634 matches
-
ia pardesiul. Auzi ușa deschizându-se, apoi închizându-se. Richard ieși. Era la jumătatea drumului spre casă, când un bărbat se ivi din întuneric și se postă în fața lui. — Sunt Edward Whiter, spuse el. Avea accent american, barbă și dinți îngălbeniți. — Ești Richard Maple? — Da. — Aș vrea să discut cu amândoi, cu dumneata și cu domnul Jason Rudd, acum. — De ce? — Vreau să vă spun ceva. E vorba de un caz înspăimântător și vreau să mă ajutați. Și când vreți să începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zi pe hol și am aspirat covorul. Am dus un mop în baie și am spălat robinetele, dușul și oglinzile. Am spălat closetul. Pe urmă, am trecut prin apartament cu două pungi mari negre, aruncând fiecare revistă veche, fiecare ziar îngălbenit, fiecare bilețel de care nu mai aveam nevoie și fiecare bucățică de hârtie. Nu m-am oprit decât când am dat peste un pachet nedesfăcut cu cărți de la Peacock Press: apoi cuprins de o curiozitate absurdă, aproape isterică, am smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să fie! I-a spus-o o dată, mai în glumă, mai în serios...) august, 2006 Din nou în tren, spre Tg. Ocna. Am în rucsac, ca de obicei, caietul lui P.H.L., cartonat și legat în pânză neagră, cu filele ușor îngălbenite. În fond, datează din secolul trecut și are, mai mult ca sigur, vârsta personajului masculin. Nu mă mai întreb de ce m-a „prins” atât de mult această lectură. Cu fiecare nou fragment ori secvență parcursă, constat că orice poveste de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și bolovănoasă când intraserăm În Italia, era aici acoperită de un torent cafeniu, gata să se reverse peste maluri. Torentul maroniu decolora marea și când valurile, spărgându-se de mal, se răsfirau și se limpezeau, lumina trecea prin apa acum Îngălbenită și spuma de pe crestele lor, dusă de vânt, se spulbera pe șosea. O mașină mare ne depăși-n viteză și o trombă noroioasă se ridică și ne-mproșcă parbrizul și radiatorul. Ștergătorul automat Începu să se miște, Întinzând pelicula fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai fi așa sigur. Și-așa mă simt destul de prost. Dac-ar fi fost după mine, ți-aș fi adus o sticlă de coniac. — „Dac-ar fi fost după mine“, repetă Para și zâmbi pentru prima oară, arătându-și dinții Îngălbeniți. Ce expresie frumoasă. Vrei niște vin? — Nu, mulțumesc. — N-are eter În el. Încă-i mai simt gustul, Își aminti deodată, foarte limpede. — Știi, nici nu mi-am dat seama că ești beat până să-ncepi să vorbești, În camion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu noi, când s-a întîmplat... Se întrerupse și-i căută privirile. - Poate că ar fi bine să-l lămurim, să-i explicăm de ce este vorba. Doctorul se așeză și continua să fumeze concentrat, cu ochii ațintiți asupra unei cromolitografii îngălbenite. - Povestește-i, rosti târziu. Dar începe cu esențialul. Esențialul fiind, preciza, nu biografia lui Bran, ci semnificația centenarului... Colomban ridică amândouă brațele în sus, ca și cum ar fi vrut să-l întrerupă și să-l aclame în același timp: - Dacă mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
grecesc cu fructe de mare. Era ca o oază cu aer condiționat În arșița de afară și hrana provenise cu siguranță din ocean, Însă mai depindea și de cum gătea Eddy, care folosesa uneori untura rămasă și Învechită, ca să Împrospăteze untul Îngălbenit. Dar puteai să bei o sticlă rece de vin alb din Grecia, sec și cu gust de stafide. La desert cerură plăcintă cu cireșe. — SĂ mergem În insulele din Grecia, spuse ea. — N-ai fost niciodată acolo? — Am fost Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca o țigancă. Fusta, numai eu știu cît de roșie era, se lasă umflată de vînt. În spate, zăplazul căzut al bunicii Leonora. Aveți și altele? Mă omor după fotografii alb-negru. Mai am, prin mansardă, o cutie burdușită cu instantanee îngălbenite (albastrul de Voroneț, somptuosul albastru de Voroneț rezistă de 450 de ani; clișeele din anii 70 nu), dar n-am chef să le dezgrop. De cînd trupul meu se cam cheamă plecare, mi-e din ce în ce mai greu să mă confrunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sau pajură ? — Pajură, poate să aibă mai multe capete. Bărbatul ridică palma încetișor. — Moneda de argint a doctorului fără de arginți zice că o să trăiască. Lumea lui începea acolo unde se sfârșea lumea celorlalți. Asta nu înseamnă că pândea, din spatele perdelei îngălbenite și deșirate de la demisol. Nu se ferea cu tot dinadinsul și, uneori, chiar îi plăcea lumina zilei, mai ales toamna târziu, când lumina era mierie și se îngroșa, puteai s-o aduni în căușul palmei și s-o îndeși, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Bravo, moșule, bine-ai zis-o ! Îți dau firfiricile din milă de ei, nu de tine. Pot să te doară dinții altuia ? întrebă șchiopul, trăgându-și buzele și lăsând să i se vadă gingiile vinete din care răsăreau doi colți îngălbeniți. Nu pot să te doară. Nici milă de altul nu poate să-ți fie, doar de tine. Așa că ei zic : dacă nu-i dau ăstuia o firfirică, te pomenești că-mi merge rău toată ziua... ori mă blestemă și să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
observai că binecuvântarea pe care o strângeau degetele lui era un chiștoc de țigară pe care, de altfel, îl și duse la buze, trăgând din el, cu un ochi pe jumătate închis. Chiar și așa, cu buzele țuguiate pe mucul îngălbenit, ar fi sugerat duhovnicie, dacă n-ar fi fost privirea fixă și mijită, aducând mai degrabă cu a unui măcelar care cumpănește cum să potrivească hartanul pe butuc, pentru ca satârul să-l despice dintr-o lovitură. Iar imaginea asta de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Bunelu aduse câteva cepe și un pumn de mieji de nucă, din care luă unul înapoi, ca să-l molfăie, printre gingiile dezghiocate, ca pe o bomboană. Isaia puse sticla de trăscău, privind-o cu jind, și o bucată de brânză îngălbenită. Face sete, lămuri, în fața dezamăgirii celorlalți. Iadeș căută în sacul cu fierătanii și răsturnă câteva cutii de tablă, care se rostogoliră prin iarbă. Conserve de pește, stavrid în ulei, explică. Merg, sunt numa’ de trei luni. — Trei luni e nimica
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Râdea și zicea că în poză nu se vede care e cârpă și care petală de-adevăratelea, că mirosurile nu se simt și nimic nu se ofilește. — Te pomenești că și noi eram din cârpă... observă Jenică. Maca mângâie suprafața îngălbenită a fotografiei. — Ce caraghioși eram, spuse, cu sacouri și cu cravată. Parcă mergeam la nuntă... — Eu aveam o singură cravată, își aminti Tili. Asta din poză. Nici nu știam să fac nod, mi se părea cel mai imposibil lucru din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își zâmbi singur și căută sticla de votcă. Găsi doar sutienul, uitat în grabă pe întuneric. Era alb, cu un volănaș de dantelă acolo unde un nasture descheiat al bluzei putea să-l scoată la iveală. În dreptul subțiorilor era ușor îngălbenit, iar cupele erau îndesate cu buret. Se întoarse cu fața în sus. Vru să-și tragă cearșaful peste el, dar îi era prea cald. Își așeză sutienul pe piept, se concentră pe furnicătura bretelelor care cădeau în lături și adormi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai înceți, mulțimile îl urmau fără să se grăbească. Bătrânul se opri iarăși, îi era tot mai greu să pășească. Își scoase batista și își șterse fața. Încercă s-o îndese la loc în buzunar, dar nu nimeri și pânza îngălbenită căzu. Vântul o împinse la vale. Nimeni nu se aplecă s-o ridice. Nici umbrele nu se aplecară, căci ele pot aduce, dar nu pot lua nimic de la noi. Ajunseseră aproape de vârf. De aici, lumea se deschidea în toate părțile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Popa, Marian, Istoria literaturii române de azi pe mâine, I, II, București, Editura Semne, 2009. Popescu, Dumitru Radu, Complexul Ofeliei, București, Editura Viitorul românesc, 1998. Popescu, Titu, Arta ca trăire și interpretare, Timișoara, Editura Facla, 1982. Pora, Mircea, O lume îngălbenită, un fel de amurg, în "Orizont", 14 (1992). Raicu, Lucian, Reflecții asupra spiritului creator, București, Editura Cartea Românească, 1989. Raicu, Lucian, Printre contemporani, București, Editura Cartea Românească, 1980. Raicu, Lucian, în "România literară", 41 (1982). Regman, Cornel, Cărți, autori, tendințe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca poveștile, dar ce găseam în frigiderul lui... De câte ori deschideam ușa, rămâneam cu gura căscată; ajunsesem să-i dau bani să facă piața și să ne întâlnim numai la el acasă; cum intram pe ușă, dădeam fuga la frigiderul lui îngălbenit de vreme să caut comoara lui Aladin. Singura mea nemulțumire era că nu-mi arată cum gătește; am tot schimbat ora la care îl vizitam, doar-doar îl voi surprinde asupra faptului în bucătărie, dar, de câte ori ajungeam acolo, mâncarea era gata
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
FONDANTE Se face un sirop bine legat din o cană mare de apă, 1 kg zahăr și 2 linguri de oțet, peste care se adaugă ½ de pachet de margarină. După ce s-a răcorit siropul, se adaugă 300 g făină prăjită - îngălbenită, 300 g nucă măcinată sau alune și biscuiți până se îngroașă. Se fac biluțe sau batoane și se lasă la întărit timp de 2 ore, apoi se dau prin 500 g ciocolată menaj, topită cu 50 ml ulei pe baie
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
o glazură făcută din 150 g zahăr pudră și zeamă de lămâie. Peste glazură, se pun perle de zahăr colorate bomboane. FONDANTE 1 kg zahăr, 200 g apă, 250-300 g nucă sau alune prăjite și măcinate, 300 g făină prăjită - îngălbenită, esențe, coaja de la o lămâie Se fierbe un sirop ca pentru ciocolată, care se lasă la răcorit. Când este călduț, se adaugă făina, nucile, mirodeniile și puțină sare, după care se fac biluțe și se lasă pe un celofan timp
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
FONDANTE Se face un sirop bine legat din o cană mare de apă, 1 kg zahăr și 2 linguri de oțet, peste care se adaugă ½ de pachet de margarină. După ce s-a răcorit siropul, se adaugă 300 g făină prăjită - îngălbenită, 300 g nucă măcinată sau alune și biscuiți până se îngroașă. Se fac biluțe sau batoane și se lasă la întărit timp de 2 ore, apoi se dau prin 500 g ciocolată menaj, topită cu 50 ml ulei pe baie
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
o glazură făcută din 150 g zahăr pudră și zeamă de lămâie. Peste glazură, se pun perle de zahăr colorate bomboane. FONDANTE 1 kg zahăr, 200 g apă, 250-300 g nucă sau alune prăjite și măcinate, 300 g făină prăjită - îngălbenită, esențe, coaja de la o lămâie Se fierbe un sirop ca pentru ciocolată, care se lasă la răcorit. Când este călduț, se adaugă făina, nucile, mirodeniile și puțină sare, după care se fac biluțe și se lasă pe un celofan timp
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
merge la colegiu este ca și cum te-ai duce să iei un pahar cu sifon. Dozatorul va face ce știe el mai bine, dar depinde de tine dacă bei sau nu sifonul”. Apoi a continuat să citească de pe aceleași vechi note îngălbenite pe care le-a scris în 1902. Acest model de predare este ineficient atât în afaceri, cât și în învățământ. Pentru a fi siguri, elevii învață, dar problema este câți învață, cât de mult învață și cu ce spor învață
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Muma lui Ștefan cel Mare: "Poezia lui Bolintineanu este, într-adevăr, în stratul ei de suprafață, un triumf al convențiilor, o sinteză de clișee, o învîrtire înnebunitoare de formule suave, mai ales în versurile erotice. Însă, dacă dăm deoparte aceste îngălbenite flori de hîrtie ceruită, aflăm alt strat în care imaginația este autentică și originală. Cîte un vers-două, o imagine inedită, ne fac să ne gîndim (critica s-a gîndit de mult!) la Eminescu și Macedonski. Acel "parfum de roze și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
prea bine În limba română, demers liric. Să Înțelegem Însă prin el un mod propriu de apropiere de obiecte, de asumare a universului material, o atitudine inconfundabilă În procesul de creație. Prima Întrebare pe care mi-am pus-o, recitind Îngălbenitele stihuri ale lui Ienăchiță Văcărescu sau Conachi, este dacă acești poeți de ocazie aveau sau nu o conștiință a scrisului. Întrebarea se repetă și În celelalte cazuri. Conștiința scrisului antrenează, de regulă, o experiență a scriiturii, termen, iarăși, imposibil pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
carnaval”... zice, mînios, N. Iorga). Poezia lui Bolintineanu este, Într-adevăr, În stratul ei de suprafață, un triumf al convențiilor, o sinteză de clișee, o Învîrtire Înnebunitoare de formule suave, mai ales În versurile erotice. Însă, dacă dăm deoparte aceste Îngălbenite flori de hîrtie ceruită, aflăm alt strat În care imaginația este autentică și originală. CÎte un vers-două, o imagine inedită ne fac să ne gîndim (critica s-a gîndit de mult!) la Eminescu și Macedonski. Acel „parfum de roze și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]