1,433 matches
-
și după aia stăteam toată ziua pe drumuri. Am Învățat repede să vorbesc franțuzește. E o limbă ușoară. Cum am ajuns la Maisons, bătrânul a scris la Milano să-i trimită permisul și până să-i vină a fost foarte Îngrijorat. Stătea toată ziua la Café de Paris cu toată gașca, erau o grămadă de tipi pe care-i știa de când concurase În Paris, Înainte de război, care stăteau În Maisons și aveau tot timpul, pentru că munca la grajduri, În ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
descurca foarte bine cu cele două banderillas. La următoarea repriză o sa aibă un taur foarte În formă. Era un taur bun. Până acum fusese prea ușor. Doar treaba de la sfârșit, cea cu spada, Îl Îngrijora. De fapt, nu era chiar Îngrijorat. Nici nu se gândea la asta. Doar că, stând acolo, Îi era deodată foarte teamă. Urmări taurul, făcându-și planul pentru partea cu faena, pasa cu mantia roșie menită să-l obosească, să-l aducă mai la Îndemână pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
albi și o să-ți placă chestiile de genu’ ăsta? — O să le ador. Le ador și acum, atât că nu pot să mă gândesc la asta. Știi cum sunt când mă Îngrijorează ceva. Dacă o fac, n-o să mai fi niciodată Îngrijorat? — Nu din cauza asta sunt Îngrijorat, pentru că-i ceva extrem de simplu. — Atunci o s-o fac. Pentru că nu-mi pasă de mine. — Ce vrei să zici cu asta? Că nu-mi pasă de mine. — Ei bine, mie-mi pasă. — A, desigur. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-se de pe butoiaș]: Nu, hai să mergem. Mă simt ca dracu’-n seara asta. Primul soldat: Hai, un rând și gata. Al doilea soldat: Nu, haide. Plecăm. Noapte bună, George. Trece astea la mine. Cârciumarul: Noapte bună, domnilor. [Pare puțin Îngrijorat]. Nu mi-ați putea plăti totuși ceva, locotenente? Al doilea soldat: Ce dracu’, George! Miercuri e ziua de plată. Cârciumarul: E-n ordine, locotenente. Noapte bună, domnilor. [Cei trei soldați ies pe ușă] [ În stradă] Al doilea soldat roman: E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de un trib care-i aștepta de o sută de ani. 10tc "10" Locul Fără Numetc " Locul Fără Nume" B ietul Harry. Stătea Întins pe unul dintre șezlongurile de lemn din fața proaspăt reparatei sale căsuțe. Era mai degrabă enervat decât Îngrijorat că Marlena și ceilalți nu se Întorseseră Încă. Era ziua de Crăciun, pentru numele lui Dumnezeu, iar el stătea acolo, groaznic de plictisit pe când ei alergau peste tot ca niște drăcușori neastâmpărați, cu nasurile roșii de la atâtea beri birmaneze - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
or fi? Știi, oamenii aflați În vacanță au obiceiul de a Întârzia, spuse Heinrich pe un ton nepăsător. Dar vedeam că avea o privire evazivă, spatele țeapăn și umerii Încordați. După părerea mea nu lăsa să se vadă cât de Îngrijorat era de fapt. Se aplecă spre o masă și Îndreptă niște tacâmuri care erau deja perfect aliniate. Aveți răbdare și, vă rog eu mult, luați cina. În seara asta avem un fel special cu creveți. Ar fi păcat să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din ce În ce mai Întunecat. Băieții care cărau bagajele, acum Îmbrăcați În chelneri, stăteau gata să servească la bar, cu mâinile la spate. Când Heinrich apăru pentru cel de-al cincilea whisky cu lămâie, Harry Îl Încolți. Trebuie să discutăm. —O, Doamne, tot Îngrijorat suntem, Înțeleg. Heinrich Își scutură țigara Într-un vas emailat, apoi se lăsă cu toată greutatea pe un scaun de ratan, trase adânc aer În piept și privi În noapte. Harry rămase În picioare. —Uite ce e, Încep să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tribului, noapte pe care ei o credeau și ultima. Moff Îi spuse lui Rupert să doarmă Încălțat, În caz că avea nevoie să iasă În timpul nopții. Esmé dormea cu cățelușa În brațe. Bennie nu reuși să adoarmă mai multe ore la rând, Îngrijorat că nu avea la el medicamentele și aparatul de ventilație. Marlena Încerca să-și amintească dacă șerpii sunt atrași de căldura trupului. Dar curând toate aceste gânduri se transformară În fantezii reptiliene legate de Harry. Își imagină limba lui șerpuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
făcută de americanca Roxanne Scarangello, americanii vor să Îi ajute pe cei din tribul Karen, nu doar printr-un gest de recunoștință, ci și, citez, „Într-un mod substanțial care să conteze“. Roxanne murmură: —O sută de dolari. Prezentatorul părea Îngrijorat —Asta nu va fi prea bine primit de regim, așa-i? Englezul spuse cu o privire tristă: —A fost un gest foarte curajos, dar de-asemenea nesăbuit. Îmi pare rău să spun asta, dar americanii tind să opereze după propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-i convingi pe toți să meargă, de dragul distracției. Și acum Își amintea că Pată Neagră i-a zis: — Îți mulțumesc pentru cuvintele Înțelepte. Când turiștii nu s-au mai Întors În ziua de Crăciun, Heinrich a Încercat să nu pară Îngrijorat. Trebuia să țină armata departe de adevăr, cât de bine putea. Dacă autoritățile ar fi aflat că erau toți În cârdășie, asta ar fi Însemnat o condamnare la moarte pentru trib și poate chiar pentru el. Și trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ăla mi s-a tăiat firul. Nu îmi mai amintesc nimic. Nu m-am gândit că o să mor. Presupun că nici lui Takahashi nu i-a trecut prin minte așa ceva. Dacă ajungeam la spital, totul era bine. Eram mai degrabă îngrijorat în privința a ceea ce aveam de făcut, a responsabilităților pe care trebuia să le îndeplinesc. Chiar și în timp ce mă spălam pe față, tot la slujbă mă gândeam. Aveam spume la gură. Se pare că tot timpul am ținut prosopul în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
probleme cu stomacul. După o vreme mi-am mai revenit, dar ochii mă dureau încă și făcusem febră. A doua zi mi-a scăzut și febra. Am fost internată o singură zi. Soțul meu a venit să mă viziteze, foarte îngrijorat. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce se întâmplase. Din cauză că mă dureau ochii, nu puteam să mă uit la televizor, nu puteam să ies din cameră. Dar, cu toate că eram în necunoștință de cauză, nu mă simțeam neliniștită. Pe 21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
post traumatice? Mă întreb adesea dacă am să mor. Pentru că sunt o fire sensibilă, dacă dau prea mare importanță gândului ăstuia mă ia durerea de stomac. Soțul meu a fost foarte grijuliu cu mine. Cred că a fost chiar mai îngrijorat decât mine. Pentru că m-am externat repede, mă gândesc că poate ar fi trebuit să stau mai mult în spital, poate toate acestea sunt din cauza gazului sarin. Sunt foarte fericită că soțul meu îmi este alături. Ce bine că putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sfârșitul verii, așa cum am spus și mai înainte, s-a hotărât să vin la muncă numai dimineața. Compania îmi permite să vin la serviciu, dar responsabilitățile mele manageriale au fost preluate de alt coleg. Normal, șeful meu mi-a spus îngrijorat: „Nu e bine pentru tine să muncești în condiții de stres“. Îi sunt recunoscător că m-a înțeles, dar, pe de altă parte, îmi va fi foarte greu să promovez din punct de vedere profesional. Le mulțumesc că mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
tare neliniștit. Toate astea se întâmplaseră tocmai la ora la care ea se afla încă în metrou. «Oare o fi în regulă? Ce bine ar fi să nu i se fi întâmplat nimic rău», mă tot frământam eu. Oricât de îngrijorat eram, nu aveam ce face. Eu lucrez ca agent comercial și am multă treabă. M-am urcat în mașină și m-am dus la un client. Apoi am primit un telefon de la firmă. Mi-au spus să o contactez de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
început erau vreo cinci persoane în jur, dar, între timp, toți au plecat, am rămas doar eu. A venit un observator și i-am zis: «Cineva să cheme o ambulanță.» Mi-a zis că toate erau ocupate. Nu era deloc îngrijorat, a spus cu o voce calmă: «Nu mai sunt.» Cu toate că am auzit cuvintele sale, nu înțelegeam de ce. Habar nu aveam ce se întâmplase. Nu aveam ce face dacă nu venea ambulanța. Am mai rămas acolo zece minute și apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Și Granjo se întoarce acasă, frecîndu-și mâinile că "și-a îndeplinit datoria" și "a evitat vărsarea de sânge între frați!" Nu aceeași părere o aveau însă și anumite elemente extremiste ale insurgenților. Casa ex-președintelui de Consiliu e înconjurată, iar Granjo, îngrijorat, caută adăpost la un vecin, marele său adversar politic, Cunha Leal. Acesta îl primește mărinimos, iar când o patrulă revoluționară se prezintă și-l cere pe Granjo, asigurîndu-l că au ordin să-l transporte pe un vas de război, Cunha
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Din nou, Balamber îl opri cu un semn: — Depinde de tine să ne ferești de întâlniri neplăcute. De altfel, ei au altele la care să se gândească acum: aliații noștri gepizii îi toacă mărunt pe râul Albis. Văzând că Audbert, îngrijorat, încă stătea pe gânduri, Balamber îl liniști: — Nu te teme, o să primești o răsplată frumoasă. — Chiar așa? îl întrebă marcomanul, înălțând din sprânceană și scărpinându-și gânditor barba deasă. Și cum anume? — O să fii scutit pentru totdeauna de tribut. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să le-o strecoare în suflet lui și tovarășilor săi. întunecat, cu privirea țintă înainte, Waldomar se legăna alături, pe spinarea armăsarului său alb spaniol. De când urcaseră în șa, nu schimbaseră decât câteva cuvinte. Tatăl său era în mod clar îngrijorat - și avea toate motivele. Războinic încercat, nu îmbrățișare bucuros ideea unui alt război cu hunii, iar acum, când se îndrepta către Genava ca să-l înștiințeze pe Gundovek despre hotărârile adunării căpeteniilor din Sapaudia apuseană, nu o făcea cu inima ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de tânăr patrician plictisit, care, totuși, pentru acei barbari era mereu vie și devenea oricând un bun motiv de batjocură amară, chiar și când venea vorba despre nepot. Și într-adevăr, râsete și strigăte de aprobare întâmpinară acele cuvinte ireverențioase. îngrijorat, Gundovek ridică brațele, cerând liniște, însă Sebastianus trebui să aștepte puțin pentru a putea răspunde și o făcu aproape strigând: spuse burgunzilor că le înțelege nerăbdarea și îi asigură că armata lui Etius va ajunge la Lemanus de acum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
imediat în întâmpinare, într-o stare de evidentă agitație. Sebastianus descălecă și îl salută, în vreme ce Vitalius încredința caii amândurora unui grăjdar. Apucându-l de un braț îl făcu să-l însoțească, urcând pe scara palatului. — Ce e, Audbert? Te văd îngrijorat. — Da, Eminentisime, sunt îngrijorat de soarta familiei mele. Imediat ce vor afla că le-am dezvăluit complotul cu Gualfard, hunii se vor răzbuna cu siguranță pe noi. Tu ieri îmi promiseseși că... — Firește. Stai liniștit, n-am uitat, îl asigură Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu siguranță să le scape ocazia de a-l prinde. Oricum ar fi, am lăsat în urmă doi oameni ca să supravegheze drumul: dacă or să-i vadă venind, ne anunță. Ambianus, care nu se desprindea deloc de lângă abate, îl întrebă îngrijorat pe Wisichart dacă locul acela putea fi apărat. Burgundul chemă pe unul din soldații săi să-l ajute să se elibereze de platoșă și de cămașa de zale de dedesubt; după ce le lăsă pe toate să cadă pe jos într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dacă voi îi luați? Dacă tu... Balamber îl întrerupse mânios: — Bine! Cupă ce-o să ducă și carele și animalele la tabără și o să ne conducă la grânarele de pe-aici, o să-i lăsăm să plece! Căutând cu ochii în jurul său, îngrijorat ca nu cumva oamenii lui să nu-l considere prea îngăduitor, își aranjă nervos sabia în centură și adăugă: — Acuma taci, înainte să mă răzgândesc. Facem cum am stabilit, dar îți amintesc: între timp, tu rămâi aici, și vreau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce se întâmplase între ei? După câte se părea, fiica lui Waldomar aprinsese în acel războinic a o adevărată pasiune, iar el cunoștea destul de bine virulența cu care se exprima sufletul unui hun pentru a se simți de două ori îngrijorat cu privire la o asemenea dezvăluire neprevăzută: pentru fată, expusă la o vânătoare necruțătoare din partea acelui asasin, și pentru că - i se părea lui - mirajul acelui cuceriri reprezenta pentru Balamber un stimul nicidecum fără însemnătate pentru a continua să se extindă în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-te, ai înțeles? Și adu-ți aminte că... Cu privirea fixată asupra lui Maliban, Sebastianus întinse mâna, întrerupându-și prietenul. — Termină, Metronius! îi porunci. Cunoștea suficient de bine cât erau de orgolioși și de impulsivi alanii, încât să fie serios îngrijorat de iritarea acelui războinic viteaz. Galoromanul vru să protesteze: — Dar el... Ajunge! Tonul lui Sebastianus devenise acum cât se poate de dur. Misiunea noastră e prea importantă ca să ne permitem să ne certăm între noi, și cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]