singur în patul îngălbenit de transpirație, ore oribile, când frica și excitația, frica excitată, îmi ajungeau la zenit, știam cine sânt știam ce am de făcut, și perspectiva unei vieți moarte, osificate nu mă întrista: aveam să-mi dărui viața ca să mi-o câștig
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am căutat s-o descifrez în toți acești ani, de aceea nu m-am putut desprinde atât de ușor de ea, Ana n-avea cum să înțeleagă, Ai aflat taina, Theo? curios, Daniel vrea să știe, Acea toamnă cu frunzele îngălbenite de soare ține puțin, o rafală mai puternică de vânt și a împrăștiat toate frunzele, și-n acea scurtă toamnă mi se face dureros dor de ea, toamna asta n-am s-o mai văd, anul trecut am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a meșterului Ioan și a fratelui său Sofronie, Rămânem și mâine aici, te-ai hotărât pe loc doar cu ochii la Sfânta Treime, și pășim sfioși în tăcerea din naos, scena votivă, Ieremia Movilă cu familia, scaunele înalte de lemn, îngălbenite de vreme, lustruite de atâtea mâini ce s-au sprijinit cu credință pe barele lor, scăpărând o privire în altar, Deisis, rugăciunea, ne închinăm amândoi nu fără teamă la icoane, nu sunt prea obișnuită cu astfel de gesturi, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a împrăștiat pe pereți culoarea nebuniei sale și Luca a văzut cu ochii lui moartea, ultimele pagini par a fi scrise de meșterul Luca la o vârstă mai înaintată, dar n-a uitat meșterul Luca să lase și foi goale, îngălbenite de timp, pentru cel din urmă hirotonisit cu darul meșteșugului, eu?! Nu mai am de ales! 19 august, mai bine de-o lună de când mă aflu la mănăstire și zidul bisericii e încă în tencuială, tot ceea ce pictez, felul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să te faci că nu observi și bătrânii desenați de mine cunosc taina, dar cu toată stăruința mea n-am reușit s-o smulg de la ei, 3 decembrie, femeia stă dreaptă, țeapănă în cămașa ei de in cu fodre, e îngălbenită cămașa de atâta zăcut în cufere, femeia mi-a mărturisit că o poartă numai la evenimente solemne, rareori, o are de la bunica ei, au venit și de la muzeu să le-o dea, dar n-a vrut, datina îi cere s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ei nu s-a clintit din direcția arătată de mine, toți cei din sat pe câți am întrebat cine știe descântece de răul copiilor, toți m-au trimis la Zamfira, baba Zamfira stă țeapănă în cămașa ei cu fodre, dantelată, îngălbenită de, și eu o desenez, mi-a spus că a venit după război din Bucovina, murindu-i bărbatul pe front și neavând pe nimeni, în Bucovina fiind secetă mare s-a tras spre părțile astea, aici și-a găsit bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
închise cu zgomot. — Nu-i decât un singur glonț în revolver. Te simți norocos, Hacksaw? Hacksaw răspunse - Ham! — N-o să-ndrăzniți! exclamă femeia. Lee puse revolverul la tâmpla câinelui și apăsă trăgaciul. Nimeri o cameră goală. Femeia icni și se îngălbeni. Lee anunță: — Au rămas cinci. Pregătește-te să ajungi în raiul câinilor, Hacksaw. Lee trase a doua oară. Mi-am reținut hohotele de râs când revolverul trase în gol, în timp ce Hacksaw își lingea ouăle, plictisit de toată tărășenia. Cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]