8,846 matches
-
tăvălug tocmai Încerca să ne turtească. Deasupra, un excavator Își Înălța mugind cupa, ca un monstru antediluvian. Am smucit-o pe Gioconda de braț și, urmat de ceilalți, ne-am strecurat Într-un gang alăturat, care dădea Într-o alee Îngustă, străjuită de clădiri Înalte. Acolo, surpriză! Un ciocan pneumatic se apropia cu un duduit Înspăimântător, străpungând caldarâmul cu călcătura sa. — Lăsați pe mine! a strigat Silvio, aplecându-se după un bolovan. Pălită drept În frunte, unealta a căzut la pământ
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
diediectiv jienietic? Am coborât din pleoape afirmativ, ridicând sticla În dreptul ochilor, pentru a constata că, din păcate, era goală. — Șiniva important vria sî-ți spunî vro doo vorbulițî. Tocmai atunci, madame Kropotkina a Început să-și agite capul aflat În intervalul Îngust dintre ușa de la intrare și toc. — Domnu’ Igor, domnii a spus că sunt verii lu’ matale... Stați liniștită, i-am răspuns. Îi dau afară imediat, că strâng muște. Auzindu-mă, erata din teoria lui Darwin a ciulit urechile. Malacul și-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
meta)textuală, analiză și creație, istorie și comparatistică, filozofie și sociologie a culturii. A pune accent și miză pe o anumită grilă de lectură și interpretare nu înseamnă, în cazul unui critic adevărat, că scrisul său este arondat unui compartiment îngust și etanș, fără legătură cu celelalte. Diferențele apar ca firești întrucât, dincolo de teorii și metodologii, fiecare critic are personalitatea lui, un anumit mod profesional și uman de a înțelege literatura și propria activitate. Astfel că, recunoscând valoarea unui comentator de
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
justificate, căci se Întîmplase de cîteva ori să fie lovită de bicicliști. Îi vedea de la distanță, știa ce urmează și accepta resemnată că, În continuare, destinul nu-și va face decît datoria. În spații oricît de largi sau pe alei Înguste, veneau spre ea ca hipnotizați - probabil Îi atrăgea ca un magnet tocmai frica ei. CÎnd ajungeau În apropiere, deveneau nesiguri, Își pierdeau echilibrul, nu știau pe care parte s-o ocolească... Într-o zi, după ce i-a relatat lui Vic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
acestor făpturi, În egală măsură nefericite și neinteresante, nu doar cele mai potrivite răspunsuri la Întrebările pe care propria lor viață le punea atît de brutal, ci și o perspectivă superioară asupra acelorași chestiuni, căutînd să le extragă din orizontul Îngust al interesului egoist și să le dezvolte, pe cît posibil, responsabilitatea față de destinul umanității În Întregul ei. Le Îndemna, de exemplu, ca atunci cînd rămîneau Însărcinate, ceea ce din păcate se Întîmpla destul de frecvent, să vadă partea bună a acestei Întîmplări
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai bine ce are de făcut. Spre seară, cînd umbrele copacilor prinseră a se lungi, iar printre ramurile lor aerul se vedea tot mai vînăt, Pablo porni Înapoi către sat, cu rucsacul și buzunarele doldora de pietricele. Undeva, pe platoul Îngust ca o prispă, acoperit pe jumătate cu tufe de ienupăr, cărarea se bifurca. Era locul unde, la urcare, se oprea de obicei să mănînce. Tot acolo Își umplea dimineața bidonul cu apă, de la un șipot din apropiere. Acum, dinspre muntele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
arate În ce direcție să o ia, dar Pablo era aproape sigur că orice neînțelegere se va risipi În momentul cînd vor ajunge În locul către care se Îndreptau și despre care nu știa deocamdată nimic. Merseră la deal pe valea Îngustă a pîrÎului pînă Într-un loc unde torentele săpaseră În stîncă un fel de absidă care lărgea neașteptat albia. De partea cealaltă, aluviunile ridicaseră pe lîngă mal o fîșie Îngustă de pămînt, acoperită cu tufe și bălării de o vigoare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care nu știa deocamdată nimic. Merseră la deal pe valea Îngustă a pîrÎului pînă Într-un loc unde torentele săpaseră În stîncă un fel de absidă care lărgea neașteptat albia. De partea cealaltă, aluviunile ridicaseră pe lîngă mal o fîșie Îngustă de pămînt, acoperită cu tufe și bălării de o vigoare nefirească care camuflau gura peșterii, aflată chiar sub mal. Străbătură mai Întîi o galerie În pantă, Întunecată și mocirloasă, cu miros iute de excrement. Ca să vadă pe unde calcă, omul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ținta călătoriei sale, inițial bine determinată, dobîndise Între timp caractere difuze și un sens mai degrabă metafizic. Străbătu cele cîteva sate Întîlnite În cale cu o curiozitate de vilegiaturist de-a dreptul sincer. Casele vechi, cu geamuri mici și prispe Înguste, cu acoperișul din paie sau carton bitumat, mărturiseau sărăcia celor care locuiau În ele, dar totodată radiau o lumină plăcută, un fel de bucurie sfioasă care făcea aerul serii odihnitor și curat. Curțile erau pline de verdeață. Dacă Întîlnea vreun
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-și putea da seama dacă e seară sau dimineață. Își aminti Însă că, Înainte de a adormi, se gîndise să se apuce din nou de fumat, deși tutunul Îi provoca greață și arsuri la stomac. Avea de pe acum gura amară. Spațiul Îngust din elicopter și poziția incomodă din timpul survolului făceau să-l doară umărul și o porțiune din braț, iar cearșaful era mototolit și adunat la o margine a patului. Tocmai atunci, soldatul mai trase cîteva rafale puternice de pistol automat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nevrotic, datorită căruia se agita În permanență, gesticula inutil și mai ales dezordonat, fiindcă avea mîinile prea lungi sau prea subțiri. Era un tip mai degrabă blond decît chipeș. Capul mic și țuguiat, cu o frizură scurtă, făcea ca fața Îngustă să pară și mai Îngustă, iar ramele ochelarilor de vedere Îi acopereau În mod inexplicabil sprîncenele, deși la ceilalți oameni ochelarii cad normal pe nas, lăsînd sprîncenele descoperite. Restul fizicului său era previzibil, adică slab și deșirat. Avea nasul lung
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În permanență, gesticula inutil și mai ales dezordonat, fiindcă avea mîinile prea lungi sau prea subțiri. Era un tip mai degrabă blond decît chipeș. Capul mic și țuguiat, cu o frizură scurtă, făcea ca fața Îngustă să pară și mai Îngustă, iar ramele ochelarilor de vedere Îi acopereau În mod inexplicabil sprîncenele, deși la ceilalți oameni ochelarii cad normal pe nas, lăsînd sprîncenele descoperite. Restul fizicului său era previzibil, adică slab și deșirat. Avea nasul lung și ținea gura mereu strînsă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dacă e crezut sau nu. Iar el, firește, era convins că spune adevărul. Ca să evităm traficul aglomerat din centru, căruia bătrîna mea Dacie cu greu i-ar fi făcut față, am preferat să ocolim prin cartierele de blocuri, pe străzi Înguste, unde Bucureștii seamănă cu orice alt oraș de provincie, singura deosebire fiind că e mai murdar, Întîlnești mai multe gropi, iar oamenii par mai obosiți - mergeau zgribuliți, tîrÎndu-și anevoie picioarele, ca niște bolnavi. După ce am ajuns cu chiu cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că o bucată adevărată din cultura noastră națională se află la ora asta în biblioteca individului fără ca el să-și dea seama de lucrul ăsta. Mahalaua de la periferia Bucureștiului, un loc de neînțeles chiar pentru mulți din compatrioții noștri mai înguști la minte. Pe Muncii, Socului, știți zona aia, grupuri imense de la 23 August care scandează, baraje după baraje, demonstranții parlamentează cu militarii, Obor, Republicii, Armata e cu noi, de acum începe greul, cugetă Roja, aducîndu-și aminte că încă mai este
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un locșor ferit și are avantajul de a fi situat exact în buricul evenimentelor, se gîndește coborînd cîteva trepte, lăsîndu-se pe vine, doar atît cît să nu fie observat și cît să mai poată privi în direcția Baricadei prin spațiul îngust dintre parapet și balustradă. Deși în ultimele zile acumulase multă oboseală, simți bruc aerul nopții oxigenîndu-i plămînii, limpezindu-i creierul, poate că încă nu e totul pierdut, cîteodată un șut în fund poate însemna un pas înainte, se gîndește privind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în gura lupului? Așa că n-ai nici un motiv să te dai de ceasul morții cînd încă nici bine n-ai avut răgaz să-i pui pe toți în temă cu ce urmează să se întîmple. Cît despre creierele spălate, mințile înguste, fețele necioplite și alți mitocani, n are rost să-ți bați capul, sînt pline de ei toate facultățile, retardați cu pile sau tocilari înveterați cărora le e paralel dacă trăiesc pe Lună, pe Marte sau într-o dictatură comunistă. — Zic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Roja, a vrut să-și rîdă de noi și ne-a trimis în gura lupului. Dumneavoastră îi cunoașteți destul de bine pe toți indivizii ăștia și știți ce s-ar fi putut întîmpla. Abia cînd ne-am văzut pe aleile alea înguste din parc, făcînd slalom printre copacii desfrunziți ne-a mai venit și nouă puțin inima la loc. Înainte să iasă în Șoseaua Viilor, dădu de două ori ocol Observatorului Astronomic, ca să se asigure încă o dată că nu era urmărit de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și numai din plictiseală sau...ca să-ți bați joc de lume,,. Cap de bolovan, moșneag pârțâit, bețiv și plângăcios, n-ai tu cum să știi ce-i În sufletul și În spiritul omului. Îți Încrețești ca o șopârlă pielea frunții Înguste și aștepți de la mine să-ți dau dreptate. Ei bine, n-o să-ți dau dreptate, căpcăun Încruntat. Tu nu știi ce Înseamnă ratarea, pentru că n-ai avut ce rata. . O rază de soare a intrat pentru câteva clipe printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar povestește tot timpul istorii cu Împărăteasa Maria Thereza, majoritatea inventate. Apartamentul nostru este compus din două camere destul de mici, traversate de un coridor Întunecos la capătul căruia se află o chicinetă. Din această chicinetă se intră printr-o ușă Îngustă, În toaleta În care se află și dușul...,, -Mă Îmbolnăvești cu poveștile tale, suspină Kawabata, Încercând cu mâinile tremurânde să Își facă din câteva fire de tutun și o bucățică de hârtie, o țigară. Într-un târziu, după ce a răsucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de-a lungul picioarelor până ce Încremenesc pe dușumea ca o nevertebrată moartă. În final mă aplec, Îi culeg de jos și-i arunc pe unicul scaun aflat În Încăpere. În final, mă Întind cu acea voluptate a oboselii, pe canapeaua Îngustă, pe care, Într-un moment de acută criză de deposedare frenetică mi-a făcut-o cadou C.I. Vine rândul unei pastile albe cu o linie fină pe mijloc, ce reglează bătăile inimii, să alunece pe gât Împinsă de un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de carte din cele mai diverse. De la filozofie la arhitectură, de la albume de artă la cărți de medicină, de la beletristică la dicționare, toate perfect orânduite. Secțiunea de ozeneuri, mistere, paranormal, are un regim aparte, un spațiu intim și privilegiat: culoarul Îngust care duce către baie. Acolo, cele aproape treisute de cărți Își trăiesc propria magie atinse de ochii și de mâinile lui, ori de câte ori sunt deschise. Revenind la sufragerie, pe peretele din dreapta, o pictură Înfățișează În culori șterse, o scenă marină, semnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mult timp și miroase a praf. Pianul, așezat În cel mai Îndepărtat colț al sufrageriei, pare un animal greoi, obosit. Pe suprafața lucioasă praful s-a așezat În straturi care amintesc de colbul caselor nelocuite de zeci de ani. Canapeaua Îngustă, extensibilă, Îmbrăcată Într-o stofă care nu mai are nici o culoare, Împarte cu șemineul peretele din dreapta. În fața ei Încă o masă banală din lemn gălbui pe care stau de-a valma câteva topuri de hârtie de scris, cărți, dicționare, flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și puternic și arătării Îi tresar mușchii fețeii și ai abdomenului, ca unei jucării mecanice. -Nu poți dormi cu mine. Nu e loc. De altfel, vezi și tu,,, Ă Antoniu Îi face semn să intre și să priveascăă, ce pat Îngust am,,. Arătarea se Încruntă, Își scoate guma de mestecat din gură și i-o lipește pe frunte lui Antoniu. -Taci! Să nu mai scoți nici un cuvânt. Nu-mi spui mie ce să fac. Nu cumva vrei să-ți arăt repartiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se întâmplă adesea când ceva ce nu ne putem imagina ne apare dintr-odată ca ceva foarte bine cunoscut. Nu era o față atrăgătoare: avea trăsături puternice, severe, vizibil evreiești, puțin impertinente. Avea buzele arcuite, gura absolut dreaptă și ochii înguști. Honor Klein trecu de barieră și se opri să privească în jur. Era încruntată, puțin buimacă în lumina gălbuie sinistră. Nu purta pălărie și pe părul ei negru scurt se formaseră deja picături de la umezeala din aer. —Doamna doctor Klein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
O să vă duc acolo imediat. Mașina e în fața gării. Dați-mi voie să-l duc eu pe ăsta, și am luat cel mai mare dintre pachete. În timp ce mi-l întindea, Honor Klein s-a uitat la mine. Ochii ei negri, înguști, care în lumina nefirească păreau stropiți cu roșu, aveau un aer puțin oriental cum se întâlnește uneori la femeile de origine evreiască. În privirea aceea licări ceva animalic și respingător. — Nu m-aș fi așteptat la un asemenea gest de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]