723 matches
-
preluarea ei, dar și detașarea de aceasta. Grotescul e prezent și în Fanții, imaginarul poetic face acum referire la mlaștina, o altă sugestie a acvaticului mortuar, "sudoarea mlaștinii", "miasma grea", "smârcuri". "Cu talie de miri ies fanții din tarot la înnoptat -/ îmbracă în ei sudoarea mlaștinei, miasma grea/ și pe la tâmple le adie un fir de lână subțiat.// Răsar din smârcuri, îi trimet orașele cu turnuri sub nămol". E o apariție ce sfidează timpul, moartea, fără a se exclude aluzia erotică
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
era un patinaj... Și de cîte ori voiam să-l rechem în minte decorul acelui patinaj nins, reciteam versurile lui Bacovia”.3) Cînd citești sau recitești acele versuri („Ninge grozav pe cîmp la abator”, „Pe cîmp, la abator, s-a înnoptat”, „Spre abator vin lupii licărind”), abatorul pare mare. Cred că așa îl percepea și poetul. Fotografia, apărută în Bacăul din trecut și de azi de Gr. Grigorovici, arată însă că era mic: o magazie cu pereți de scînduri, cu un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sunt zmeii aceia și dacă sunt voinici." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (b) "Eu aș socoti, domnule, zise călugărul oprindu-se în drum, să tăiem de-a dreptul devale, că schitu-i cam departe și mă tem c-om înnopta în pădure. Să tăiem, părințele, pe unde socoți sfinția-ta; vorba e să ajungem cu lumină la schit." (Calistrat Hogaș, Părintele Ghermănuță) (c) "Grâul e bătrân, are mustăți, dar îi place să se dea în leagăn." (Spiridon Vangheli, Grâul) (d
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și/sau universale) accesibile, prin conținut și formă, copiilor de diferite vârste și valorificabile în formarea acestora, în cadrul activităților școlare și extrașcolare." (Literatura română și literatura pentru copii, suport de curs ID) (e) "Și merge el, și merge, până se înnoptează bine. Și, prin dreptul podului, numai iaca îi iese și lui ursul înainte, mornăind înfricoșat. Calul atunci dă năvală asupra ursului, și fiul craiului, ridicând buzduganul să dea, numai iaca ce aude glas de om zicând: Dragul tatei, nu da
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în drum spre Veneția, am aflat însă din nou ceva care mi-a adus aminte de Capela Capucinilor, chiar dacă într-un fel mai puțin triumfal (în schimb, cât se poate de angoasantă. Pur și simplu, căutând un hotel unde să înnoptez, într-un orășel pașnic din Austria, am zărit un magazin ciudat, cu mobilier ornamental confecționat din os: de elefant, tigru, leu, girafă, maimuță și din alte oase de animale considerate a fi emblematice și puternice pentru vremurile noastre. Era expus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
drumul de la Atena la București. Eram pentru prima oară pe un traseu pe care îl visam demult. În prima zi, am străbătut distanța până la Consulatul român din orașul Salonic, unde mă aștepta un bun coleg, consulul general, și unde am înnoptat până a doua zi, când aveam să traversăm Bulgaria și să intram în țară pe la Giurgiu. Așa cum plănuisem, eram acasă cu toată familia noastră vineri, înainte de lăsatul serii. Copiii plecaseră cu o săptămână înainte și ne așteptau toți să sosim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
pensie. Toate păpușile, bicicletele și lecțiile de dans sunt plătite cu bănuții ăștia. Iar ei spun doar: — Grazie! Scrisoarea 155 O „vizită” la un supermaket, la un super super magazin. Adică mare cât un sfert din orășelul meu. Era seară, înnopta și mă grăbeam să prind ultimul autobuz. Atât că nu reușeam să găsesc stația. La o trecere de pietoni am întrebat-o pe o doamnă de vreo 40 de ani. M-am scuzat, am intrat în vorbă, s-a oferit
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
noutatea imaginilor ... m-a prins înserarea. Atunci am realizat ce coborâș mă aștepta la întoarcere. Am pornit-o vijelios pe pantă ... mai mult pe fund decât pe picioare. Norocul meu a fost că la un momend dat ... când deja se înnoptase ... am interceptat șoseaua de Simferopol-Ialta ... unde una din mașinile în treacăt s-a îndurat să oprească și să mă ia. Era un inginer cu soția sa în drum spre Ialta. După ce m-am instalat în spatele automobilului ... văzându-mă cu rucsac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
de-alămâie Și cu ușa de tămâie. Și într-însa ci ne șade? Moș Crăciun cu Moș Ajun, Cu barba de ibrișin, Cu mustățile de fân, Moș Ajun îi tot spunea: “Mergi, Crăciun, la împărat, Că-i târziu și-a înnoptat”, Ce ne-aduce Moș Crăciun? Tot ce e frumos și bun. Ia, sculați, boieri mari! Ia, sculați, boieri mari, Florile dalbe*, Sculați, voi, români plugari, Că vă vin colindători. Și v-aduc un Dumenezeu Să vă mântuie de rău; Un
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de-alămâie Și cu ușa de tămâie. Și într-însa ci ne șade? Moș Crăciun cu Moș Ajun, Cu barba de ibrișin, Cu mustățile de fân, Moș Ajun îi tot spunea: “Mergi, Crăciun, la împărat, Că-i târziu și-a înnoptat”, Ce ne-aduce Moș Crăciun? Tot ce e frumos și bun. Ia, sculați, boieri mari! Ia, sculați, boieri mari, Florile dalbe*, Sculați, voi, români plugari, Că vă vin colindători. Și v-aduc un Dumenezeu Să vă mântuie de rău; Un
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
obicei de primăvară era „strigatul fetelor”. În noaptea când se lăsa sec de postul Paștelui se formau grupuri de câte doi flăcăi. Fiecare avea câte o oală de pământ cu gaură în fund, o adevărată porta - voce populară. Când se înnopta de-a binelea, fiecare flăcău se suia pe câte un versant (așa încât aceștia să fie opuși) și strigau prin oală. Uneori fetele erau lăudate, dar de cele mai multe ori criticate. În acea noapte fetele stăteau în cameră pe întuneric, cu fereastra
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
el e reflectare pură, lumină a vieții renăscute: "Dar dacă poți, privește ici, în pământul copt,/ sub flacăra-n genunche la căpătâiul nopții,/ figura nevăzută, teribilă, a forții" (Herța, VII)15. Căpătâiul nopții e limita dincolo de care tot ce este înnoptat, ascuns vederii, își dezvăluie carnea luminoasă, albă ("Și noaptea crește albă pe lagună", Reverie)16, așa cum apare de obicei întruchiparea femeii în poezia lui Fundoianu: "albă ca și lumina pământului tău negru" (Rugă simplă)17. Pentru cei care știu să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
absolute din care rostirea izvorăște. Înainte de a fi parcursul oblic al vederii, orizontul deschis de poemul Cântec de noapte la mare13 deschide la rândul său perspectiva inversă a unei manifestări eclipsate: Toate clopotele bat din fund de mare,/ Toate luminile înnoptează-n depărtare,/ Întunecimea aripează alb, valuri amare". Se creionează un peisaj răsfrânt în propria arătare de sine, cufundat sub linia de orizont a vizibilului. Distanța creată - a sunetului, a luminii - pune în depărtare, în suspensia oricărei determinări prezente. Ocultare a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a existentului familiar și a limbajului care îi rostește intimitatea cu ființa. Ceea ce - în orizont mundan - ar fi trebuit să fie imagine reprezentativă a realității sensibile nu mai prezintă nimic sesizabil, din moment ce "clopotele bat din fund de mare" și "luminile înnoptează-n depărtare". Imagine imposibilă a unui nereprezentabil absolut, și totuși posibilă, a inaparentului însuși: "întunecimea aripează alb". Irealizarea se conjugă aici cu revelarea; realul demundaneizat arată o altă dimensiune - invizibilă - acolo unde corpul lumii și al poemului se descompun. Albul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
p. 24. 22 "Ca valul care părăsește țărmul", "Ca țărmul care părăsește apa" ( Între cele două maree, în op. cit., pp. 54, 55). 23 Iată această imagine a trecerii spre originar în două strofe din poemul Entropie: "E timpul deci să înnoptez acum/ în ceață ca un râu în tâmpla lunii/ cu visele pornite pe un drum/ ce-a încetat de mult și calea nu mi-i// decât o reincludere în cremeni/ acolo unde pot să mă mai cheme/ priveliștile, unui stol
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ci de o însărcinare oficială! Rezultatul vânătorii din helicopter: 8 animale. Apar unele dificultăți pentru patrulele terestre, există riscul ca animalele mici de pădure să fie atrase de carnea de porc. (Un adevărat coșmar pentru Direcția veterinară!) Ne hotărâm să înnoptăm în pădure. (Rosén se ocupă de tot.) Avem ocazia să probăm noile corturi ale armatei. Alte chestii decât cele de pe vremea mea. 31 august Foarte tristă încheiere a vizitei poloneze! Ne trezește în miez de noapte B.-A., care simte
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
acestui râu, a fost încheiată pacea între Ludovic și hanul tătărăsc. De aici, regele, luând-o în sus spre curtea de la Dobrușa-Dobrovihocica, în text, din ținutul Soroca, a trebuit să treacă printre stâncile de la Orhei, de pe Răut. Acolo va fi înnoptat. Apoi, printre regiunile deluroase și păduroase din codrii Orheiului s-a îndreptat spre Carpați, trecând mai multe râuri, pe care, în mintea cronicarului, se numeau toate „Siret” (de 74 de ori). Tot atunci se va fi oprit și în târgul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
au venit în ajutor evreii romașcani. A doua zi, aranjați numai câte 40 în vagon, am fost trimiși mai departe și în ziua de duminica 6 iulie am coborât în afara orașului Călărași - Ialomița la remizele unui regiment. Aici am și înnoptat, dormind pe cimentul care, în prealabil, fusese spălat și lăsat cu băltoace de apa. După un regim de foamete și teroare am fost duși la un hambar de la marginea orașului Călărași, unde eram ținuți toată ziua în soare, iar în
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
Și, pentru că timpul nu-mi lipsea, îi ascult spusele. Aflu de la el că într o după amiază și-a luat arma de vânătoare și a plecat sus, în munți. A mers mult, că zice moș Toader, ziua era lungă, se înnopta după ora nouă iar dimineața se făce a ziua încă de la patru. Merg eu pe o coastă de munte, unde se aflau copaci bătrâni, groși de peste un metru, și cum începuse să înnopteze iar eu eram obosit, mă opresc undeva
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
zice moș Toader, ziua era lungă, se înnopta după ora nouă iar dimineața se făce a ziua încă de la patru. Merg eu pe o coastă de munte, unde se aflau copaci bătrâni, groși de peste un metru, și cum începuse să înnopteze iar eu eram obosit, mă opresc undeva, trag jur-împrejur multe-multe frunze, îmi fac un culcuș lângă trunchiul unui copac și mă culc. Nu era prima noapte când dormeam în pădure. Dar de data asta, mi s-a împlinit. Am terminat
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
desfrâul vreunei idei despre POEZIE și moarte Îmi apare EL-negriciosul și preadulcele meu de prieten, amândoi slugi la vreo neisprăvita de cantilena: ,,Ochii doar sunt fulgere Semnul firilor rebele Lacrima În curgere Sparge timpu-n cer cu stele Nourii cu țipete Înnoptează teama-n sine-mi Lângă ani la scripete Nu se mai zărește nimeni” ...Trage-mă dara spre numele tău și Îngăduie-mi să-ți scriu o ninsoare sau o colboasă de lacrima; În jurul gâtului meu versurile tale s-au făcut
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a înșfăcat de cozi și-a prins a mă învârti. Unde i acul de mașină? Cu ce îți voi coase rochița de duminică? Am început să plâng cu sughițuri și-am fugit în livadă. Acolo am stat până s-a înnoptat. Tata a venit să mă îmbuneze și să mă aducă în casă. De pedeapsă însă n-am scăpat. Mama a hotărât: O săptămână încheiată n-ai să pleci cu copiii la prund, la scăldat! M-ai înțeles? Să știi să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
care era la "modă" în acea vară, de prin '48. Fiind o după-amiază înăbușitor de arzătoare, pe cer s-au adunat nori plumburii, amenințători. Toloaca ne aștepta surâzătoare însă. Ne scurta drumul. Am luat-o la picior, să nu se înnopteze și să nu ne prindă ploaia. Când am ieșit din oraș, cu pantofii în mână și desculțe, mergeam de mâncam pământul. O santinelă, de pe punctul de observație, din toloacă a început să ne fluiere și să ne atenționeze că ploaia
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de culoare roșie sau verde, purtând o mască cu păr încâlcit și coarne. Ritualul este un fel de exorcism. Sărbătoarea își are rădăcinile într-o legendă din care aflăm că, în vechime, un căpcăun deghizat într-un om obișnuit, a înnoptat la o bătrână. Cum el avea un ciocan magic, a răsplătit-o cu un chimonou deosebit de frumos din cea mai fină mătase. Atrasă în cursă, bătrâna s-a lăsat ispitită de frumusețea chimonoului. Din păcate, ea nu s-a mulțumit
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
neliniștea neîntreruptă a cetinei Întunecate, mirosul de rășină și de ace de brad putrezite Îi aminteau de munții lui de acasă. și mai cu seamă de durerea pe care anii de pribegie nu o puteau ostoi. De când plecase din Konstanz, Înnoptase prin case, prin stoguri de fân, sub cerul liber, cum se nimerise. Ultima noapte ajunsese la un preot, Într-un sătuc răsfirat pe coasta muntelui. Îl primise cu prietenie fără a-i pune Întrebări bănuitoare. De la el avea În desagă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]