1,892 matches
-
un puseu de spondiloză dorsală lombară activată, cu proces TBC activ și afecțiuni grave la ficat și stomac. în acest timp, la Aiud se știa și se comenta moartea sa, ca un motiv de spaimă pentru toți ceilalți. Regimul era îngrozitor, cu toată suita de inumanități de necrezut, cu pedepse draconice pentru orice încălcare a regulamentului, aplicate unor oameni ajunși la limita rezistenței fizice datorită înfometării sistematice și în majoritatea cazurilor cașectici. în această perioadă s-a înregistrat cel mai mare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în țară, pentru a se reface din punct de vedere general. între 28 septembrie și 7 decembrie 1964 a fost internat la secția de fizioterapie pentru a mai ameliora grelele lui suferințe la coloana vertebrală și coxartroza care îl chinuiau îngrozitor. După externarea din 7 decembrie 1964 pe data de 16.XII.1964 face un consult general la Spitalul orășenesc de adulți Sibiu unde dr. Borcea Ciprian constată starea sănătății sale, pe care o consemnează în certificatul medical nr. 8938: coxartroză
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
celuilalt, dar și pentru izbăvirea singurătății sale. Singurătatea și exilul lui Cioran atît cel exterior, dar mai cu seamă cel interior, în ghetourile căruia a trăit încă din adolescență -, sînt o explicație și o scuză (una supremă) pentru toate. "Este îngrozitor să te desparți de o lume în care n-ai întîlnit pe nimeni, în care nimeni nu ți-a spus nimic, să mori fără nici o amintire, cu o memorie împovărată de vid!"152. Erau momentele cînd Cioran se afla pe
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
vreuna dintre aceste scene excesiv patetice, durabil aplaudate. Nu puteam vedea între noi o discuție ca în piesele de bulevard, cu implorări, cu explicații, cu stăruințe de a se împăca." Urmează expunerea subiectului unui film "în care nevasta își umilește îngrozitor bărbatul", situație care sfîrșește într-un compromis de neconceput pentru erou. Corelativul teatral /cinematografic este prezent pentru a scoate în relief, a contrario, ca și în scena de uvertură a romanului, distanța pe care Personajul o pune între sine și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și felul cum mă privește îmi certifică faptul că mi-am mai făcut un prieten. Vorbești cu cîinii, dom' primar? În spatele meu stătea un zdrahon nespălat, neras și cu dinții, puțini cîți i-au mai rămas, negri ca smoala. Duhnea îngrozitor. Avea brațele goale și cu multiple tatuaje. O inimă străpunsă de o săgeată sub care scria "Ana" mi-a atras atenția. O mai iubești? Pe cine? Pe Ana, cea de pe braț. Dă-o în p... mă-si. O curvă. Zău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu coada între picioarele sale, împiedi cîndu-l la mers. Bidonașul cu ulei (de uns pușca) îl încurca la buzunare, binoclul era în spate și se bălăngănea lovindu-l pe șira spinării, masca de gaze îi venea în față, încur cîndu-l îngrozitor, pușca îi cădea de pe umeri, foaia de cort, desprinsă pe jumătate, se tîra pe jos. Chipiul îi venea peste ochelari și transpirația de pe ochelari îi venea peste ochi. De usturime ochii se înroșeau, de credeai că are cea mai avansată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
stomacul pe dos. Ar plînge dar nu poate. Acum vede și părul din capul omului. Este bătătorit de praf și de mizerie. După o ureche o suită de bube dulci își fac veacul. Este neras și are pielea pergamentoasă. Rînjește îngrozitor. Pleacă, spune moale Rodica. Eh, de-abia m-am încălzit... O strînge cu foc. Rodica îl împinge și începe un fel de luptă. După ce a luat o mașină de tocat carne în cap, omul își dă seama că distracția s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un milion și două sute de mii de lei. În pungi vidate și... congelate. Desfacem pungile acasă și tranșăm cărnița frumos. Parcă miroase, deși este încă congelată. Ei, nu se poate! Este Bila... Dar carnea s-a decongelat și acum... pute îngrozitor. Mă enervez. Unde-s pungile, nevastă? La gunoi, le-am aruncat. Ce bine că avem cîini! Să pape și ei ceva bunătăți și să contribuie la prosperitatea patronului de la Billa... Cîntăresc cele trei kilograme de mere, cumpărate pe șosea, pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
uit la ceas. Bătrîna Ladă pocnește voinicește și, mai ales, scoate fum. Un arc mai îndărătnic nu-i mulțumit că-l turtesc și se încăpățînează să iasă afară cu mine cu tot. Mă mut mai lateral și ceva mă înțeapă îngrozitor. S-or fi rupt pantalonii?! Alții n-am la serviciu! Pipăi cu mîna și un buric de deget atinge pielea. Este clar, între buricul degetului și pielea din locul ăla nu mai am pantalon. Mintea lucrează febril. Telefonez acasă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cînd un bărbat începe a căpia, femeia intră în luptă ca să-și salveze familia. Nu prea dispune de multe mijloace. Uneori nu rezistă și se sinucide. Sau și mai rău, nu reușește să moară de tot și rămîne infirmă, mutilată îngrozitor. Alteori însă, devine înfricoșătoare pentru soț. Te doy candela, țipă Aurora, eroina acestei povestiri. Aquiles, soțul Aurorei, chiar era un om cuminte, la locul lui. Dar Aurora era cuprinsă de o gelozie bolnăvicioasă și nu era chip să te înțelegi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Paradisul. Un mort se interesează de chipul în care a trecut "de la existența corporală la cea spirituală, de la existența plină de primejdii la cea fără primejdie" (ibid., 16), dar Ahură Măzdă intervine: Nu îl întreba, căci tu îi amintești drumul îngrozitor, primejdios, legat de despărțire, prin care el a trecut, și care constă dintr-o despărțire a corpului și a conștiinței" (ibid., 17) - aluzie la încercările dramatice ale călătoriei 58. Ahură Măzdă poruncește să i se dea "untul primăverii"59, care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prea arătos. Nimic de-a face cu regele sau patriarhul în plină glorie care era așteptat: fiul unui dulgher, un rătăcitor, un om curajos, dar simplu. Și dacă nu era el? Dacă încercarea cupei nu-l ducea nicăieri? Ar fi îngrozitor pentru toată lumea. Fiindcă acest om ne aducea ceva mai mult decît interesant, acest om slab în aparență, dar în fond foarte puternic. El îmi spunea: "Tu ești slab, pescarule, dar și tu te poți mîntui și poți deveni puternic. Botează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
tine. Aceeași ciudă pe care o încercam noaptea, când visam că trebuia să urmăresc pe cineva, dar eram imobilizat. Adormit într-o poziție incomodă, nu puteam alerga în visul acela al meu. Alergam așa, pe loc, și asta mă enerva îngrozitor. Pe Sue Ellen o chema Elena, dar, acum câțiva ani, o văzuse o asistentă cu o sticlă de lichior de la un pacient mai atent și, deși era mult mai stafidită decât consoarta lui JR, așa îi rămăsese ponosul. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ascultam. Trebuia să dai din cap de nebun până te apucau durerile de ceafă și să te schimonosești ca de o cruntă suferință. Așa trebuia. Erai obligat. Gemea clasa de sepulturiști și de alți indivizi periculoși, așa că îți scădea cota îngrozitor dacă ziceai că e nașpa muzica aia. De fapt, nu ziceam „nașpa“. Ăsta era un cuvânt prohibit. „Nașpa“ era un cuvânt nașpa. Dacă îmi plăceau însă acele grohăieli apocaliptice de oameni care se încăpâțânează să poarte pantofi cu două-trei numere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
el s-a angajat. De-aia dă de băut acuma. E obligat, a luat salariul, altfel n-ar fi lâncezit aici cu mine și cu Pif. De când lucrează, vă rog să mă credeți, parcă e bătut în devlă. Mă enervează îngrozitor toți ăștia care au o slujbă și nu mai pot să bea o bere-n plus, pentru că mâine trebuie să fie pregătiți să dea totul, să lucreze, să fie lucizi, responsabili. Să fie proaspeți, să răspundă la comenzi, să poată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
punea în treaba asta. Până la nouășpe ani avusese la activ vreo trei avorturi. Odată, la o petrecere, la mine, în garsoniera aia de care v-am povestit, venise împreună cu o prietenă de-a ei, după un avort, și erau revoltate îngrozitor că era plin la spital de puștoaice de paișpe ani, care erau deja veterane. Și se uitau la ele ca la niște babe. Deja se simțeau depășite. Ar trebui să fac o scenă din asta cândva, într-o proză. Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ne-bine! Aș vrea totuși să nu-ți mai scriu despre neplăcerile mele, trecătoare oricum. Acum, cîțiva ani mi se părea că avem prieteni pentru a avea cui ne plînge. Azi nu vreau să mai cred în asta. Dar e-ngrozitor ce ți se tot întîmplă, dragul meu! Nici nu știu ce să mai zic! E stupid că dau atîtea rele peste tine, mereu. Și mereu altele! Prea ești hăituit, prea nu-s deloc îngerii de partea ta. Sau nu știu! Cert e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să-ți spun în legătură cu toate lucrurile triste pe care mi le spui? Mai demult îmi spuneam că "avem prieteni pentru a avea cui ne plînge", gîndindu-mă, desigur, în primul rînd la mine. Acum am devenit mai stoic, deși mă simt îngrozitor deseori. Cel puțin aici îmi pot permite să fiu cît vreau de leneș, pentru că după ce-mi termin cele 4 sau 5 ore de la școală sînt absolut liber, nici mîncare nu trebuie să-mi fac (de fapt, nu mă pricep
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dor de tine, să știu totuși în ce fel mai privești poezia și toate zbaterile ei. E bine că mi-ai scris aceste rînduri. Și eu sînt încorsetat de tot felul de lucruri. Și nu toate-s constructive. Am slăbit îngrozitor, mi-e frică să nu fiu dus la vreun muzeu antro-. Totuși învăț. Fără disperare. Aproape am pus la punct o nouă carte. Urmează celei dintîi. Își menține impertinența (în limbaj), dar e mai ortodoxă. Citesc. S-au adunat zeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
totul îngrozitor! Voiam să știți și voi! Dorește-mi sănătate! Numai bine! Aurel Borca, 8 febr. 1982 Bună, dragul meu! Azi mă simt mai bine! După ce am crezut că mă duc dracului! Nu m-am simțit niciodată așa rău! E îngrozitor să simți că nu ai creier, că totul devine pustiu de sens și de toate. Nu știu nici acum prea bine ce am! Dar mă simt mai bine! Deși pe trup mai am urme de răni. Este cu totul stupid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
e altceva! Am devenit cam în același timp. Mă gîndesc că nu pot pierde la infinit... căruța! Există un punct de la care nu se mai poate fără certitudini. Am nevoie de prima carte, e ca și cum aș vorbi de aer! E-ngrozitor faraonismul de la noi! Cîtă răbdare poate avea un poet?! Cîndva, parcă la București, ziceai că Cezar Ivănescu are de gînd să scrie despre mine! O, nu Lucian! Știam de atunci! Scrisoarea pe care i-am scris-o atunci (o dată cu trimiterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
orașul Havana având un aspect de infern: sute de copaci doborâți și proiectați la zeci de metri, cădea o masă de apă agitată de vânt, atât de densă că nu se mai vedea nimic la câțiva metri. Șuieratul vântului era îngrozitor și valurile la țărm atingeau 7-8 metri. La ora 10 barometrul coborâse la 716 mm! Uraganul s-a potolit la ora 2 p.m., lăsând Havana izolată de restul țării. Capitala a rămas fără lumină, apă, telefoane, telegraf, tramvaie, trenuri. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
intre 30 decembrie 1961 și 4 ianuarie 1962, fiind "extras" în stare de inconștiență! Mai trecea pe la Finca doar Ana Tsar, cea care avea grijă de pisici. Apărea zilnic pe la ora 12 cu două cutii cu "hrană caldă", care "miroseau îngrozitor", ora de sosire a Anei la Finca fiind denumită de vecini " la hora letal" ora "mortală". Ca urmare a plângerilor acestora, pisicile au fost puse "în libertate" și Ana pensionată! Mary, ultima sa soție, a revenit la Havana la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de perpetuare a speciei umane întrucât după opinia unui celebru arhitect și inginer roman: "Cel mai frumos exemplu de echilibru este corpul omenesc." (Marcus Vitruvius Pollio) Dar eu ce făceam? Ce? Genunchii mi se înroșeau, se învinețeau și mă dureau îngrozitor; așa că nu e de mirare că la vârsta de 14 ani eram deja posesorul unui reumatism poliarticular acut, care și astăzi mă "însoțește", provocându-mi dese și dureroase crize reumatismale. De aceea mă "dichisesc", ornându-mi cu migală ruina corporală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Eram inert, leșinat și cu sacul de tizic deasupra mea. Fața îmi era plină de țărâna îmbibată cu pleavă și cu alte resturi vegetale; buzele-mi erau plesnite, umflate și sângerau, iar dinții din față se clătinau și mă dureau îngrozitor. Sângele care-mi cursese din belșug se amestecase cu țărâna care-mi intrase în gură în momentul în care sărutasem involuntar și brutal pământul dușmănos, împiedicându-mă să respir în mod firesc, având pe gâtul meu sacul plin cu tizic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]