1,210 matches
-
bucată din șina de cale ferată și o înfipse în spinarea atacatoarei. Se auzi un scârțâit de plastic, dar zâmbetul umflat al lui Judy rămase neschimbat, iar atențiile ei nedorite se menținură la fel de implacabile ca și până atunci. Wilt o înjunghie încă o dată, apoi încă o dată, dar fără nici un folos. Atunci aruncă pumnalul improvizat și începu să caute alte metode. Acum devenea agitat, căci era conștient de o nouă amenințare. Nu mai era vorba de faptul că era prizonierul presiunii atmosferice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a trudit optsprezece ani la Omul fără însușiri și a murit înainte de a o putea termina. Ne mai pasă de toate astea acum? Întrebarea părea să nu aștepte un răspuns. — Milton era orb. Cervantes era ciung. Christopher Marlowe a murit înjunghiat într-un scandal dintr-o crâșmă, înainte de a împlini treizeci de ani. Aparent, cuțitul i-a intrat drept în ochi. Ce-ar trebui să înțelegem din asta? — Nu știu, Tom. Spune-mi tu. — Nimic. Nimica-nimicuța. — Înclin să fiu de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Și spune-i că-mi pare rău. Ne facem bagajele. Ne urcăm în mașină. Pornim. Înșelătoria Eu am considerat-o omucidere. Nu contează că nu s-a atins nimeni de el, că nu l-a împușcat și nu l-a înjunghiat nimeni în piept, că nu a dat nimeni cu mașina peste el. Chiar dacă vorbele au fost unica armă a ucigașilor săi, violențele la care l-au supus au fost la fel de concrete ca o lovitură de ciocan în cap. Harry nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un comentariu răutăcios pe copertă: De aruncat. * Zac la pământ, fără suflare. Nu am nici măcar forța de a mă sinucide. Dacă Mao mi-ar fi dovedit că e regele din Shang, aș imita-o pe Doamna Yuji și m-aș înjunghia bucuroasă. Și ar fi demnitate în asta. Însă e prea târziu. Totul e o încurcătură. Se crapă de ziuă și eu nu am dormit. Îmi aduc aminte de tinerețe. Prima clipă când ne-am văzut. Încă mă uluiește. Momentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
m-a lovit cu pistoloiul În cap... Am dat să mă apăr, m-am apărat cam... energic, oricum, cred că abia l-am atins, el s-a pus pe zbierat, de parcă i-aș fi dărâmat iurta și i-aș fi Înjunghiat cămilele - mama lui de de-de-de poncișat... Au auzit cei doi din casă, au venit, fuga și... Așa a fost... - Te-a lovit și Sapșa? - Nu-mi mai aduc aminte bine, dar cred că nu prea, nu. Sau da, Însă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ți le-ar fura... cinstit, cum se fură, adică să ți le ieie și să se folosească de ele numai ei. Dar ei ți le ard, În curte! E ca și cum ți-ar scoate calul din grajd și ți l-ar Înjunghia În fața casei... Nici măcar după principiul lor, al egalității: să aibă toți, de-o potrivă, nu numai câțiva... Nu: să nu aibă nimeni, nimic! Asta-i egalitatea lor! Egalitate În mizerie, În sărăcie, În lipsuri! Noroc de... - Noroc de un oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
țările minuscule, precum Taiwan-u sau Filipinele, mergeau înainte. Dacă ar avea un dram de minte, ar părăsi țara asta veștejită și ar emigra. Dar nu, el alesese să rămână și să schimbe puțin lucrurile, chiar dacă fusese la un moment dat înjunghiat în braț cu un ac de păr din metal de sora lui Baba pentru acest sacrifiu al său. Cine știe care va fi efectul permanent asupra lui? Începu o divagație suplimentară despre suspiciunile sale privind ceea ce i se dădea de mâncare lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și pușcăriile din țară. în mod logic, nici unul din oamenii lui nu trebuia să se întoarcă în viață la civilizație, pentru că societatea nu îi voia în sânul ei și îi respinsese pentru totdeauna. Așa că nimănui nu-i păsa că se înjunghiau de moarte, că mureau de friguri, că se pierdeau în timpul unei patrulări de rutină ori dispăreau în căutarea unei comori legendare. „Marea Caravană“ era acolo, undeva spre sud, și toți erau de acord cu asta, căci nu se putuse volatiliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
serviciu, ca un cuplu divorțat care face mari eforturi de dragul copiilor, așa ne străduiam și noi de dragul fetelor din cămin, eu încerc să îmi ascund durerea și numai uneori, la începutul zilei, mi se mai întâmpla să mă simt ca înjunghiată pe la spate. Ce s-a întâmplat cu Galia, o întreb eu, iar ea îmi spune, nu este bine, refuză să ne dea copilul, nu-i mai pasă de înțelegerile pe care le-am făcut cu ea, iar eu urc repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ne lăsau măcar ceva de mîncare. Tu ce mai faci, Maria? În Întuneric, ea-l sărută apăsat pe gură. Îi simți buzele pline apăsate pe ale lui și trupul care Îi tremura lipit de al său; apoi șalele Îi fură Înjunghiate de o durere surdă. — Aaauu! Ai grijă. — Ce e? — Spatele. — Ce-i cu spatele? Ești rănit? — O, dac-ai vedea. — Pot să mă uit acum? — Nu, după. Trebuie să mîncăm și să plecăm de-aici. Ce-au depozitat În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu juma’ de buletin Ăla. — L-ai văzut cînd a sărit pe fereastră? — Sigur. Adică l-am văzut imediat după ce a aterizat pe șine. — Și l-ai recunoscut? — Nu, nu l-am recunoscut din prima. Cum crezi că l-a Înjunghiat, doctore? — Trebuie să-i fi sărit În spate. — Da’ de unde o fi făcut rost de cuțit? — Habar n-am, spuse tata. — Și prostu’ Ălălalt. Nici n-a Încercat măcar să scape. Nu, n-a Încercat. — Da’ detectivu’ Ăla tot i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Înăuntru găsi cald, beznă și o umezeală care-l făcu să alunece și să se prăbușească într-o parte. Se ridică însă imediat și se aruncă înainte decis să treacă peste orice obstacol i s-ar fi înălțat în față. Înjunghiată de moarte, Sabina gemu prelung și își lăsă capul în piept. Părul negru i se prăbuși pe chip și, o clipă, păru că nu mai poate duce bătălia. Leo își ridică torsul și, prinzând-o de plete, îi răsuci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bâigui profesorul. Ia să vedem, să vedeee...! Aha! ai câștigat o limuzină Mercedes decapotabilă, chiui glasul. Păi de ce decapotabilă? Suntem în lichidare de stoc; și orice-ar fi, bucură-te, tovarășe, ce naiba! Bine...stai așa...trăiască eurobingoshow! Și țipătul bingomanului înjunghie pădurea de la un capăt la altul. Coada lui Chilot căzuse spre Orientul Mijlociu; chipul său oglindea tristețea lumii. Da’ ce-ai, băiatule? Stăpâne, stăpâne mai cheamă-ți un câne! Ce tot spui tu acolo!? Bbaciule stăpâne, ești bogat de mâne! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca o străină, se implica în a-i ajuta în treburi mărunte din obligație, că o primiseră printre ei, acum se simțea de-a lor. O amuzau bețiile lor fiindcă erau niște țigani liniștiți, nu se băteau, nu spărgeau, nu înjunghiau cum făceau alții. Se manifestau prin glume proaste, înjurături, cântece. Când era sezonul poamelor, în special al prunelor și cazanele de țuică erau în toi, începeau petrecerile la familia lui Ismail Ciurdaru pentru că printre altele pe munca lor primeau țuică
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o fi s-o-ngroape, rostește el. Îngerul merge și deschide atunci ușa capelei, pe toată lărgimea și îi cheamă lângă sine, pe toți cei rămași. În semiîntuneric, spre Septentrion, pe aleea centrală asfaltată a cimitirului, adastă trupurile paznicilor morți, înjunghiați pe furiș de Șobolan, înțoliți în uniformele lor spălăcite, de gardieni publici. Răsfirați unul după altul, ca paiele pe arie, după treieriș! Spre Soare-Răsare, în poala Lunii la perigeu, câlții zăbranicului nopții muribunde se sfâșiaseră și se spărseseră fractalic, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vreo trei ori la bâlci de Sfânta Marie Mică. O luăm pe drumul care trece pe lângă pădurea Tanacului și la alți 3 kilometri de satul Bahnari. În timpul practicii, în atelier, fiecare din noi confecționasem câte un cuțit mare, bun de înjunghiat porci, ca să ne lăudăm acasă că știm să facem și noi un lucru util, noi, foștii elevi, de la fosta clasă de lăcătuși mecanici. Cum mergeam pe drumul de lângă pădure, unde zăpada începuse să se topească, acum era ziua plină, răsărise
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nu l-ați văzut. 12Și totuși, Domnul, Dumnezeul oștirilor, v-a chemat în ziua aceea să plângeți și să vă bateți pieptul, să vă radeți capul și să vă încingeți cu sac. 13Dar iată, în schimb, veselie și bucurie! Se înjunghie boi și se taie oi, se consumă carne și se bea vin: „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!” 14Domnul oștirilor mi-a descoperit și mi-a zis: „Nu vi se va ierta nelegiuirea aceasta până nu veți
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
oameni au fost eliberați ca urmare a cererii lor adresate proconsulilor sau locotenenților lor” (Epistole 10.31). În sfârșit, în Mișna (circa 200 d.C.), o colecție revizuită și publicată a legii iudaice orale, se spune că „ei vor putea să înjunghie [mielul de Paște] pentru cineva [...] pentru care au promis eliberarea din închisoare” cu ocazia Paștelui (tratatul Pesharim 8.6). Dovezile, în ansamblu, sugerează că, cel puțin la fel ca în cazul unuia dintre prinții irodieni, în anumite ocazii, conducătorii romani
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
metri și optzeci de centimetri lungime. Gemenii mijlocii, grecizați și ei sub numele de Spiru și Zotalis, au deschis o locantă în Cipru, îmbogățindu-se din cine știe ce daraveri dubioase, au început să se certe și, în 1880, Zotalis l-a înjunghiat pe Spiru, i-a luat nevasta și averile, a schimbat marfa pe aur și juvaeruri și-a fugit la America. Inși peste măsură de lungi și de fragili trebuie să se mai preumble și azi prin Vestul mijlociu, de unde, la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ce tot ziceai adineaori ?... Tot bombăni și bombăni... — Haidi !... Gura !... strigă ea. Și-și înșfacă sacoșa și iese, zăngănind geamurile de la sală. Pășește încet printre pietrele strâmbe din curte, peste care s-a așternut poleiul de dimineață. Picioarele umflate o înjunghie, cu toate că aseară s-a dat cu gaz și azi și-a pus ciorapii de lână, groși. Pesemne c-o să se schimbe vremea. Se oprește o clipă să-și tragă sufletul, aerul rece a amețit-o, și își scoate din buzunar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
deasupra. N-are cum s-o tragă de dedesubt, cât o fi de rece piatra la vremea asta, n-are cum s-o tragă. Da simte că nu mai poate dacă nu stă oleacă jos, o doare și picioarele, o înjunghie și-i vine și-un leșin de la lingurea, e nămiaza mare, a tot colindat și mai nimica n-a băgat în gură. Poate totuși c-apare Ivona, călăreața dracului ! Călăreață a mai făcut-o mă-sa... Ce femeie ș asta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trăgea la cafele, și-i mai trăgea și cu paharu, și-i plăcea și să mănânce, s-o vezi ce mai hăpăia la masă... De ce-mbătrânea, d-aia se făcea mai lacomă. Se scoală de pe piatra rece, a amorțit, o înjunghie picioarele mai rău ca az-dimineață. Și-o și trece, de-abia se mai ține, de ce-mbătrânește omu, și bășica udului i se slăbește. D-aia nici nu-i vine să plece, poate vine Nebuna și-i dă drumu-n casă. Mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Fotoliu de piele- ăl de i-a pleznit pielea și a pus peste el covoare și perne. Fotoliu-n care sta madam Ioaniu... Cât sunt io de namilă, da-n fotoliu ăsta mă simt mică. își întinde picioarele umflate - o înjunghie de-i sar ochii din cap -, oftează, își reazemă ceafa de spătar. Vezi că nu degeaba se cuibărea baba în el ! Că, după ce fusese bolnavă și-ncepuse să se miște pân casă mai greu, nici că mai puteai s-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
arderea în întregime a jertfei, limba ebraică utilizează termenul kălîl, de la o rădăcină care indică „totalitatea”; alte ori folosește termenul qårbăn, de la o rădăcină care înseamnă „a apropia”, „a aduce”. Victima pentru ardere, întotdeauna un animal fără defecte fizice, este înjunghiată pe altar conform ritualului din Lev 1 (cf. 22,17-25). b) Al doilea tip de sacrificiu este, după denumirea lui de Vaux, cel „de comuniune”, traducere liberă a ebraicului zébaḥ šĕlămîm. Subcategoriile sale sunt „sacrificiul de mulțumire”, ebraicul tôdăh (Lev
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
dar vorbele mele avură darul să-i înfurie și mai rău. M-au învinuit că-i mințeam, că roșcovanul era o născocire de a mea și că, la urma urmei, eu fugisem după îmblînzitor pe stradă; mai târziu, beat, îl înjunghiasem. Au început să mă amenințe și, înainte de a pleca, mi-au atras atenția pe un ton poruncitor să nu plec nicăieri de-acasă. Mă vedeam de-acum dus la tribunal, învinuit de omor. Culmea e că simțeam teama ca o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]