21,520 matches
-
ori nu în aceste subtilități logice, absolutul își conservă valoarea: este principiul însuși, acel ceva datorită căruia lucrurile sunt, iau naștere și pot fi cunoscute. El nu este exterior creației pentru a fi anormal, ci este esența acesteia. În Despre îngeri există o frază ce poate condensa orice pledoarie pentru acest subiect: “Absolutul încetează să mai fie utopic dacă transformăm distanța care ne separă de el într-o înlănțuire de proximități.
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
la această colecție, aceste observații sunt, într-un fel, și o formă de autocritică. Pe unii scriitori sau chiar pe unii critici a ajuns să-i agaseze sau să-i oripileze această problemă a canonului. E semn de slăbiciune de înger! Nu oricine suportă o asemenea discuție. Scriitorii chiar se pot lipsi de ea (nu e, într-adevăr, problema lor), dar criticii - nu, pentru că ar însemna un abandon de la una din misiunile lor firești: participarea permanentă la alcătuirea unei („odioase” și
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
ne e scurtă. Dar, în strădania mea surdă, Mi-e teamă pentru capul, pieptul meu. Ce greu se-ajunge la mijloace, Prin care la izvoare sui! Și moare bietul om, vai lui, Cînd drumul doar pe jumătate-l face. Corul Îngerilor Christos a-nviat! Bucurie lui, carele, Muritor cu tot soarele, Atins fu de marele, Moștenitul păcat! Corul femeilor Cu-alese miroase L-am uns pe Cel sfînt Și-apoi, credincioase, L-am pus în mormînt; În giulgiuri modeste L-am înfășurat
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
fu de marele, Moștenitul păcat! Corul femeilor Cu-alese miroase L-am uns pe Cel sfînt Și-apoi, credincioase, L-am pus în mormînt; În giulgiuri modeste L-am înfășurat, Aici, ah, noi peste Christos n-am mai dat. Corul Îngerilor Christos a-nviat! Iubitorul, fericele, Care-a trecut făr^ dezicere Prin încercări, cîte-s spicele, Mîntuitul bărbat. Corul discipolilor Din pacea mormîntului, La cer stă-nălțatul Deasupra pămîntului, Sublim înviatul; Cu el bucuriile Creației stăruie; Ah, chinuri cu miile Pămîntul ne dăruie. În
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Mîntuitul bărbat. Corul discipolilor Din pacea mormîntului, La cer stă-nălțatul Deasupra pămîntului, Sublim înviatul; Cu el bucuriile Creației stăruie; Ah, chinuri cu miile Pămîntul ne dăruie. În urmă, țărîne, Ne lași în mîhnire, Ah, plîngem, Stăpîne, A ta fericire! Corul Îngerilor Christos a-nviat Din putred lințoliu; Zdrobiți necurmat Cătușele-doliu! Slăvind cu strădanie, Cu dragostea danie, Frățește-n grijanie, Umblînd cu citanie, Vestind de pățanie, Și-i Domnul aproape De voi, să vă scape. Faust Ferice de mai poți spera Să ieși
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
de el în scop curativ. Căci poezia „când produce maximim de sens, pur și simplu își suprimă autorul. ș...ț Poezia e crimă amânată și mântuire prin disconfort. A vedea poezia ca salvare e ca și cum ți-ai pune de strajă îngeri cu grenade-n gură ș...ț Azi ești livid? Mâine te vei simți cu ea alături altfel, dar mai rău. Ea e singurul lucru nemuritor care-ți aparține: e răul în sine. Se uită cu ochii tăi și nu vede
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
rîde, vorbește, dansează, ne prezintă un performance împreună cu Jens, la 12 ani apare pe un afiș de cabaret într-un număr cu un titlu incendiar: Trupul. Aglaja într-un hotel, Aglaja în gara din Zürich, unde se întîlnește mereu cu îngerul ei păzitor - o bătrînă paralitică în cărucior -, Aglaja numai voce pe bandă plîngînd, scheunînd ca un animal mic uitat în frig sau ca Isus, obligată să se supună și fiindu-i îngrozitor de frică. Un mare artist, un mare poet, acest
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
de la Teatrul de Comedie începe cu secvențe din filmele Marlenei: imaginile alb-negru venite dintr-o lume uitată, din contexte necunoscute, trezesc curiozitatea; apariția Emiliei Popescu, elegantă, cu gesturi de mare felină obosită, joacă încercarea Marlenei de a face legătura dintre Îngerul albastru și cîntăreața care se va confrunta cu imaginarul public parizian, depozitar al imaginii ei din tinerețe. Pentru publicul bucureștean, de la începutul altui mileniu, ea povestește pur și simplu trăirile unei femei în vîrstă care nu vrea să se despartă
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
mai pot fi văzute prin cinemateci, acolo unde se duc doar cinefilii fanatici și nimeni nu pare a mai ști exact cum a fost ea. Și îmi vine să cred că nici nu are importanță. Sub semnul efemerului, vedeta din Îngerul albastru și-a exercitat farmecul vrăjit asupra unei talentate actrițe din București.
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
Emil Brumaru Mătasa ploii bîlbîie-n pătlagini. Mireasma putreda a liniștii o scoți Din opinticii triști și idioți Și ungi cu dînsa blîndele paragini. În ciuboțica-cucului apasă Călcîiul unui înger și se zbate. Oh, joaca fină și capricioasa Cu fluturi și cu flori nenumărate! Sub curcubeie rimele sînt calde. Unde-nverzește-n lintițe izvorul, Crist și-a lăsat să-i lunece piciorul Și pe furiș încearcă să se scalde...
Pastel creștin (1958) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9097_a_10422]
-
sfârșitul? Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și clipele în goluri adânci de stare născândă? moartea sclipind în temeri îndepărtate Pe ultima treaptă îngerul străveziu ocrotitor de-a lungul vieții a urcat treptele somnului cu aripile strânse făcându-se umbră pe ultima treaptă la picioarele domnului așteaptă să bată auzire fără de sunet ceasul de pe urmă
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
-i împuște. La granițele tale fac tapaj Pifani suavi cu sufletul în pluș de Surîs și taină, plini de nostalgii, De epoleți brodați și decorații. Vrei tu, lin cotropită, să le fii Cea mai cu fragezi umeri dintre nații, Ca îngeri vișinii să cînte-n zori Victoria din trîmbiți de-arpacaș? Vai, numai eu nu te atac, ci laș Prind cu capela fluturi blonzi și mor.
Iepuri geloși din cărți cu vechi tartaj... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9117_a_10442]
-
bun de la minunatul prieten și om de teatru CORNEL POPESCU, un admirabil Om, un strălucit Hamlet. Cum altfel decât așa cum Horațio se desparte de bunul său prieten Hamlet: Se frânge-un suflet nobil. Noapte bună, / Iubite prinț, și cetele de Îngeri / Te poarte-n cânt spre veșnică odihnă! DUMNEZEU Să-L ODIHNEASCĂ ALĂTURI DE ÎNGERI! În numele celor ce l-au prețuit... Cezar Ivănescu la trei ani de preumblare celestă Pe Cezar Ivănescu nu l-am cunoscut decât prin spusele prietenilor săi. Și
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
un strălucit Hamlet. Cum altfel decât așa cum Horațio se desparte de bunul său prieten Hamlet: Se frânge-un suflet nobil. Noapte bună, / Iubite prinț, și cetele de Îngeri / Te poarte-n cânt spre veșnică odihnă! DUMNEZEU Să-L ODIHNEASCĂ ALĂTURI DE ÎNGERI! În numele celor ce l-au prețuit... Cezar Ivănescu la trei ani de preumblare celestă Pe Cezar Ivănescu nu l-am cunoscut decât prin spusele prietenilor săi. Și nu sunt puțini. La o rapidă radiografiere a ținerii mele de minte, realizez
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
îndărătul ochiului se-așterne doar luciul său o linie rafinată te exersează la nesfîrșit briza mării pornește din aceste draperii cum ne vei găsi poemele cum ne vei așeza alături de ele? poate că acest gol e doar o tranzacție cu îngerul încet se-ndepărtează cîmpia aidoma unui tren apa e plină de strigăte geamul e spart îl lipești cu banda adezivă a sudorii noastre comune aidoma unei mingi pe pavajul cenușiu se rostogolesc înțelesurile rîvna cui le-mpinge-ncoace? pe corzile
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
rădăcini cu Graalul este vizibilă(...). Graalul conține Sângele Divin, deci numele Gruiu Sânger devine (...) Sangraal - Sânt Graal, Sangreal, adică Sânge Regal, dar și Sânge Real, indicând precis Prezența Reală a Divinității În Sângele Sfânt - s.n.(...). Graalul este adus de un Înger, identic cu păsărica, deasupra arbustului (...) e mai firesc să presupunem că pasărea divină era un Cocor și că strigătul său onomatopeic, KRA, era un Mantra (formulă rituală; sunet) care devenea Yantra (imagine rituală), spațializându se În cupă și licoare interioară
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
pasărea divină era un Cocor și că strigătul său onomatopeic, KRA, era un Mantra (formulă rituală; sunet) care devenea Yantra (imagine rituală), spațializându se În cupă și licoare interioară, venin și balsam(...). Sânger este o contracție a lui Sân și Înger - Sfântul Înger(...) Și Ciubăr Vodă și Grui Sânger sunt Regi ai Graalului; dar cum rege al Graalului nu poate fi decât unul singur, Înseamnă că e vorba de aceeași ființă fără nume, deși mirionimă - s.n.(...). Începutul noii ere a lui
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
era un Cocor și că strigătul său onomatopeic, KRA, era un Mantra (formulă rituală; sunet) care devenea Yantra (imagine rituală), spațializându se În cupă și licoare interioară, venin și balsam(...). Sânger este o contracție a lui Sân și Înger - Sfântul Înger(...) Și Ciubăr Vodă și Grui Sânger sunt Regi ai Graalului; dar cum rege al Graalului nu poate fi decât unul singur, Înseamnă că e vorba de aceeași ființă fără nume, deși mirionimă - s.n.(...). Începutul noii ere a lui Manu este
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
o uimire crește noptatic pe bolgii de slavă vezi cum lumina s-a stins pe redute din clipă în clipă sigur reveriile acestea transparente lasă să se vadă metafizica morții și te cutremuri prin sângele lor vâslește fâlfâitul nocturn al îngerului exterminator vae soli se-aude de pe cel mai înalt catarg al amiezii ucigașe cine se mai poate salva să aștepte ivirea celui de pe urmă cuvânt pe buzele tale sfințite pe străzi pustii vântul scutură obloanele ruginite ale unei vechi porunci
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
fi Mai încins de lumină, mai greu, Te-ai crede ajuns prin pustii Cu patima lui Dumnezeu! Un strop de rouă, și-atât! Să-mi aduc aminte și eu Cum te vedeam, dimineața, pe rât, în lacrima lui Dumnezeu! Vitralii îngeri fuioare Joc de-a culorile Pe care norii le Știu trecătoare Intri-n poveștile Spuse pereților Lumile drepților Doamne, cereștile Vai, cât de scumpe ne Sunt așteptările Din clătinările Sfintelor cumpene Amăgitoare Lumea, comorile Pe care norii le Știu trecătoare
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
cu nevoile. Plopul, pe frunze-arginții Tot mai tremură zările. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu mirările. Prapor Cum va fi când voi fi Lângă tine, pământe, într-un loc, într-o zi... Lasă, nu te frământe! Dus de înger voi fi în extaze și trânte, Străbătând veșnicii... Lasă, nu te frământe! Ori nicicum nu voi fi, Nici cu tine, pământe, Nici în loc, nici în zi... Lasă, nu te frământe! Și totuși Și totuși m-am întâlnit Și-am urlat
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
Și aceasta, pentru că inima ce le-a dat suflet E zămislită din toate zămislirile Zeilor întrupați în oameni. * Și dacă mai rămân, ce a mai rămas? Poate înclinarea către pietre Rostogolite din culmile munților Și împiedecând calea Pentru ca să-mi fie înger căzut Și înger urcând scara. Prin acest vis, dacă-l putem numi așa, Devenim suiș ce prin sine coboară, Coborârea fiindu-i cea mai înaltă devenire în lumea devastată în felul unui crin Tăiat de rădăcini și făcut dar unui
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
inima ce le-a dat suflet E zămislită din toate zămislirile Zeilor întrupați în oameni. * Și dacă mai rămân, ce a mai rămas? Poate înclinarea către pietre Rostogolite din culmile munților Și împiedecând calea Pentru ca să-mi fie înger căzut Și înger urcând scara. Prin acest vis, dacă-l putem numi așa, Devenim suiș ce prin sine coboară, Coborârea fiindu-i cea mai înaltă devenire în lumea devastată în felul unui crin Tăiat de rădăcini și făcut dar unui sicriu; Acesta niciodată
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
Să mă salvezi toamna din tufișuri însângerate de măceși, din gura flămândă a câinilor fără stăpân. Să mă duci la tine acasă, pe acoperișul blocului cu 13 etaje. Să mă îngădui iarna întreagă la gleznele tale, la poveștile tale cu îngeri păzitori, cu poeți glorioși, cu nopți de iunie în care ne vom legăna împreună în hamacul de borangic al greierilor, al cicadelor. Doamne,aș vrea să mă hrănești ca și cum aș fi primul poet hămesit din pășunile tale, prima tulpină de
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
să vâneze un guguștiuc și mai pricăjit, eu privesc în oglinda unei cărți de nisip. Strâng pleoapele, mi se aburesc ochelarii. Lustruiesc lentilele încercând să zăresc ziua de mâine, duminică, 3 iulie anno domini 1950. În costum de argintie mătase îngerul străin îmbrăcat ca de nuntă trece fluierând pe sub balconul de la etajul opt: pe umărul drept el poartă o aripă de hârtie imaculată, sub umărul stâng doar o sabie ascuțită ca un creion chinezesc. Alter-ego-ul meu hlizitor Doamne și Tu, nu
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]