657 matches
-
decât blugi, m-am gândit tulburată. Chris și-a ațintit privirea albastră asupra mea. Eu am traversat strada cu ochii plecați. Apoi m-am trezit lângă el. Inima îmi bătea repede, dar senzația era plăcută. Amândoi am zâmbit stânjeniți și înlăcrimați. Nici unul din noi nu știa cum să se poarte cu celălalt în lumea de-afară. — Ce mai faci? a spus Chris morocănos și m-a îmbrățișat într-un fel așa de straniu că mi s-a părut că vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
purta un nume nefericit: Gobnet 1. —Nu-i de mirare că sunt dependentă de droguri, mi-a spus ea când am făcut cunoștință. Cu un nume ca ăsta! Apoi s-a năruit de râs. —Doamne Dumnezeule! a exclamat cu ochii înlăcrimați. Dă-mi țigările! După o vreme, am descoperit că-mi formasem un obicei din a merge aproape în fiecare zi la întâlnirile DA. Nu e oare prea mult? am întrebat-o îngrijorată pe Nola. —Ei, nu, mi-a răspuns ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trimise pe unul din clasa lui să-l cheme pe pedagog în ajutor, dar acum situația se răsturnase și el nu era nici pe departe un laș. În câteva clipe retrăi incidentul cu proful de chimie, își aminti de ochii înlăcrimați ai mamei sale implorându-l să nu mai cadă în abateri și de palma aspră și grea a tatălui său. Privi o secundă în jur. Colegii lui neputincioși fugind din calea bestiilor, fete lovite cu pumnul peste gură, pline de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am răspuns aproape zâmbind În timp ce mă lua de mână. 2 Am ajuns acasă abia pe la trei. Victor Îmi făcuse o declarație de dragoste iar eu mă simțisem mizerabil pentru că nu putusem săi răspund cu aceeași afecțiune. Cred că aveam ochii Înlăcrimați când am văzut-o pe Maria, citind În sufragerie. Asta era problema cu Maria. Citea ca o maniacă ori de câte ori avea un pic de timp. Nu zic că mie nu Îmi plăcea să citesc, dar Maria mă depășea cu mult la
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Din nou, vedeam doar negru privind În urmă. ― Vezi? spuse Angela. Exact cum bănuiam. Îmi pare cumplit de rău, Alisia, dar mă văd nevoită să-ți spun nu. Cu asta, Îmi Închise telefonul În nas. Am rămas mută, cu ochii Înlăcrimați, În timp ce visul meu și ultima mea speranță de-al Împlini se destrămau În fața mea. M-am Întors la masă cu pași lenți. Chiar mă așteptasem la mai multă Înțelegere din partea ei. Cine era ea, să mă oblige să-mi abandonez
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de la mimoză unde-și înmuia buzele-n polen iar caia cerea ploaie că este secetă mare-n palat. La un moment dat Magnolia și-a revenit din vis, și-a dat seama că nu este o joacă și cu ochii înlăcrimați s-a ridicat din jilțul regesc, s-a uitat peste marea adunare a populației din pădure și cu dojană Spiritului i s-a adresat: -În zadar dorești să ne căsătorim, așa ceva este imposibil. Spiritul a tresărit când a văzut-o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
servea acum pe Hanbei zi și noapte, fără a-și mai scoate armura, canalizându-și toate energiile spre a pregăti medicamentele acelui om și a-i satisface toate necesitățile. Și astfel, Shojumaru venise în fugă și se prosternase la pământ, înlăcrimat. Intuitiv, Hideyoshi avu senzația că primise o lovitură în piept. — De ce plângi, Shojumaru? îl dojeni el. — Vă rog să mă iertați, se șterse la ochi Shojumaru. Seniorul Hanbei este prea slăbit ca să mai vorbească; s-ar putea să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rost. Pe mâinile lui Mitsuharu picurau lacrimi amare. Chiar atunci, ceva se mișcă dincolo de ușa ascunsă. Poate că asasinul simțise tensionarea situației și era nerăbdător să acționeze. Dar încă nu primea nici un semnal de la Mitsuhide. Acesta se întoarse dinspre chipul înlăcrimat al vărului său. — Ai studiat mult mai mult decât alții, forța ta intelectuală e mult mai mare decât a majorității oamenilor și ai ajuns la vârsta maturității în judecată. Mai există ceva ce nu înțelegi? îl imploră Mitsuharu. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fugă, pe poarta principală, dar, când o văzură pe Nene în verandă, începură să strige la ea de unde se afla, ca și cum n-ar fi avut destul timp ca să se apropie. — Mamă! strigă Nene. — Nene! Bătrâna și nora ei se îmbrățișară înlăcrimate, abia dându-și seama că vocile lor fericite se uniseră într-una singură. Bătrâna se prosternă în fața statuii lui Kannon. Nene îngenunche alături, aplecându-se, din tot sufletul. — Băiatul nu te-a văzut de multă vreme. Arăți puțin cam obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
paj, continuă să vorbească. Ești fiul lui Shirai Tango, nu-i așa? Cred că tatăl și mama ta te așteaptă. Fugi cât te țin picioarele spre Inuyama. Uite, vin gloanțele! Pleacă odată de-aici! Imediat! După ce-l alungă pe pajul înlăcrimat, rămase singur, simțindu-se eliberat de orice griji. Calm, aruncă lumii din jur o ultimă privire. Foarte curând, auzi un zgomot ca de animale sălbatice încăierându-se și, în steiurile de stâncă din spatele lui, copacii începură să se zgâlțâie. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spectacolele la care trebuia să meargă. Ar fi fost ipocrit dacă ar fi protestat prea mult. Mai demult, reușise să se descurce destul de bine ca jurnalist independent, așa că putea să facă din nou chestia asta. Și atunci de ce avea ochii înlăcrimați? De unde tensiunea asta care-l copleșea? I se părea că are gleznele pline cu apă; dacă își apăsa carnea, aceasta se făcea albă, înconjurată de un cearcăn roz. De fiecare dată când le privise, buzele vaginului erau despărțite, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
da dreptate acelei femei, crezând că până și el... Dar aceste gânduri nu erau nimic mai mult decât rodul imaginației mele bolnave, iar Maro avea cu totul și cu totul alte intenții, pentru că nu zăbovi cu privirea asupra ochilor mei înlăcrimați mai mult de câteva secunde, pentru ca apoi să se concentreze asupra a ceva ce s-ar fi aflat cumva în spatele său. Privea peste umăr cu o încordare cum nu mai văzusem, așteptând să-l lovească cineva. Dar nu era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
semn cu palma ridicată. Așteptând să-mi revină respirația la normal, am dat ocol mansardei închiriate. Mi-am aprins o țigară al cărei prim fum m-a îndoit cu o lătrătură furioasă a plămânilor în căutare de oxigen. O mâncărime înlăcrimată îmi frământa pleoapele, amintindu-mi de vechile mele mahmureli. Băutul, băutul pe viață, e dificil pentru cei care îl aleg. Mi-am continuat plimbarea, străduindu-mă să mă bucur de lumină, trecând pe lângă perdele și bonete de spital, fie lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca să vorbesc În public, dar dacă vom citi invers ce a scris domnul Ionescu vom descoperi o altă poezie. — Cum adică, invers? a zâmbit Puiu Nistea. — Ia citește dom’le invers! a strigat Tronaru. Să vedem ce iese. Ionescu tremura Înlăcrimat, de parcă cineva Îi des co perise taina masochistă, așa că și-a citit textele de la coadă la cap, el Însuși uimit de rezultat, fiindcă, Într-adevăr, acum lamentația inițială suia În spirală către perfecțiunea confuziei și a penibilului; nu se mai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Ne aflam spre sfârșitul verii, când știrile sunt puține. Era vârful de sezon pentru sarciniile care se apropie de termen și pentru nou-născuți. Ideea șefului meu era să mă dau pe lângă medicii de pe ambulanțe. Iar în ceea ce privește povestea de Crăciun, cuplul înlăcrimat și globulețul, pot să spun că lucrez deja de atâta timp, că mi-au ieșit din cap toate tâmpeniile astea. La ipoteticul subiect de etică te pun să răspunzi abia la sfârșitul facultății pentru că în acel moment e deja prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
am privit cerul și simțeam cum viața mă părăsește. Nu-mi vine să cred că voi muri. După câteva ore, sirenele poliției distrugeau liniștea deplină în care mă cufundasem. Rose, nu se poate, Rose! În fața mea stătea Alex, cu ochii înlăcrimați, plini de tristețe și de ură. I am făcut semn să se apropie de mine, și, cu toată puterea pe care o mai aveam i-am spus: Mulțumesc mult că mi-ai amintit cine sunt! Obreja Iuliana, clasa a VIII
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în timp ce-mi prinsese mână și mă întinse la loc pe spate: Nu pleca, te rog! Cuvintele au fost spuse blând și parcă simțeam durerea cu care le rostise. Mă desprind rapid și mă întorc; privindu-l în ochii înlăcrimați și-i șoptesc ușor: Plângi, lacrimile nu te fac mai slab, ele îți curăță sufletul! Pentru moment se uită în ochii mei, parcă încercând să creadă ceea ce-i spusesem, dar, apoi, se schimbă. O ură de neînțeles apăru în privirea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
luptele de la București, pe astea le-am tot auzit de o mie de ori pînă mi-au ieșit pe urechi, zice Bătrînul, dar ce-ai zice să mai citim puțin printre rînduri, îi propune. De exemplu pe aia cu tînărul înlăcrimat care are asupra sa buletinul de identitate însîngerat al prietenului său mort prin împușcare, aici nu mai rămîne nimic de citit printre rînduri, dom’ Colonel, doar să ți vină să-l strîngi de gît pe cel care a dat știrea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
repezi Tâmplan. Ba da, să trăiți, bâigui el. Îl usturau ochii de când privea trupul firav al răposatului și tot nu Înțelegea cum atârna de lampă. O fi lumina prea puternică și nu văd eu funia, Își zise ștergându-și ochii Înlăcrimați. Dar domnul Ster nu se prăbuși după tipic, ci pluti câteva clipe prin cameră ca o pană de porumbel Înainte de a se lungi cuminte pe covorul de Buhara, fără să pricinuiască pagube materiale, În jur era plin de porțelanuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fost o plăcere să vezi cum cel mai mic și mai abil câștigă. Venise vremea să Încheie interviul, Înainte ca discuția să devină prea tehnică. — Foarte bine, doamnă Noakes, spuse el. O să-l iau o lună, de probă. Primi mulțumirile Înlăcrimate ale dnei Noakes și o Îndrumă să facă aranjamentele necesare cu dna Smith, pe care o chemă cu ajutorul clopoțelului. Se uită la ceas. Mai avea zece minute până la zece, ora la care, de obicei, se apuca de lucru. Ieși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
porți cu o gazdă, femeie? însuși numele te pune pe gânduri, El Barooom! Explozia unei rachete și scula lui Napoleon. N-ai chef să te tăvălești cu împărații? Ți-aș face copii de geniu. Dac-aș putea. — Nu vin, insistă înlăcrimată femeia. — Atunci du-te dracului! țipă O’Toole și ridică deasupra capului măsuța dintre cei doi țărani, împrăștiind paharele și băuturile. Părea că voia s-o arunce în celălalt colț al încăperii. Stop. îîn versiunea lui O’Toole despre destrămarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trebuie ceva mai vesel pentru o zi de naștere: galben-gălbenuș, galbenul lui Van Gogh. Impulsionată, mai adaug câțiva stropi. Culoarea e acum și tempera, și intensă, ca o probă de urină expirată. Mai adaug câțiva stropi și amestec viguros. Privesc Înlăcrimată conținutul vasului când intră Rich În bucătărie, vorbind despre un documentar despre dezvoltarea copilului. — Știai că bebelușii Își identifică rolurile de gen Începând cu vârsta de trei luni? De-aia stă Ben pe oliță toată ziua și citește pagina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Aleksandr Blok). În varianta lor cea mai proastă, puteau fi asemănate cu acele cântece În stil apaș, compuse de modești oameni de litere și interpretate de doamne planturoase În barurile de noapte pariziene. Mediul lor natural era populat de privighetori Înlăcrimate, lilieci Înfloriți și alei mărginite de copaci foșnitori ce Înnobilau parcurile nobilimii de țară. Acele privighetori scoteau triluri și, Într-un crâng de pini, soarele ce apunea scălda la diverse nivele trunchiurile de copaci cu un roșu de foc. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ceea ce știam - nu mă deranjează să recunosc. Îmi venea să alerg iar până jos și să-l întreb pe Ben dacă vrea să vină sus cu mine, în loc s-o fac singură, dar apoi mi-am amintit de fața lui înlăcrimată și m-am gândit mai bine. Mereu avusesem grijă de el și n-aveam să-l dezamăgesc acum; sora cea mare avea să lămurească lucrurile, ca-ntotdeauna. Am mers către ușă și mi-am rezemat fruntea de ea una sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că n-ai să-nțelegi - am câștigat de multe ori, habar n-ai. Mai trebuie doar să trec prin câteva și trebuie să ajung la unul din premiile cele mari, sunt absolut sigură de asta. Începea să arate un pic înlăcrimată și, în ciuda propriului meu sentiment teribil de nefericire și tristețe la vederea mamei mele comportându-se ca o străină nebună, știam că trebuie să rămân calmă și să fiu suficient de rațională pentru amândouă, altfel aveam să încep și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]