1,233 matches
-
vulpea, chițcanul de pădure, libelula, acvila regală, șoimul pelerin, porumbelul-gulerat, măcăleandrul, rechinul, ursul (exact, ursul!) și lupul ar fi rude cu noi. Această rudenie nu ne dezonorează dimpotrivă. În anumite privințe, date fiind înfățișarea lor, performanțele lor și handicapurile noastre, înrudirea cu ele ar trebui să fie o adevărată onoare pentru noi. De altfel, dacă ne privim îndeaproape arborele genealogic, aceste legături de familie sunt greu de tăgăduit. Naiv este să interpretăm literal tot ce spune indianul. Bineînțeles că, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ființa lipsită de rațiune). Este vorba de "mitul greierilor", o poveste în care oamenii, preschimbați în greieri pentru că n-au știut să aprecieze frumusețea lumii, sunt condamnați să o cânte pe veci. * * * Larg răspândită în culturile amerindiene, această credință în înrudirea animalului cu omul se regăsește și în alte zone, în multe alte părți ale lumii. Adesea, în culturile considerate primitive, animalul nu este perceput în raport cu omul, ci în interiorul conceptului mai larg, mai general, mai consensual de "umanitate". Așa se face
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Istoria europeană a râsului se apropie de sfârșitul ei." Astăzi, a-l vedea pe autorul lui Harap-Alb drept rabelaisian a devenit un loc comun în diverse eseuri și comentarii, dar puțini sunt cei care știu că bogata carieră a acestei înrudiri se datorează lui N. Iorga. Mai mult, acesta ține să-l recomande pe Creangă celor ce vor să se "înfrupte", la propriu, din scriitura densă în delicii și picanterii a "stilului rustic". În vitrina pentru străinătate, el poate figura ca
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
elanul armonizării impus de spiritul supraconștient, este simbolizat de "fiul divinității supreme", în mitologia greacă, numele lui este Apollo. Dimpotrivă, dizarmonia dorințelor, exaltarea lor imaginativă, este simbolizată de principiul legal al răului în mitologia greacă de Hades, fratele lui Zeus. Înrudirea lor reprezintă cele două aspecte ale principiului etic: legea supraconștientă a armoniei și legea subconștientă a dizarmoniei. Fiecare simbol mitic reprezintă un aspect al funcționării motivante a vieții psihice. Este deci de conceput că o asemenea preștiință simbolică: viziunea supraconștientă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din Eleusis devin conform sensului lor cel mai profund și mai complet o veritabilă prefigurare păgînă a mitului monoteist și creștin, care, la rîndul lui va exprima conținutul comun al unei maniere mult mai profunde, mai ample și mai clare, înrudirea dintre aceste două semificații este documentată istoric: primii creștini au stabilit o legătură între misterele eleusine și noua lor credință. Reformatorul misterelor din Eleusis, cel care le-a amplificat semnificația morală, este o figură simbolică: Orfeu. Anticii au stabilit o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
armonia dorințelor trebuie să fie sprijinită și completată de combativitatea energiei, al cărei simbol este Atena, născută și ea din Zeus. Mitul reprezintă deci complementaritatea psihică indispensabilă armonei și elanului combativ, făcînd din Atena sora lui Apollo. Diferitele forme de înrudire simbolică sînt semnicative pentru diversele constelații zodiacale, consecințe ale legalității care dirijează funcționarea motivantă a vieții psihice. Hades, simbolul legalității subconștiente, este înrudit analogic cu legalitatea funcționării supraconștiente reprezentat de Zeus: Hades este fratele lui Zeus. Simbolul cel mai frecvent
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
plastic (mult mai apropiat de datul real, cu care <<împarte>> ceva din concretețea visată de reprezentarea literară). Sugestiile pe care pictura le suscită, portretul literar trebuie să le exprime." (s. a.) Totuși, și în această valoroasă contribuție critică, se admite că "înrudirea" cu artele plastice un este hazardată "Procedeul, recomandat de Autor în romanul Patul lui Procust, comparația, are cel mai serios aport în apropierea discursului de realizarea imaginii..." (s. n.) Ibidem. Autoarea volumului folosește, de altfel, frecvent termeni din câmpul semantic al
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
atipic) și autismul înalt funcțional 195". După cum se vede din aceste exemple dar lista definițiilor tinde spre infinit... autismul este văzut asemănător, însă în niciun caz identic de către medici, psihiatri, psihologi, psihanaliști etc. Dacă, de pildă, Henri Piéron insistă pe înrudirea dintre autism și schizofrenie (chiar punând în paranteză, în urma termenului, numele lui Bleuler, cel ce a reușit să definească schizofrenia, în urmă cu peste un veac, cu un singur cuvânt compus nebendenken 196), Daniel Marcelli vorbește despre "sindromul autist" ca
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
săi elevi pe care îi bruscase. Fania Pascal a lăsat însemnări despre discuția pe care au avut-o cu acest prilej. Wittgenstein a insistat asupra a două puncte. Mai întâi, că a lăsat nedezmințite zvonuri care circulau la Cambridge despre înrudirea familiei sale cu familia nobiliară germană Wittgenstein, ascunzând în acest fel originea sa evreiască. În al doilea rând, că atunci când, în exercițiul profesiei de învățător, și-a pierdut cumpătul devenind brutal cu unii dintre elevii săi, ar fi negat asemenea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ceea ce numim limbaj, eu spun că acestor fenomene nu le este câtuși de puțin ceva comun, ceea ce ne face să folosim pentru toate același cuvânt, ci că ele sunt înrudite unele cu altele în multe feluri diferite. Și datorită acestei înrudiri sau acestor înrudiri le numim pe toate «limbaj».“12 De ce am acorda însă o poziție privilegiată folosirii unui cuvânt pentru a desemna trăsături comune indivizilor și situațiilor particulare în detrimentul folosirii lui pentru a indica asemănări între anumite lucruri sau activități
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
eu spun că acestor fenomene nu le este câtuși de puțin ceva comun, ceea ce ne face să folosim pentru toate același cuvânt, ci că ele sunt înrudite unele cu altele în multe feluri diferite. Și datorită acestei înrudiri sau acestor înrudiri le numim pe toate «limbaj».“12 De ce am acorda însă o poziție privilegiată folosirii unui cuvânt pentru a desemna trăsături comune indivizilor și situațiilor particulare în detrimentul folosirii lui pentru a indica asemănări între anumite lucruri sau activități și un anume
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Baconsky, "terorismul este expresia mariajului monstruos dintre o spiritualitate castrată și o viziune mondială materialist-agnostică". Acum, marea problemă pare să devină pericolul de contaminare a Pakistanului. Vechile solidarități istorice, viscerale, între afganii pashtuni și pakistanezi, fondate pe consangvinitate și pe înrudire spirituală, supraviețuiesc deciziei guvernului Musharaff de a susține alianța occidentală, iar dacă guvernul său va cădea, lucrurile devin extrem de grave. Premierul T. Blair a făcut exces de șarm în fața liderilor lumii arabe pentru a preveni o astfel de eventualitate, de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de unde pornesc. Esența eminesciană poate fi aproximată plecând de la marile spirite în care s-au desfășurat virtualitățile sale (Al-George: 1981, 270). Însă pentru prezentul studiu, cartea eminesciană interesează nu atât in ipostaza de hipotext 2, cât mai ales ca hipertext. "Înrudirea lui Eminescu cu alți mari poeți romantici nu poate fi explicată prin "influențe", ci prin experiența și metafizica lor comună", apreciază Mircea Eliade, idee acceptată cu deschidere de toți criticii care s-au ocupat de intertextul din cultura universală în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
corespondențe. Nu se întâmplă ca atunci când trebuie demonstrată egalitatea a două mulțimi. Unind punctele, nu se conturează tabloul inter textualului. Cel mult, sunt localizate, prin acest demers, punctele de susținere ale unei țesături cu desen orientativ. Vorbim mai degrabă de înrudiri, asemănări și nicidecum de influențe, căci nu trebuie să uităm că, înainte de a fi curent și școală literară, romantismul este o componentă psihică și un mod de viață sufletească! În fapt, toți scriitorii romantici pot fi priviți ca o mare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu ani în urmă. Nu trebuie să bănuim aici intenția nici unei înșelătorii, revenirea protagonistului numai aparent! în formula identitară inițială constituind miza estetică și psihologică scontată de Waugh. Pennyfeather din final nu mai are cum să fie Pennyfeather de la început, "înrudirea" lor fiind vagă și îndepărtată. Trilogia de sfîrșit de carieră, Sword of Honour/Sabia de onoare (Men at Arms/Sub arme 1952, Officers and Gentlemen/Ofițeri și gentlemeni 1955 și Unconditional Surrender/ Capitulare necondiționată 1961), bazată pe experiența militară a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
limbajelor critice contemporane, însușirea metodelor comparatistice prin ucenicia la școala profesorului Dima, ilustru exponent al acestui curent, au permis Elvirei Sorohan să situeze această perioadă într-un context european, să-i descopere și să-i pună în valoare filiații și înrudiri înnobilatoare. Cartea sa Cantemir în Cartea hieroglifelor a dat măsura unei capacități solide de interpretare în perspectivă estetică și de sincronizare cu ceea ce era însemnat în mișcarea literară a timpului în cele mai elevate medii culturale europene. Sigur, mult m-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Dar și mai greu încă cred că trebuie să-ți fie a-i apleca pe amândoi"32, spune Maica Domnului și îl alăptează pe unul dintre gemeni. Astfel, tâlharul cel bun (Dismas) devine frate de lapte cu Iisus Hristos. Această înrudire va fi cauza lucidității lui vizionare din momentul crucificării. Remarcăm, din nou, apetența pentru concret a gândirii tradiționale: orice afinitate sau înrudire spirituală trebuie să fie "justificată" și printr-o înrudire fizică, materială, concretă. Aceasta este Precista căreia i se
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
alăptează pe unul dintre gemeni. Astfel, tâlharul cel bun (Dismas) devine frate de lapte cu Iisus Hristos. Această înrudire va fi cauza lucidității lui vizionare din momentul crucificării. Remarcăm, din nou, apetența pentru concret a gândirii tradiționale: orice afinitate sau înrudire spirituală trebuie să fie "justificată" și printr-o înrudire fizică, materială, concretă. Aceasta este Precista căreia i se închină poporul; ea este cea nelipsită din colinde, cea chemată în ajutor prin descântece, cea despre care se spun basme și legende
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Dismas) devine frate de lapte cu Iisus Hristos. Această înrudire va fi cauza lucidității lui vizionare din momentul crucificării. Remarcăm, din nou, apetența pentru concret a gândirii tradiționale: orice afinitate sau înrudire spirituală trebuie să fie "justificată" și printr-o înrudire fizică, materială, concretă. Aceasta este Precista căreia i se închină poporul; ea este cea nelipsită din colinde, cea chemată în ajutor prin descântece, cea despre care se spun basme și legende cu rost apotropaic, cea invocată în cântecele funerare ca
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în literatură sau arte. Ihab Hassan consideră că aceste asimilări conceptuale derivă din "instabilitatea semantică" a postmodernismului în calitate de termen categorial. În acest sens, pe de o parte avem dificultățile ridicate de "relativa tinerețe" a postmodernismului, iar pe de altă parte, "înrudirea semantică cu termeni curenți, ei înșiși instabili. Anumiți critici înțeleg prin postmodernism ceea ce alții numesc avangardism sau chiar neoavangardism, în timp ce alții ar numi același fenomen modernism"196. Deși recunoaște că mai ales din perspectiva schimbării artistico-estetice din ultimii 100 de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu are doar o funcție poetică, deschizătoare de lume, ci și rolul de a rezolva probleme. Deși diferitele tipuri de limbaje, de la cel al cotidianului până la cel al literaturii, științei, dreptului, filosofiei sunt impregnate cu elemente retorice, lucru ce determină înrudirea lor, totuși "mijloacele retorice sunt supuse, în demersurile fiecărei discipline, unor forme diferite de argumentație"314 (s. a.). Tocmai pentru că dispun de scopuri și de moduri de cunoaștere diferite, care dezvoltă în special o anumită funcție a limbajului, aceste discipline creează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
extrem de eficient în construirea unei relații subtile între cititor și personajul ficțional. Astfel, Michael H. Begnal îi atribuie lui Le Fanu însuși presupunerea că scriitura sa "va opera, simultan, pe două niveluri. Imediatețea descrierii are ca scop evidențierea relației sau înrudirii strânse dintre cititor și personaj, în vreme ce lectorul trebuie, de asemenea, să-și privească experiența ca pe un soi de studiu de caz psihologic" (1971: 37-38). Să ne amintim, în acest sens, că nuvela gotică discutată anterior, Carmilla, este inclusă într-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și poverile morale ale grijii față de copiii și părinții neputincioși lăsați acasă. Psihosociologia emigrantului descrisă în cărți cu câteva decenii în urmă a devenit realitate dură-duioasă pentru milioane de români și "metișii" apăruți odată cu creșterea numărului și varietăților căsătoriilor și înrudirilor mixte. Globalitatea acestor fenomene constituie o altă caracteristică configurativă a începutului de nou mileniu. Probabil se vor produce și la noi mutații ale speciei mai ample față de cele produse cu jumătate de mileniu în urmă, când s-a descoperit Lumea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
c. 560- 636), care credea în numere și silabe. Descrierile lăsate de împăratul Traian și impresiile soldaților spanioli au fost valorificate în mai mică măsură de ei. Autorii menționați s-au bazat mai mult pe speculații decât pe cunoștințe empirice: înrudirile dacilor cu Gog, fiul lui Iafet biblicul, ori cu personaje din scrieri antice ținteau să pregătească o istorie fabuloasă, în care Zamolxis (Gebeleizis), Deceneu și alte personaje carismatice din istoria dacilor, au fost încorporate în istoria Spaniei. La acestea se
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
the arbitrary charac ter of the linguistic sign and its imposition upon a mute, sad nature.“ Drama cosmică, a naturii căzute și a istoriei care nu cunoaște împăcarea vreunui sens, își află corespondentul în drama eroului, suveranul. Acesta, într-o înrudire misterioasă cu martirul, întruchipează creația care, sub acțiunea unui intrigant, este distrusă: „der Souverän des XVII. Jahrhunderts, der Gipfel der Kreatur, ausbrechend in der Raserei wie ein Vulkan und mit allem umliegenden Hofstaat sich selber vernichtend.“ Destinul suveranului este, pentru
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]