1,931 matches
-
mă ridic sau să reacționez în vreun fel. Totul s-a petrecut fulgerător. Raisa ridică mâna și-i trase lui Franz o palmă peste obrazul stâng de l-a zdruncinat cu totul. Unghiile i-au pătruns lui Franz în ochi înroșindu-i globul ocular. - Tâmpitule!, îi mai spuse ea după ce-i dăduse palma. Turbat, Franz se dă un pas în spate și dă să scoată pistolul din toc, însă Raisa îl apucă de mână și, pentru câteva secunde, cei doi se
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
vieții. între mine și tine, s-au strecurat apoi alți șerpi și alte tușe absurde, ale altor culori nedorite. una mi-a ars palmele și tu, mi-ai sărutat tandru liniile dispărute încercând cu disperare să le redesenezi pe harta înroșită de așteptări, neîmpliniri, neregăsiri. nu ai renunțat nici azi, când într-un vârtej al nebuniei, m-ai învelit în alb, uitând pe-un colț îndoit o pată de umbră nebună. nu. nu-i vina ta. n-am întins eu brațele
UNDEVA, COLORÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354696_a_356025]
-
îl găseam pe nenea Nae în curtea casei noastre, cu pește și raci, venit să ia în schimb vin de la tata, renumitul vin ghiurghiuliu, cum îi mai spunea bunicul din partea mamei. Când eram mai mic, îmi plăceau racii cum se înroșeau după fierbere și carapacele le păstram ceva timp, să mă joc cu ele, până le arunca mama la porci. Atunci am visat pentru prima dată că aș putea deveni pescar și s-a născut în mine dorința de a merge
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
pește. Fiindcă în casă nu se găsea nicio sculă de pescuit, am plâns pe lângă tata să-mi pregătească și mie o undiță. Ca să scape de insistențele mele, a îndoit un ac din trusa sa de cojocărie și, după ce l-a înroșit la lumânare, l-a legat cu ața de pe mosorul său de cusut căciuli și bunde. Apoi, a topit plumbul de la un glonț rămas de pe timpul războiului, mai ales că în magaziile din curte fusese încartiruit un pluton de soldați din
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
plecat. Și-orice mi-ai da... Iertare!... n-ar fi să-nlocuiască Iubirea mamei mele sau gândul ei curat... Și nu cred că vreodată va vrea să locuiască De mine despărțită!... Nu fac așa păcat!” Rănit cumplit de vorbe, se înroși la față, Se-nfurie, hapsânul, uitând de ce venise, Se aplecă spre Mara, de umeri o înhață Și o privi cu ură. Nechibzuind, decise Din brațele fetiței, păpușa să o smulgă, S-o rupă-n bucățele, s-o calce în picioare
MARA de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347074_a_348403]
-
fript să-mi ia apărarea și “ pentru mine s-ar fi certat cu toată strada”. Numai că, din nefericire, consecințele ieșeau la iveală când nu era prezent, așa că spusele lui nu mai aveau nicio valoare pentru “fundul meu”, care se înroșea sub palmele lui mami. Când intra în curte și mă vedea prea cuminte, mă întreba din priviri “ce s-a întâmplat?” în absența lui. În cazul că eram cuminte fără niciun motiv special, mă lăsa în pace, dar simțeam că
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
mă așteptau pe prima pagină a cărții de citire, așa că picioarele care îmi tremurau de cât alergasem și-au mărit și mai mult vibrațiile. Mă uitam la mami, cum i se măreau ochii privindu-mă și după cum își mișca mâinile înroșite de la spălat, m-am gândit că am toate șansele să i le obosesc și mai mult. M-am sculat cu energie să mă conving că totul ar fi “apă de plaoie” și cu voce tare, am început să citesc: ”Te
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
s-a schimbat într-un suspin, că nici eu nu m-am simțit mai bine când am văzut ale cui erau mâinele salvatorului meu. -Ea a vrut să mă bată prima! se scuză nenorocitul în clipa când obrajii i se înroșeau sub palmele tovarășului Cristescu. -Dacă mai aud de tine a doua oară, te închid în pivnița școlii cu șobolanii! i-a spus cu vocea lui răgușită. -Nu, nu! se ruga grasul de el. Dacă acesta tremura, nici eu nu stăteam
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
un centimetru; la prima linie mi-am întors palma de durere și mi-a venit peste degete. În mai puțin de un minut îmi înghițeam fiecare lacrimă și mă uitam mirată la urma lăsată de linie, care începea să se înroșească și să se umfle. Era prima dată când cineva mă bătea peste mîini, dar a fost și ultima dată în viața mea de elevă. Așa de mult m-au durut liniile și m-am rușinat în fața clasei, că mi-am
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
care, după ce ne-a văzut, s-a apropiat de poartă la fel de repede ca și roata care se învârtea. -Pe băiatul ăsta ai putea să-l bați? am întrebat-o pe șoptite când vărsa apa în căldarea noastră. Mia s-a înroșit și mi-a spus să tac. Am trecut pe lângă el, eu curioasă iar Mia cu privirea peste drum. -Trebuie să aduc mai multe căldări, mi-a spus. -Câte? am întrebat-o curioasă. -Nu știu, mi-a răspuns, căutându-l cu
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
miros de crizanteme și de gutui coapte este răscolitor...Aș putea spune că toamna este paradisul naturii și al vieții. Fiind pentru prima dată în casa de la Valu lui Traian, am urmărit îndeaproape venirea și instalarea ei. Întâi s-au înroșit merele în livadă, apoi a început a plesni coaja verde în care nucile se ascund, a se coace strugurii, perele, gutuile...Încet, încet, frunzele au prins a se îngălbeni, mai apoi au început a se desprinde de ramuri, a pluti
TOAMNĂ TÂRZIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357289_a_358618]
-
lor. Își trăgea cu mare greutate piciorul drept pus în ghips, sprijinindu-se pe o cârjă improvizată din lemn. Era frumos. Fetele îl priveau ca pe ceva căzut din cer. Văzându-le figurile mirate, îndreptate înspre el, tânărul s-a înroșit la față și, fâstâcindu-se, a scăpat cârja din mână. A rămas, astfel, într-un picior, fără putința de a se apleca sau de a păși mai departe. Ca la comandă, fetele au izbucnit în râs, uitând de înghețatele ce
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
Acasă > Cultural > Artistic > PARFUMUL PĂPUȘILOR DE PORȚELAN - CAP 6 Autor: Ioan Lila Publicat în: Ediția nr. 326 din 22 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului 5 FIRE DE IARBĂ ALBASTRE Thomas și Licurișca coborau de la pădure. El mergea înainte, cu umerii înroșiți de soarele puternic de după-amiază, ea venea în urma lui, visătoare, cu soldurile ei prelungi, cu mușchii frumoși, încordați de efortul coborîrii, șlefuiți parcă în marmora de Michelangelo, ce decupau în aerul fierbinte, cînd pășea, volute delicate. Amîndoi desenau parcă, pe
CAP 6 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357384_a_358713]
-
prințesă, vin cu timpul și au culoarea roșie aprinsă, de fapt galbenul se închide într-atât, până se roșește și vibrează și respiră adânc, geme de atâta frumusețe, se înclină în fața focului, vulcanului și a frunzelor de toamnă ... în fața fierului înroșit în foc, care trebuie format, în fața magmei care curge să facă pământul roditor, sacrificând sate, vieți ... O, culoarea roșie aduce multă viață, dar și durere ... Ea ne spune că trebuie să trăim în primul rând ... ne spune că trebuie să
LECŢII DE VIAŢĂ PENTRU PRINŢESĂ CE ÎNSEAMNĂ CULORILE, ÎNVĂŢĂTORULE? PARTEA II. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357410_a_358739]
-
Toate vorbele frumoase într-un zâmbet le-ai cules. Vreau să-ți mai sărut o dată buzele ce m-au atras, Doar atâta putem face, cam atât ne-a mai rămas; Tot la fel ești de timidă și mai tare te-nroșești, Eu te văd mereu frumoasă, parcă nici nu-mbătrânești. Am avut și timpuri bune, traiul nu frigea la cost, Toamna îmi aduce-aminte când, pe vremuri, țineam post... Mai mergeam la mănăstire, ne mai închinam la sfinți, Se mirau vecinii noștri
HAI SĂ NE MINŢIM, IUBITO! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357435_a_358764]
-
îndeamnă la visare și te transpune în acea lume inocentă, căreia azi îi ducem dorul, lumea copilăriei și visului frumos ... Simplitatea și puritatea exprimării, în consonanță perfectă cu starea de “a fi copil” te fac să simți cum ți se înroșesc obrajii, cum îți tresaltă inimioara și-ți râd ochii parcurgând “pastelurile de borangic” în decorul creat cu atâta sensibilitate. Maricica Stroia dăruiește o parte din puritatea sufletului său, cu dragoste, inocentelor creaturi care ne înseninează existența, descriind pe înțelesul lor
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Era în zori. Splendid crepuscul Veghez pe țărm, sunt far minuscul Mă sting firesc, a mia oară Și mă întreb așa-ntr-o doară: De ce mereu se înroșește, Când vălurile-și risipește? Ce taină în adâncuri are, De mii de ani, frumoasa mare? În zori, din largu-i necuprins, Un tânăr prinț din ea desprins, Se ridica spre boltă, roată, Și o lăsa îmbujorată Sub mângâieri de raze blânde
SECRET ASCUNS DE MII DE ANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357827_a_359156]
-
să supraviețuiți în condiții deosebit de vitrege, ce ați dori să aveți cu dumneavoastră: un chibrit, un briceag, eventual un topor, sau un munte de bani, indiferent de care, sau, hai, să zicem, o cantitate uriașă de aur!? - Băi, moșiu, se înroși enervat Bobby, mata nu-nțelegi bre, ce să caut io în sălbăticie, pă dacă mă duc undeva, hai, să spun, la țară, la aer curat, bag în gipan toate alea dă care am nevoie, mă car cu toatele dupe mine, cu
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
de stele, uneori haotic pe acoperișuri odată cu ploile răzlețe ne pierd și ne regăsesc în șoaptele sfâșiate de incosecvența prezentului. Alb de salcâm cu fluturi ne umple sufletul de arome nemirosite încă. Străduțe înguste pe sub arcade ca acoladele unesc ziduri înroșite de sângele cărămizilor și inimi înroșite de patimi, porunci nedefinite sălășluiesc cu o sfințenie de lut în drumurile noastre nesfârșite și platonice. Din interiorul vechilor clădiri se aud nerostitele cuvinte ascultate și înțelese numai de nobilii și târgoveții tăcerii. Ei
UN ORAŞ TRANSILVAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357864_a_359193]
-
odată cu ploile răzlețe ne pierd și ne regăsesc în șoaptele sfâșiate de incosecvența prezentului. Alb de salcâm cu fluturi ne umple sufletul de arome nemirosite încă. Străduțe înguste pe sub arcade ca acoladele unesc ziduri înroșite de sângele cărămizilor și inimi înroșite de patimi, porunci nedefinite sălășluiesc cu o sfințenie de lut în drumurile noastre nesfârșite și platonice. Din interiorul vechilor clădiri se aud nerostitele cuvinte ascultate și înțelese numai de nobilii și târgoveții tăcerii. Ei știu cum să pășească pe treptele
UN ORAŞ TRANSILVAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357864_a_359193]
-
nu se plângea de ... lipsa de spațiu. Pentru că nu aveam acum alte procupări, mai de Doamne-ajută, l-am urmărit în câteva ipostaze. Fixa la dans sau la masă, câte o femeie ... tot plinuțe ... și se uita la ele ... până se înroșea. “Oare ce o fi în mintea lui? Aș vrea sau nu aș vrea să știu?“ Chimistul era foarte atent ... să am mereu bere rece ... să ajung la prăjitură. Își schimbase deja trei tricouri ... dar era imposibil să fii uscat pe
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
ne-am propus noi la plecare. E ca și cum un individ, care și-a pregătit schiurile să se ducă la Predeal, ca să se dea pe pîrtie și să simtă cum îi troznește adrenalina în urechi, pentru că spaima și emoția și obrajii înroșiți de ger îi dau savoare acestui sport aproape periculos, ajunge în altă parte. Sigur că, pe o pîrtie amenajată, cu stegulețe și teleferic, înafară de o entorsă, de un picior rupt sau de un gît sucit mai mult decît e
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
Cu ani în urmă am intrat la Munchen într-un magazin cu păpuși de porțelan și am rămas împietrit în fața acelei explozii de chipuri perfecte, cu zîmbetele încremenite pe acei obraji aproape reali, cu ochii luminoși și inteligenți, cu obrajii înroșiți de emoția inocenței pure. Două domnișoare, perfect fardate, cu chipuri îngerești, îmi zîmbeau cu căldură, cu dragoste chiar, nu mai știu cu claritate ce simțeam în acele clipe, am rămas, trebuie să recunosc, cu acele amintiri ale trăirilor absolute, care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
care este legătura dintre prepelița cu penajul pestriț și pitpalacul cel gălăgios și Afrodita i-a zîmbit cu duioșie maternă: Cum, tu nu știi, fata mamei, că pitpalacul este masculul prepeliței?! Și cîntă de iubire, dragul de el, de se înroșesc de emoție macii din lanul de grîu ... Referință Bibliografică: PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 532, Anul II, 15 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioan Lilă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 568 din 21 iulie 2012 Toate Articolele Autorului - Salut! - Salut! - Cum o duci, ce învârtești? - Păi, nu o duc, mă străduiesc... - Ai cam slăbit, drace, iubești? - Eu!? Mă faci să râd, să mă-nroșesc, De iubit îmi arde mie... Uite, vezi?, sacoșa-i goală, N-am ce pune-n farfurie Și mai am copii la școală. Poate ție! - Poate mie?! - Zic și eu, nu dau cu parul, Le-ai mâncat la cinci, coliva! Nechezai
SALUTURI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358127_a_359456]