1,399 matches
-
dacă oamenii săi nu s-ar fi strâns numaidecât în juru-i despărțindu-i pe combatanți.. Rinaldo s-a pomenit, aproape fără voia lui, astfel, de partea vrăjmașilor Angelicăi, lucru de care prea puțin se sinchesea, atât de cumplit îl oțelise înghițitura din fântâna urii, împotriva ei. Lupta a continuat mai multe zile la rând fără vreun rezultat de seamă. Rinaldo se măsura cu cei mai viteji cavaleri din tabăra Angelicăi și-i învingea unul după altul. În cele din urmă el
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
trupul îndurerat, s-a târât către un izvor ce curgea în apropiere, și, simțindu-și cura uscată de sete, a băut cu lăcomie, aproape fără să-și dea seama, din apa dulce la gust, dar amară pentru inimă. După câteva înghițituri el și-a recăpătat puterile și memoria, și atunci a văzut că se afla tocmai în acel loc unde Angelica îl trezise cu o ploaie de flori, și de unde el fugise plin de dispreț pentru drăgălășenia ei. Amintindu-și această
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
domnului Aaron Brown despre relatarea sforăitoare a domnului Frank Rich despre ce dracului vorbesc ei acolo? Acum serios, Bette, să nu uităm că acesta este același ziar ai cărui reporteri inventează pur și simplu povești sub amenințarea deadline-ului. Luă o Înghițitură și apăsă telecomanda, ca să reducă la tăcere ambele televizoare simultan. Doar cincisprezece secunde În seara asta. Un record. Ajunge deocamdată, spuse el, luându-mă În brațe și pupându-mă rapid pe obraz. Arăți excelent, scumpo, ca de obicei, dar chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mine: mama, fratele meu, una dintre fetele de la departamentul imobiliare, secretara tatei și acum tu. Megu și Michael s-au cărat, nu? Am dat din cap. Restul sunt ai lui Avery, normal. Și prietenii mamei. Unde ai fost? Luă o Înghițitură din paharul ei, apoi mi-l Întinse cu mâini ușor tremurânde, de parcă ar fi fost o pipă de sticlă pentru cocaină și nu un pahar de șampanie. Draga mea, am venit acum mai bine de-o oră, cum am promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
zi profilurile de pe nerve.com, cu fotografii seducătoare și texte de agațament grotesc de neoriginale. Pufni. Scutește-mă! Apreciez lipsa totală a eticii muncii, să știi. Cum altfel aș putea scrie asemenea porcării zilnic? Își termină martini-ul cu o Înghițitură apreciativă și se ridică de pe divanul din piele. E doar o chestie la care să te gândești, atâta tot. Acum hai să mergem. Avem de supervizat o cină. Am oftat. —Bine, dar nu pot să stau până la capăt. În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cea mai mare parte a cinei cu Avery, pentru ca mai târziu să râdă de el; eu am vorbit cu mama, Penelope a vorbit doar cu mama ei, iar tatăl și fratele ei au schimbat câte o frază sau două Între Înghițiturile din cele trei sticle de vin roșu pe care le-au dat gata Împreună. Se terminase la fel de jenant cum Începuse, toată lumea privind suspicios pe toată lumea și Întrebându-se ce vedeau fiicele lor una la alta. Penelope și cu mine i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
bătut la ochi chiar așa de tare. Caleb a dispărut puțin și s-a Întors cu un pahar de șampanie pentru mine și cu unul cu ceva de culoare gălbuie pentru Philip. L-am dat pe gât dintr-o singură Înghițitură lungă și am căscat gura de-a dreptul la fata pe care o adusese să ne-o prezinte. Prezentările au fost precedate de un sărut lung și foarte la vedere, În timpul căruia atât Caleb, cât și fata, și-au deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aici și o defăimez. Cum o să-i spun lui Will? Sau părinților mei? Începusem deja să calculez cât timp Îmi va lua să-mi refac CV-ul și să Încep să candidez la alte slujbe când Kelly a luat o Înghițitură și și-a dres glasul. —Bette, promite-mi că ceea ce-ți voi spune acum nu va trece niciodată dincolo de camera asta. Am respirat zgomotos, ușurată. Nu părea Începutul unui discurs de concediere. —Bineînțeles, am spus, cuvintele rostogolindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe care dintre ele avem mai multe șanse să le cunoaștem În seara asta, Kamal? Cele dispuse sau cele inaccesibile? Philip Îl cucerise În mod evident pe Kamal, căci acesta Începuse să rânjească și să intre În joc. Luă o Înghițitură zdravănă din paharul său Înainte de a-și aranja trăsăturile Încercând să-și compună o expresie serioasă, apoi spuse: —Primele, domnule Weston. Prevăd că veți Întâlni mai multe din prima categorie În seara asta. Philip Îi Întoarse rânjetul și Își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
le fixară o clipă, ca și cum nu ar mai fi văzut niciodată nici una, nici alta, dar Își reveni și-și turnă niște cafea. Apoi mă privi bănuitoare. —Te-ai trezit devreme. Unde-i Philip? Întrebă ea, terminând toată cana dintr-o Înghițitură. —Philip? am Încercat să râd cu naturalețe, dar semăna mai degrabă cu un horcăit. O, doarme, cred. Nu știu de ce m-am trezit așa devreme. Trebuie să fie diferența de fus orar. Diferența de fus orar? pufni ea. Dacă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
stătea În fața mea, cum se uită spre mine și-mi face cu ochiul. Începu să vorbească cu Alex, arătând spre piercing-ul ei din nas și spunând ceva care o făcu să râdă. M-am uitat la ei un timp, printre Înghițiturile din friptura de miel cu chimen și mărar, apoi mi-am lăsat privirea să rătăcească de-a lungul mesei: cu toții sporovăiau veseli În timp ce-și pasau platourile și-și umpleau unii altora paharele de șampanie. I-am auzit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-o sergentului. Acesta a luat-o, i-a scos dopul și a mirosit. ― Nu pare rea marfa. Să mergeți sănătoși și să vă întoarceți cât mai repede la cei de acasă. A dus sticla la gură și a luat o înghițitură. Apoi i-a întins-o lui Dumitru. ― Vă mulțumesc, dar luați-o cu voi, că o să vă trebuiască... Să mai uitați de necazuri. Drum bun, oameni buni. Când ajungeți în gară, vă prezentați la ofițerul care răspunde de transportul celor
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sticla cu rachiu și s-au așezat cu un oftat prelung. Merindea și-au așezat-o pe câte un șervet frumos împăturit, pus la îndemână de gospodine. ― Să trăiești, vere - a vorbit Dumitru, ridicând sticla cu rachiu. A luat o înghițitură, dar parcă nu mergea deloc. A întins-o apoi lui Todiriță. Nici acesta nu a băut cu chef. Au mâncat înghițind cu noduri... ― Rău îi să pleci de acasă și să nu știi când ai să te întorci. Oare ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cumperi trei perechi de boi cu ei! Pe cei mai frumoși din iarmaroc. La vederea galbenilor, ochii țigăncii au lucit ca două fulgere. A întins mâna. ― Stai, să ne înțelegem. Cum se folosește buruiana ceea? ― Apoi, dacă ia numai o înghițitură din fiertura făcută din ea, doarme dus până a doua zi. Poți să tai lemne pe el. ― Și când îi gata fiertura, Zaura? ― Mâine la ceas de chindie ți-o pun în mână. Da’ vezi! Nu mai mult de un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
zori, s-a urcat pe dâmbul din colțul poienii, de unde, la adăpostul copacilor, putea urmări orice mișcare din curtea hanului. Aștepta s o zărească pe hangiță măcar pentru o clipă, așa cum un însetat nu-și poate lua gândul de la o înghițitură de apă... Abia când soarele era de două sulițe pe cer a străfulgerat pentru scurtă vreme iia albă a hangiței, în drum spre fântână și înapoi. „De ce nu-mi trimite nici o veste? Mă face să mă zvârcolesc ca șarpele pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o coborât pe toate hățișurile, de ne-o ajuns inima în gât... - a intervenit omul cu afinata. ― Ar mai fi ceva... - a răspuns povestitorul, ridicând sticla cu o boare de rachiu pe fund, pe care l-a sorbit dintr o înghițitură... La vederea unei asemenea „sărăcii”, cel cu afinata s-a apropiat de povestitor și i-a întins o glajă, aproape plină. ― Uite, asta este a dumitale. Ți-o dau din tot sufletul. Vorba ceea: dar din dar se face Rai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aș vrea să aud povestea „dezertorului”, cum l-a numit domnul locotenent colonel pe omul de la cai. Nu înainte, însă, de a mai întreba de sănătate cel pahar. Dumitru a ridicat paharul, dar de această dată a luat doar o înghițitură. ― Spune-mi, cu ce te ocupi acolo, acasă? ― Apoi eu sunt perceptor al comunei, dar fac și plugărie, fiindcă altfel - vorba ceea - dac-o faci pe conțopistul, nevasta nu-ți mai dă de mâncare... ― Nu-i lucru de ici de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu mai avea nici un strop de vlagă în el. Sprâncenele îi erau pârlite. I-am întins sticla cu rachiu. Cu o mână care tremura ca de friguri, a luat-o și cu greu a dus-o la gură. După câteva înghițituri de rachiu și puțină hodină, parcă a revenit cu picioarele pe pământ. L-am lăsat să mănânce în tihnă. Încet-încet, își revenea... ― Ai procedat tocmai cum trebuia. Dacă îl luai la întrebări prea repede, întâi nu aflai nimic și apoi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mă tem că mâine poimâine înhami calul și pornești în galop s-o aduci acasă, că mintea ta îi cât a unui cocoș!” Rămas pe gânduri, Todiriță confirma parcă fără vrerea lui presupunerea lui Dumitru. Când au luat și ultima înghițitură, Todiriță, care încă mai era plecat cu gândurile aiurea, a întrebat: ― Cât avem de plată, jupâne? ― Pentru niște gospodari ca dumneavoastră n-a fi mare lucru. Îi o nimica toată, mai ales că pastrama am dat-o eu, așaaa... ca să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se smulse din starea respectivă, iar ochii i se deschiseră în lumina ce se strecura printre draperii. Își înghiți flegma uscată, rememoră ultima imagine, se ridică și se duse să bea o gură de apă de la chiuvetă. Tocmai lua o înghițitură zdravănă din căușul palmei când sună telefonul. Al doilea țârâit, pauză, al treilea țârâit. Danny ridică receptorul. — Karen? Fata aproape că-și pierduse răsuflarea. — Stația celor de la oraș. Caută-l pe omul de serviciu de la Griffith Park în parcarea observatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să fie mai mare. Deși fusese acoperit cu două blăni de urs, Îi era foarte frig. Își dădea seama că pierduse sânge și că e posibil să nu reziste acelui drum. Primise, din când În când, de la medic, câte o Înghițitură de ceai și fierturi de ierburi menite să grăbească vindecarea rănilor mai ușoare. Dar nu reținuse nimic din locurile prin care trecuseră, fiindcă i se Întâmplase adeseori să-și piardă cunoștința. Durerile din umăr, piept și coapsă erau de nesuportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu ele. - Dar energia lui debordantă, unde să și-o consume? am intervenit eu. Considerând probabil întrebarea mea inoportună și incomodă, a preferat să tacă. Într-un moment când Andrei a venit la maică-sa pentru a primi cele câteva înghițituri de apă, pe care le solicita la mici intervale de timp, l-am prins de mânuță și l-am reținut câteva clipe pentru a dialoga cu el. - Am aflat că te cheamă Andrei și îmi place numele tău. Îmi place
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
solul, pune în aplicare ordonanțe care interzic tăirea copacilor și păscutul. Așa se face că el este primul care înțelege ironia situației sale de acum. Nici în ultimul ceas, pe picior de plecare, nu scapă de munca sa. Soarbe o înghițitură din bidonul cu apă sălcie și se încordează în șa, în timp ce calul i se poticnește, se cabrează, apoi reușește să se îndrepte, provocând o adevărată avalanșă de pietre pe vâlceaua abruptă și uscată. Este după-amiază târziu și căldura a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și aventuri și acestea imprimă ritmul zilelor și nopților lui, unde căldura și răcoarea se succed în cicluri mai rapide. Când nu cojește peretele și nu discută cu vizitatorii săi, zace cu ochii în gol și mai ia câte o înghițitură din sticla cu apă pe care Balraj i-o așază zilnic pe pervaz. Sticla este mică și cu toate că Pran are grijă să-i ajungă, seara e întotdeauna goală. Noaptea își simte gâtul uscat și efectul izbitor al lassi-ului dispare. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adâncul ființei sale după un sâmbure de perseverență care să nu fi fost distrus de anii în care n-a căutat decât plăcerile. Vai, resursele sale sunt aproape epuizate și nici măcar vântul care se insinuează printre crengi, nici cele câteva înghițituri de apă, nu par să-i fie de ajutor. Își strânge genunchii la gură și încearcă să se gândească la polo, la avioane și la alte lucruri bărbătești, puternice. Jos, activitatea se amplifică cu fiecare minut care trece. Vânătorii, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]