1,329 matches
-
Adio!” care reprezintă limitele cunoașterii. Prin ridicarea sa, omul are șansa de a Înlătura vălul aparențelor. Cortina ar putea semnifica chiar hotarul dintre sacru și profan; cei instalați În profan nu pot trece de ea, iar cei de pe scenă sunt Înrădăcinați În sacralitate. „Incongnoscibilitatea transcendentului” reprezintă un tip special de dialectică a sacrului, În care sacrul nu numai că este camuflat În profan, dar „se identifică cu acesta până la desăvârșire Încât devine de nerecunoscut, incognoscibil” ( ). Ba chiar, mai mult, Eliade va
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
raportat sentimente de neplăcere și de nervozitate. Prin urmare, chiar dacă în plan individual se manifestă în diferite grade, sub forma unei sociabilități mai mari sau mai mici, nevoia de afiliere este o trebuință socială inerentă (asemănător nevoilor fiziologice), fiind adânc înrădăcinată în fiecare dintre noi. Ea reprezintă necesitatea de a iniția, menține și dezvolta relații sociale. La nivelul personalității umane, nevoia de afiliere se exprimă ca o trebuință naturală de a stabili relații de diferite tipuri cu semenii. Potrivit lui A. Gavreliuc
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ar putea funcționa) un sistem social concurențial pur (lipsit cu desăvârșire de motivații, atitudini, comportamente și raporturi de cooperare/colaborare), în absolut toate segmentele și activitățile sale. Interesant este că nu vorbim de o societate a cooperării (care să se înrădăcineze în structurile mentale profunde), ci de una concurențială, poate (și) pentru că în pofida a ceea ce și-ar dori (foarte) mulți cu adevărat ne vedem prinși într-un sistem (hiper)concurențial (din ce în ce mai dur). Pare că oamenii (ca indivizi sau ca grupuri/organizații
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în ochii căruia nimic din ceea ce facem și nimic din ceea ce suntem nu va fi niciodată satisfăcător" (Lacroix, 2009, p. 57, s.a.). Cu un atare ideal, mereu vom avea impresia că facem și că suntem prea puțin. Astfel conceput și înrădăcinat în atmosfera ideologică a epocii noastre, acest tip de ideal generează stres, instabilitate sufletească, vulnerabilitatea stimei de sine. Invidia stă la orice pas să ne tulbure, să ne dezechilibreze, să ne strivească. Teama de mediocritate intră (tot mai) adânc în
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nu era dacă să rămână în Alianța Atlantică, ci cum să adapteze alianța ... la circumstanțele schimbate rapid pe continent" (Anderson și Goodman, 1993, p. 29). Astfel, se poate aprecia că strategiile germane din timpul procesului de unificare reflectă o preferință adânc înrădăcinată pentru funcționarea în cadrul de securitate atlantic. În mod similar, în perioada 1989-1990, Germania și-a adâncit considerabil, de fapt, sprijinul față de procesul integrării europene, chiar cu riscul stabilității sale economice. În aprilie 1990, Kohl a anunțat disponibilitatea de a renunța
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Interioară, și sunt într-adevăr abordate cu seriozitate (Segal, 1994, pp. 30-31). În general, elita statului chinez se confruntă cu un vid ideologic aflat în centrul încercărilor sale de a-și consolida suveranitatea. Multe dintre presiunile asupra regimului chinez se înrădăcinează în liberalizarea începută în anii 1970. Totuși, scara provocărilor la adresa statului chinez a devenit evidentă numai după evenimentele din Piața Tiananmen din 1989. După iunie 1989: Liderii duri ai PCC au încercat să abordeze problemele ideologice acumulate în ultimul deceniu
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
legătură "naturală" cu rădăcinile lor istorice (medievale și creștine) și etnice (populare și țărănești). În Germania, dimpotrivă, numeroși scriitori, juriști și filozofi din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea au legat cultura germană de studiul originilor poporului germanic, înrădăcinând-o în temelia istorico-etnică, mitică și instituțională. Ei i-au proclamat sus și tare valorile creatoare și civilizatoare, pentru care limba poetică la origine trebuia să fie vectorul (de unde importanța studiilor de psihologie romană în universitățile germane din secolele al
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
biciuit și prigonit Iisus -, ei se bucură pentru că îndură astfel o parte din patimile Domnului. Hristos suferă cu mucenicul, iar mucenicul suferă cu Hristos. Suferința sa are un sens și devine mântuitoare. Marea bucurie a martirilor, departe de a se înrădăcina ca o căutare nesănătoasă a suferinței și a morții, își are obârșia în forța nădejdii lor, și,mai mult decât atât, în comuniunea lor cu Hristos. Păgânii identifică nădejdea creștinilor în înviere cu inima mesajului creștin, și de aceea se
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
care intră fără îndoială muzica, declamațiunea, teatrul, danțul, de care se ocupă autorul în acest almanac; noi credem că datoria fiecărui român cu simțimînte românești este de a căuta mijloace să răspândească frumoasele arte în popor, să facă a se înrădăcina în deprinderile lui astfel încît să fie o parte intregitoare din educațiunea lui. Acest scop se atinge prin publicațiuni, prin tratate speciale, în fine prin foi periodice menite a dezvolta gustul estetic asupra tuturor genurilor de cultură a spiritului omenesc
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
diferiți slujitori ai domniei, preotul etc., criterii ce reprezintă vechi reminiscențe din organizarea și administrarea obștilor sătești românești. Situația se constituie într-un argument prin care se demonstrează că devălmășia venea atât de departe în timp, că era atât de înrădăcinată în mintea și obișnuința sătenilor, încât, vrând-nevrând, a trebuit să supraviețuiască sub diferite forme timp îndelungat. Iată și câteva date documentare în plus menite să întărească punctul de vedere expus mai sus. În anul 1832, Judecătoria ținutului Tecuci avea de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
lampadarelor: să ofere sprijin drumețului obosit, dar nu numaidecât și lumină. Éric Debarbieux ni le propune, clar, pe amândouă. El prezintă o viziune critică și pragmatică, permițând o bună înțelegere a violenței în școală, și recomandă piste de soluționare solid înrădăcinate în bazele empirice. Cartea pe care o veți citi este una importantă. Avem de-a face cu o strălucită sinteză a stadiului actual al cunoștințelor privitoare la violența în școală. Este o lucrare științifică de o veritabilă anvergură internațională, care
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
a lui proprie. Dar totul se schimbă când aceste "fapte" mărunte sunt repetate, când aceiași copii sunt mereu victime sau le săvârșesc. Oare nu trebuie să măsurăm impactul sau eventualul caracter nevătămător al acestor "jocuri", fiindcă altfel riscăm să le înrădăcinăm prin banalizare? În raportul ei, deja citat, Nicole Vettenburg (1998) admite că lumea științifică a optat pentru o definiție largă a violenței. Ea notează, de asemenea, că, "dată fiind dificultatea de a defini exact noțiunea de "violență", literatura ultimilor ani
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
insuficiența educativă a femeilor singure: segregarea școlară are un efect mai mare decât presupusa carență feminină. Modul în care sunt constituite clasele de nivel pare legat de capacitățile cognitive și academice ale elevilor: nu-i decât un mod de a înrădăcina inegalitatea socială printr-o ideologie a darurilor abia ascunsă. Payet (1995) a arătat într-adevăr că practica locală a segregării școlare în clase speciale sporește efectele concurențiale ale pieței școlare: încercând să-și păstreze "cei mai buni" elevi, școlile organizează
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
va împinge spre violență un număr mare de școli și de zone urbane. Cum spune Bourdieu (1997), violența celor dominați este reproducerea unei violențe sociale de dominare. Nu-i vorba așadar de a-i stigmatiza pe "săraci" sau de a înrădăcina violența lor, ci de a sublinia că violența este o construcție socială, care nu poate fi deconstruită decât social. Ea devine o problemă globală, într-o lume din ce în ce mai interdependentă. Acestă situație este cu atât mai gravă cu cât globalizarea economică
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în același timp printr-o politică națională ("Planul interministerial de combatere a violenței școlare", conceput de Claude Allègre și aplicat de echipa lui Jack Lang), prin investiția făcută de colectivitățile teritoriale în clădire, prin stabilitatea unei echipe didactice vechi și înrădăcinate în comunitate și prin venirea unui director recunoscut. Acestea fiind spuse, acest "efect al școlii" este labil și depinde de factori umani adesea legați de istoria echipelor, de numirea sau plecarea unui director, de exemplu. Am revenit în nouă gimnazii
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și din moștenirea simbolică a disciplinei (vezi conceptul de balanță a puterii sau cel de putere, de exemplu). Așa cum a argumentat foarte convingător Ole Waver (1989) nu poți da pur și simplu la o parte regulile cunoașterii practice - ele sînt înrădăcinate în cultura diplomatică (care există ca atare) și în memoria colectivă a disciplinei. Finalitatea unei mai bune înțelegeri a realismului este să contureze fundalul necesar pentru gîndirea critică. S-ar putea obiecta că, dacă scopul este să fii critic față de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Această "voință de putere" este esența politicii și a războiului, cu toate că prima nu ajunge la folosirea violenței fizice (Morgenthau 1933: 43,63). Ea este cea care îi deosebește pe observatorii și practicienii politici de avocați și economiști. După ce și-a înrădăcinat teoria în natura umană, Morgenthau a trebuit să înfrunte problema realistă clasică de a trata nu indivizii, ci statele ca actori în relațiile interna-ționale. Problema este creată de empirismul implicit al realiștilor: din moment ce statele (sau națiunile) nu pot fi percepute
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în majoritate american. Prin însăși tentativa sa de a face cunoscute învățăturile realiste, el le-a schimbat. El a distanțat realismul de experiența istorică și a îndreptat cunoașterea culturii diplomatice spre o teorie a științei sociale "guvernată de legi obiective, înrădăcinate în natura umană". CONCLUZIE Contextul istoric de la München și conciliatorismul au făcut ca realismul, în opoziție cu perspectivele idealiste dominante în perioada interbelică, să exercite o enormă atracție. Carr și Morgenthau au contribuit la subminarea principiilor de bază care consacraseră
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
trecerea la societățile de masă, ai căror lideri trebuiau să fie răspunzători în fața mulțimii de alegători. Aceasta este o explicație bazată pe cea de a doua imagine. Și în sfîrșit, deși este adevărat că politica este o luptă pentru putere înrădăcinată în natura umană, specificul sferei internaționale, adică multiplicitatea, este cel care explică de ce lupta războinică pentru putere, înăbușită la nivel național, devine endemică la nivel internațional. Cum au putut Carr și Morgenthau, care erau atît de diferiți ca stil și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sînt teoriile; cu alte cuvinte, el relevă asumpțiile metateo-retice ale lui Morgenthau: Teoria înseamnă a constata faptele și a le da un înțeles cu ajutorul rațiunii [...] Realismul politic consideră că politica, ca și societatea în general, este guvernată de legi obiective, înrădăcinate în natura umană". Prima secvență a acestui principiu ar putea lăsa de înțeles că Morgenthau se conformează empirismului, susținînd că noi întîi percepem faptele prin simțuri și abia apoi le conferim un sens. A doua secvență relevă punctul teoretic de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
într-un univers infinit de evenimente și date care nu au nici un înțeles prin ele însele... Sînt conștient că acest sens al termenului de paradigmă este mai îngust decît cel dezvoltat de Thomas Kuhn [...] În viziunea lui, paradigmele nu sînt înrădăcinate doar în diferențele rațional analizabile, ci și în percepții sau gestalt-uri transraționale". (Holsti 1985: 14, nota 6) În prima parte a cărții sale, el se referă la faptul că datele nu pot vorbi prin ele însele, adică nu există nici un
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu adevărat prosperă. În 1950, René Pleven, ministru al apărării, a redactat un plan pentru a crea o forță de apărare europeană. Schuman, Pleven și Monnet, în calitate de federaliști europeni, împărtășeau, cu grupări ca Uniunea Federaliștilor Europeni (UFE), aceeași neîncredere adânc înrădăcinată în legătură cu statul-națiune tradițional și cu naționalismul, pe care le considerau răspunzătoare pentru cele trei mari războaie pe care Franța le purtase cu Germania încă din secolul al XIX-lea (1870, 1914-1918, 1939-1945).13 Planul lor era de a minimaliza importanța
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
pu mesurer, pour avoir été l'un des vôtres, combien elle est vivante et irremplaçable" ("...departamentul a devenit una dintre bazele democrației noastre locale... este unul dintre cele mai importante elemente ale marelui proiect al descentralizării... Departamentul este o comunitate înrădăcinată în istoria noastră, față de care cetățenii noștri sunt profund atașați; personal, [fiind eu însumi președinte al unui consiliu departamental] am fost capabil să estimez în ce măsură acesta este activ și de neînlocuit"). Așadar, au fost puține șansele de a fi desființat
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Regiunile "mai puternice" au uneori o identitate culturală îndelungată care le servește drept forță unificatoare și le ajută să dezvolte coaliții de dezvoltare regională. Acesta este cu siguranță cazul Bretaniei în care există o tradiție care datează din anii 1950, înrădăcinată în tradițiile comunitare ale educației sociale catolice. Languedoc-Roussillon, pe de altă parte, este adânc împărțită politic (între stânga și dreapta/extrema dreaptă), între regiuni și departamente și orașe, și chiar între cele două grupuri minoritare lingvistice, occitanii și catalanii, care
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Robespierre și al metodelor drastice pe care acesta le-a folosit pentru a impune "Republica Virtuții"3. Pe lîngă această imitare a modelului leninist, comuniștii și socialiștii aveau în comun neîncrederea și disprețul față de regionalism de vreme ce erau mult mai adânc înrădăcinați în proletariatul urban și mai puțin probabil să favorizeze orice avea legătură cu Franța provincială 4. În cele din urmă, atât socialiștii cât și comuniștii priveau statul central ca pe un premiu ce trebuia capturat și ca pe un instrument
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]