1,512 matches
-
de edil-sacerdot. Iconografia imperială este genul epidictic din retorică trecut în registrul vizualului: omagială și circumstanțială, capabilă în același timp să păstreze în locurile centrale ale orașului imaginea întipărită a virtuților ideale. În mod particular columnele, datorită spiralelor care permit înlănțuirea episoadelor belice, dar și datorită formei lor simbolice, "fixeaxă" istoriografic relația comunității cu zeii prin intermediul discursului vizual, care atestă esența romanității triumfaliste. Pe harta generală a monumentelor care acordă lizibilitate gloriei urbane, redate în cheie simbolică și sacrală, aceste columne
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
curg mai departe/ spre o altă orânduire”. El locuiește acum într-o sferă vidă și simte teroarea inconsistenței pe măsură ce simțurile cresc alarmant: ochii se deschid, unul câte unul, din talpă, din degete etc. Apar păsările, într-o imagine emblematică a înlănțuirii: „Fluviu de păsări înfipte / cu pliscurile una-ntr-alta”, și îngerii cu lănci în mână, și ochii („o gârlă de ochi verzi”) și, în fine, privirea acaparatoare de care stă suspendată lumea. Viziune teribilă, de un onirism negru: „Sîntem fructificați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
năpăstuit și care ne face să simțim „lauda țăranului român". Atât în Ion, Pădurea spânzuraților cât și în Răscoala ca în toată opera epică a scriitorului, există o complexă realizare a legăturii între medii și grupuri umane și sociale, măiestria înlănțuirii episoadelor. Ion are caracterul unei monografii rurale. Sunt urmărite cronologic, pe mai multe planuri, ocupațiile și întâmplările cotidiene ale satului românesc din zona transilvană pe o perioadă îndelungată de timp. În Pădurea spânzuraților (1922) și în Răscoala (1932), autorul realizează
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
mecanisme lingvistice care asigură unitatea secvențelor textuale: consecvența utilizării persoanelor gramaticale și a timpurilor verbale, formularea corectă a relațiilor sintactice (în propoziție și în frază) și a con strucțiilor sintactice de tipul cauză-efect, proces-scop etc. - Coerența semantică se referă la înlănțuirea logică a ideilor: enunțurile au același referent (sunt coreferențiale), secvențele textuale, marcate prin alineate, se asociază logic, rețeaua de idei, unitățile logice ale textului converg spre un mesaj unitar (sensul global al textului). Orice text reunește patru paliere constitutive: a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
evenimente“ etc./poezii cu formă fixă (sonet, rondel, glosă etc.) principiile și tehnicile compoziționale (modalități de organizare a textului, concretizate prin mecanisme lingvistice): - tehnici narative: proza tradițională - organizare cronologică, respectând prin cipiile cla sice ale compoziției (echilibru, armonie, simetrie, circularitate); înlănțuirea episoadelor narative, inserția episoadelor retrospective, a pauzelor descriptive, tehnica paralelismului epic; proza modernă - dezorganizare/de construire a tiparelor: principiul compozițional al memoriei involuntare/afective, discontinuitate narativă, ritmul epic lent, pauze descriptive/metadiscursive ample, tehnica decupajului, a colajului, a contrapunctului, a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
proza modernă - dezorganizare/de construire a tiparelor: principiul compozițional al memoriei involuntare/afective, discontinuitate narativă, ritmul epic lent, pauze descriptive/metadiscursive ample, tehnica decupajului, a colajului, a contrapunctului, a playbackului etc. - tehnici în opera dramatică: teatrul clasic - progresia acțiunii prin înlănțuirea evenimentelor, procedeul acumulării exponențiale a evenimentelor (tehnica „bulgărelui de zăpadă“), construcția piramidală a „fabulei“, procedeul răsturnării spectaculoase de situație („deus ex machina“), tehnica quiproquoului (substituire de persoane), tehnica travestiului (apel la deghizare, la „mască“), tehnica imbroglioului (încurcături, confuzii de personaje
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
creează un nou limbaj liric, care contribuie de asemenea la modernitatea acestei poezii. Lexicul poetic își anexează, astfel, „teritorii interzise“ până atunci, cuvinte de rezonanță banalcotidiană, întro topică voit stângace, cu versuri de măsură variabilă, cu libertăți ritmice și cu înlănțuiri de tipul ingambamentului, prin care ideea poetică se exprimă neîngrădit. ÎNCHEIERE În concluzie, apare evidentă opțiunea argheziană pentru o poezie a existenței totale, cu frumusețea fragilă a ființei umane imperfecte și tot urâtul existențial. Această viziune modernă despre locul și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de a evidenția cele trei imagini poetice, conferindule valoare de simbol. Prin acest grafem, ideile abstracte de vin reprezentări poetice semnificative. 3. Nu voia să poarte singur povara unei asemenea responsabilități. 4. teme: cunoașterea/aspirația spre cunoașterea totală; existența ca înlănțuire de ci cluri existențiale/ succesiunea viață- moarte; motive literare: elanul vital, cugetătorul, soa rele, apele primordiale, călătoria, cumpăna. 5. dimensiunea spațială: urcând din soaren soare; prin săli orgolioase; umede caverne; în Pământuri; vaste porți. 6. Multiplele antiteze din textul poetic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
1. sinonime neologice: nevăzuți - invizibili, estompați; au schimbat - au modificat, au transformat, au convertit. 2. Grafie specifică modernismului și postmodernismului, scrierea cu literă mică a cuvintelor de la începutul majorității versurilor are rolul de a evidenția fluxul continuu al rostirii poetice, înlănțuirea versurilor prin tehnica ingambamentului. 3. Nu mai credea poveștile improvizate cu care își scuza întârzierile. 4. teme: timpul, iubirea, unicitatea artistului, metamorfozele literaturii; motive lite rare: basmul, zâna, inelul, râul, copacul, schimbarea, fugit irreparabile tempus etc. 5. dimensiunea spațială: am
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
inflația își face apariția, iar aripa conservatoare profită de ea pentru a prelua inițiativa, în vara anului 1988, în vreme ce acțiunile intelectualilor disidenți se tot înmulțesc. Când, pe 15 aprilie 1989, Hu Yaobang moare în urma unei crize cardiace, se produce o înlănțuire de evenimente cu deznodământ catastrofal: manifestații din ce în ce mai mari la Beijing și apoi în marele orașe, regimul declară starea de asediu și, până la urmă, în dimineața zilei de 4 iunie 1989, armata ocupă piața Tien An Men, cu prețul masacrării unui
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tehnic. Belgianul R. Clemens a încercat, la rîndul său, să clasifice diferitele structuri după gradul lor de plasticitate. Pentru aceasta, el a recurs la imaginea cercurilor concentrice, repre-zentînd variabilele ce inserează fenomenele propriu-zis econo-mice. Analiza sa ne invită să urmărim înlănțuirea de cauze prin trecerea de la un cerc la altul, de la cel mai mic (în centru) spre cel mai mare. În exterior se găsesc variabilele structurale cele mai independente, cele care suportă cele mai puține influențe; în principiu, ele sunt cele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cumpăra bunul la valoarea reziduală, a-l restitui locatorului-finanțator sau a reînnoi locațiunea. Deși în aparență poate fi defalcat în trei operațiuni juridice distincte el totuși constituie un contract aparte prin care se realizează o operațiune juridică originală, distinctă de înlănțuirea celor trei operațiuni componente 111. Astfel, operațiunea de leasing este aceea prin care o parte, denumită locator/finanțator, se obligă să cumpere de la un anumit furnizor desemnat de locatar/utilizator, la solicitarea unei persoane numit utilizator și să transmită pentru
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
112. Deosebirea esențială față de contractele complexe este aceea că în grupul de contracte contractele componente nu se contopesc, nu își pierd individualitate și nu generează o operațiune juridică originală, un hibrid. Grupul de contracte cu structură lineară constă într-o înlănțuire de contracte de aceeași natură care au același obiect material. De exemplu seria de vânzări succesive, toate având același obiect: producătorul vine engrossistului care la rândul său vinde detailistului care la rândul sau vinde, același bun, consumatorului. Grupul de contracte
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
argumentație și reprezintă sensul sau direcția ce se atribuie enunțurilor pentru a se ajunge la o anumită concluzie sau la anumite concluzii. Orientarea discursivă se poate concretiza prin factori discursivi și prin factori lingvistici, primii ținînd de structurarea discursului, de înlănțuirile care se produc între enunțuri. Factorii lingvistici, numiți operatori argumentativi, sînt mărci lingvistice specializate pentru a indica orientarea argumentativă. Din punctul de vedere al exigențelor comunicării, enunțurile nu au de obicei precizia necesară, încît dacă cineva spune Astăzi am șase
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acestei interpretări fiind cauzate de faptul că se ține cont doar de valoarea de adevăr a celor două propoziții aflate în relație, făcîndu-se abstracție de sensul fiecăreia și de condițiile lor de utilizare. Consecințele majore privesc în primul rînd validitatea înlănțuirilor absurde din punct de vedere semantic. De exemplu, enunțul Dacă Luna este o gaură în cer, atunci Cuza a murit în exil este valid din moment ce prima propoziție este falsă, a doua propoziție este adevărată și, conform definiției implicației logice, falsul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
contextul joacă un rol fundamental în funcționarea enunțurilor, în producerea și interpretarea lor: contextul oferă cheia pentru interpretarea unor ambiguități, pentru decriptarea unor subînțelesuri sau valori indirecte, pentru activarea sau inhibarea unor caracteristici de sens, pentru intervenția în procesele de înlănțuire monologică și dialogică. Nu trebuie să concluzionăm, totuși, că discursul poate fi interpretat numai dacă receptorul are acces la totalitatea informațiilor contextuale, căci pe de o parte, aceste informații nu sînt în egală măsură relevante / pertinente, iar, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
subiecții își reafirmă periodic ipseitatea, pentru a o antrena într-o nouă acțiune. Această conceptualizare a devenit operativă din punct de vedere analitic în schema narativă realizată pe baze stricte de C. Lafont, în 1983. Povestirea se definește ca o înlănțuire dinamică de transformări și ea nu se poate structura decît prin fraze cu acțiuni făcute sau suferite de actantul principal care își manifestă proprietățile și își modifică identitatea, astfel încît în cadrul programului narativ se reliefează un parcurs existențial. Există o
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
informațiile pe care acesta le oferă, în funcție de împrejurările în care este folosit. După Dominique Maingueneau, instanța pertinentă în materie de discurs este cuplul format din locutor și alocutor; prezentul enunțării nu aparține doar locutorului, ci este un prezent al interlocuției. Înlănțuirea replicilor în cadrul dialogurilor se fundamentează nu doar pe ceea ce a spus locutorul, ci, mai ales, pe intențiile care l-au condus să spună ceea ce a spus. Procesul de interpretare a enunțului presupune două etape succesive: prima etapă merge de la frază
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de ceea ce este estimat că-l interesează. Dacă destinatarul nu este interesat de actul de afirmare al locutorului, atunci el va răspunde prin: Nu mă interesează; Și ce dacă? etc. Această lege corespunde maximei relației la H. P. Grice. Legea înlănțuirii presupune că, într-o înlănțuire de enunțuri, cînd A este înlănțuit la un alt enunț B, legătura astfel stabilită între A și B nu privește niciodată ceea ce este presupus, ci numai ceea ce este înțeles de B. De exemplu: X (Victor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
-l interesează. Dacă destinatarul nu este interesat de actul de afirmare al locutorului, atunci el va răspunde prin: Nu mă interesează; Și ce dacă? etc. Această lege corespunde maximei relației la H. P. Grice. Legea înlănțuirii presupune că, într-o înlănțuire de enunțuri, cînd A este înlănțuit la un alt enunț B, legătura astfel stabilită între A și B nu privește niciodată ceea ce este presupus, ci numai ceea ce este înțeles de B. De exemplu: X (Victor s-a dus la bancă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
logice cu caracter de universalitate ce pot fi raportate la limbă, tradiția clasică identificînd o logică a propozițiilor, care corespunde teoriei silogismului, și o logică a propozițiilor, care studiază construcțiile realizate cu ajutorul conectorilor din propoziții complexe, pornind de la alte propoziții. Înlănțuirile avute în vedere de logică se definesc pornind de la valoarea de adevăr a propozițiilor, făcînd abstracție de sensul lor și de condițiile lor de întrebuințare. Aceeași schemă implicativă (dacă P, atunci Q) corespunde primului moment al unei argumentații și se
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fiindcă interlocutorii nu au posibilitatea de a replica. V. cadru participativ, dialog. DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MONOLOGAL. Trăsătura "monologal" se atribuie unui gen de discurs sau unui text care realizează într-o formă lipsită de dialog de înlănțuirea unor luări de cuvînt ale unor locutori diferiți și alcătuită dintr-un monolog (un singur enunț produs de un singur locutor), ca în cazul unui articol de ziar sau al unei știri. V. dialogal, monologic. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a mai multor agenți la redactarea unui document (precum jurnalul de bord, dosarul unui bolnav spitalizat etc.). Fiecare scris poate fi distinct, diferitele "mîini" sînt vizibile, iar adesea cei care scriu au obligația de a semna. Studiul acestor enunțuri, al înlănțuirii și interdependenței lor ilustrează importanța acestor registre pentru organizarea activității colective, căci aici se produce o enunțare pluralistă, unde fiecare agent participă, potrivit statutului și rolului său, la o operă colectivă. Deseori, aceasta este destinată arhivării pentru ca, în caz de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realizează prin presupoziția că banii au fost dați), 2) ele asigură o anumită redundanță în discurs, unele informații fiind reluate pentru a nu da impresia unei exprimări incoerente (El este burlac și nu are soție), 3) ele sînt exterioare în raport cu înlănțuirea elementelor discursului, deoarece această înlănțuire se referă numai la conținuturile exprimate, iar nu și la cele presupuse. V. act de vorbire, argumentare, dialogism, implicație, subînțeles. FLEW 1984; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
au fost dați), 2) ele asigură o anumită redundanță în discurs, unele informații fiind reluate pentru a nu da impresia unei exprimări incoerente (El este burlac și nu are soție), 3) ele sînt exterioare în raport cu înlănțuirea elementelor discursului, deoarece această înlănțuire se referă numai la conținuturile exprimate, iar nu și la cele presupuse. V. act de vorbire, argumentare, dialogism, implicație, subînțeles. FLEW 1984; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]