698 matches
-
gura lumii. La teatru s-ar putea să întîlnim pe cineva cunoscut. M-a privit așa de nedumerită, de parcă-i vorbeam o limbă pe care n-o cunoștea. ― În acest caz ne întîlnim altundeva. De pildă la Șosea! S-a înseninat dintr-o dată. I-am surprins chiar un zâmbet sfios în colțul gurii. Mi-a spus pe un ton voios, degajat: ― M-da, la Șosea e mai convenabil. Mi-ar plăcea însă un loc retras. ― O, cunosc atâtea... Sânt tufișuri cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
minune! ― Aimée, murmura ea, ca-n vis, închizînd ochii. Ce frumos mi-ai spus... Îmi place așa de mult! Nu știu ce i-am șoptit și câtă vreme a ținut dezghețul nostru. Încetul cu încetul, fața ei s-a luminat, cum se înseninează cerul după o furtună de vară. O mână moale și gingașă se încolăci ușor, pe după gâtul meu și-mi trase capul spre ea. Sărutarea aceea nu mai avu sfârșit. Plângeam amândoi și ne sărutam, dar acum plânsul era de fericire
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în întregime urâte, mai vezi uneori și oameni ce par a fi, la rândul lor, posesorii unor fețe așa de comune sau chiar slute-n lege, dar - paradoxal -, atunci când îți zâmbesc, parcă ceva se luminează deodată, tot sufletul ți se înseninează și găsești în asta ceva cu totul plăcut și deosebit. Alteori, dimpotrivă, ai de-a face cu oameni atât de încântători și de atrăgători la chip, însă, când se apucă să-ți zâmbească, involuntar îți vine să te cutremuri de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să văd? Cine crede cu adevărat că zeii au locuit în Olimp? Toată lumea știe că povestea este o poveste. Și, pe deasupra, era și o zi urâtă, cu vizibilitate redusă din pricina ploii... Până am ajuns la poalele Olimpului, cerul s-a înseninat. Dar, vai, "muntele zeilor" nu e nici pe departe ceea ce mi-am închipuit, un munte "estetic", pe care mitologia l-a transformat într-un fel de Vechi Testament al clasicismului. E un munte anost, cu păduri rare, dincolo de care încep
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mele, marea mă "sugea", mă trăgea înapoi. Cred că m-am vindecat de ambiția de a mai încerca să fac pe grozavul. N-am poftă să îngroș numărul celor înecați în mare. Romanticul rătăcește stând pe loc. Și nu se înseninează niciodată cu totul. Pe cerul lui, rămâne amintirea norului, dacă norul a trecut. Sau, dacă și amintirea se șterge, apare așteptarea altui nor. În schimb, clasicul poate vântura mările, ca Ulise, fără să se simtă vreo clipă neliniștit. Romanticul e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
perdea de apă și lumină, care se revărsa ca un coridor strălucitor. Am trecut prin coridor și am ajuns la o pajiște cu palmieri, unde oceanul se întâlnea cu un fluviu, în mijloc fiind o insulă. Ieșise soarele și se înseninase, iar frunzele palmierilor înalți foșneau liniștit, totul părea luminat de un soare de primăvară și pe mal sclipeau cochilii nenumărate, udate de apa clipocind care se întindea limpede, pe nisip. În acea poiană a insulei unde fluviul se vărsa în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
ochi la fel de bine ca oamenii obișnuiți cu doi, asta fiindcă vezi cu ochiul stâng cerul tuturor și cu ochiul drept cerul tău, cerul construit de tine, pe care comanzi nuanța de albastru, nuanța de gri, tipul norilor, pe care îl înseninezi prin zâmbet și pe care stârnești furtuni când te încrunți. acum e timpul să te pregătești să îl aduci și pe iubitul tău sub cerul tău și să îl înveți și pe el să îl vadă cu un ochi, să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vânturile șuierătoare care suflau peste munții și câmpiile din Kai. La vârsta de treizeci și trei de ani, semăna cu tatăl lui, Shingen: păr des, sprâncene stufoase și o gură largă. — Ei bine, crezusem că azi avea să plouă, dar s-a înseninat frumos. Cu florile de cireș pe munții din depărtare, anotimpul ne dăruiește o zi minunată pentru a muri. Cu siguranță, nu ne vom dezice de reputația noastră, sperând să privim promisiunea unor câștiguri materiale. După cum ați văzut, am fost rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fortărețe. Hideyoshi ridică privirea de pe hartă și se întinse, ca și cum ar fi fost obosit. Mai devreme, primise vești despre victoria lui Nobunaga din Kai. Comparând ușurința succeselor seniorului său cu propriile lui dificultăți, Hideyoshi spera ca perspectivele să i se însenineze de-acum încolo. Îi adresase imediat o scrisoare lui Nobunaga, pentru a-și exprima felicitările și a-i explica acțiunile propriei lui campanii, precum și ca să-l informeze că renunțase la ideea de a mai încerca să obțină capitularea lui Shimizu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
începu să fie inundată zilnic de ploi torențiale. Unii dintre seniori plecară spre provinciile lor a doua zi după festivitate. Alții, însă, fură reținuți pe loc de apele în creștere ale Râului Kiso. Cei rămași așteptau ca vremea să se însenineze, sperând că avea să se îmtâmple a doua zi sau în următoarea, dar nu puteau face mai mult decât să stea pasivi în locuințele lor. Pentru Katsuie, însă, nu era neapărat o pierdere de timp. Du-te-vino-urile lui Katsuie și Nobutaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se ia la harță de două ori cu același taximetrist chel și belicos. Reușise în cele din urmă să găsească un loc cu staționare limitată și pornise pe Grays Inn Road către birourile Get Out!. Ziua de primăvară se înseninase, iar norii se îngrămădeau spre Sveningen, lăsând Londra curată și strălucitoare sub un cer înalt și albastru. Bull urcase încet pe scări, simțind efectul benzilor adezive pe ceea ce avea să se transforme în curând în păr pubian. Trecuse printre birourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în vârful dealului, unde se zărea o poieniță. Ieșind la luminiș, am văzut, lângă teiul din vârful dealului, o apariție... Era cineva care ne aștepta acolo. M-am oprit încremenind pe loc, surprinderea și bucuria m-au copleșit, totul se înseninase absolut deodată... Iasomia ne aștepta lângă teiul cu scoarță argintie, zâmbind liniștită în lumina dimineții. Nu m-am întrebat deloc cum apăruse acolo, sau de unde știuse, sau prin ce minune decisese să vină și ea, sau cât avea să meargă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
dacă era adevărat sau nu. Solzul strălucea, aruncând raze în jur. Ați văzut? ne-a privit el mirat, bucurându-se de noua descoperire. Ceasul meu s-a transformat în solz de dinozaur!... În acel moment, cerul a început să se însenineze și împrejurimile s-au mai luminat. Mă așteptam ca solzul să dispară din mâna lui, însă n-a dispărut. El l-a pus în rucsac. Ne oprisem acolo, când a apărut iarăși dinozaurul de oțel zburând pe deasupra apei, direct spre
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
o găsim, pentru că a ajuns undeva, și o să aflăm unde... Am hotărât să mergem mai departe, în sus pe deal. Am urcat până în vârf. De-acolo, se întindeau câmpuri, lanuri de grâu și porumb, în nesfârșita căldură a soarelui. Se înseninase de tot, ne era din ce în ce mai sete și apa se terminase. Am urmat cărarea uscată de căldură, pământul se stârnea în nori de praf sub tălpile noastre, ridicându-se peste lanurile de grâu. Am trecut pe lângă un cal care păștea liniștit
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
izbuti însă. Dar în cele din urmă, pe când ea întoarse, pentru o clipă capul spre a privi îndărăt, el profită de ocazie și i-a înfipt mâna în ciuf. Cât ai clipi din ochi furtuna a încetat, cerul s-a înseninat, iar Părerea de Rău s-a întors în peștera ei. Roland, după această ispravă, a cerut Morganei cheile temniței, iar zâna , făcând acum o mutră binevoitoare, i-a întins o cheie de argint, spunându-i să umble binișor cu ea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
următoare știam ce trebuie să-i spun. — Doamne, Lorne. Dacă tu te simți nesigur, atunci ce speranță mai putem avea noi, muritorii de rând? Își ridică spre mine ochii în care se aprinseseră luminițe timide, după care fața i se însenină ca unui copil. — John, spuse el, expirând pe nas, hai să mergem și să facem filme. După chinuitoarele manevre din Central Park South, Autocratul s-a trezit blocat pe o stradă laterală, adevărată patrie a teatrelor. În timp ce Lorne îmi vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
groaznic lucru ar fi să-mi pierd credința în Dumnezeu, pentru că fără ea n-aș putea face față nici unui dezastru. — Nu dai de întrebări mai puțin sumbre? se foi Ioana. — Ba da. Ce ai vrea să fii? Ceea ce sunt, se însenină ea. — Care e eroul tău preferat? — Sherlock Holmes, pentru că prinde totdeauna rău făcătorii și îi scoate din bucluc pe cei buni, îmi explică mătușa. Dar eroul tău? — Don Quijote. — Nu mă mir, dădu ea din umeri. Visați amândoi cai verzi pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
timpurile, dar mai ales în societatea secularizată, unde totul se vinde și se cumpără, cuvintele curg zilnic pe buzele tuturor și orchestrează relații. Uneori sunt aducătoare de pace și bucurie, alteori sunt înveninate și tăioase. Unele udă obrajii, iar altele înseninează chipuri. Oricum ar fi aranjate, acolo unde sunt semănate, mai devreme sau mai târziu vor da rod, uneori chiar însutit. Cuvintele oamenilor au adus pace, dar au purtat și războaie, au hrănit orgolii dar au smerit și suflete. Oare când
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cu ei... A intrat În sufragerie și a umplut două pahare cu țuică, unul pentru el, unul pentru Matei, și s-a Întors la căpătâiul lui. Primele hohote de râs se făceau deja auzite, poate că moartea lui Matei Îi Înseninase, luase cu ea În tenebre toate necazurile lor, lăsându-le În sfârșit nonșalanța, nepăsarea, geniul tembel al ignoranților. — Matei, a zis luându-și capul În palme, moartea mi s-a arătat și mie, iar eu am refuzat-o. Nu știu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și avertismentul cu privire la niște riscuri mari. Naivilor populares ideea li se păru în favoarea idolului lor, în timp ce optimates, din rațiuni opuse, o găsiră eliberatoare. Iar propunerea ca Germanicus să pornească imediat fu aprobată triumfal. Marea uimire și neliniștea lui Germanicus fură înseninate de mulțimea felicitărilor. El hotărî să-i ia cu sine pe câțiva dintre generalii lui de încredere, juriști și funcționari care cunoșteau acele zone, pe iubita lui Agrippina și, pentru prima oară, pe toți fiii săi. Dintre ei trei, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întâmplat acum.... Nu trebuie să se mai repete, am adăugat în timp ce mă ridicam șimi luam ghiozdanul. Deja ajunsesem la poartă când el strigă din urmă: Angela! M-am oprit, m-am întors și m-am uitat la cer, deja se înseninase, o mică ninsoare, ceva trecător...și m-am uitat la el, apoi am spus cu toată dorința mea de a tăcea: Ceau, Shen! Și am fugit. Nu doream asta. Nu știam ce doream. Nu țineam la tipul acesta deloc, doar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rîndul lui. Dar oricum ar fi stat lucrurile, muriseră amîndoi și deci nu vor mai putea depune mărturie. Iar ea Îi va Închide definitiv pliscul unui șantajist Îndeajuns de inconștient ca să cuteze s-o amenințe. Totul va reveni la normal. Înseninată de gîndul ăsta, Împinse ușa fabricii de faianță, cufundată În penumbră. Apăsă În zadar Întrerupătorul care acționa iluminatul atelierelor și se Încruntă. Precaută, străbătu În tăcere atelierul rezervat pictării obiectelor, fofilîndu-se fără probleme, datorită obișnuinței, printre rafturile suprîncărcate cu vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cine avea să se mai ocupe acum de el, la Întoarcerea lui de la spital? Marie se hotărî să le vorbească la momentul potrivit lui Jeanne și lui Milic, ar fi mai ușor acum, cînd Pierric Își regăsise capacitatea de a vorbi. Înseninată de gîndul ăsta și de cuvintele medicului curant care confirmase faptul că Pierric se exprima din ce În ce mai bine, firește, În limitele deficienței lui mintale anterioare, Marie redeveni nerăbdătoare la gîndul regăsirii, care, pe de altă parte, avea să-i ajute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-l urmeze, mărginindu-se să Îl Însoțească din priviri. Se simțea distrus. Străbătu intervalul dintre poartă și San Piero făcând apel la ultimele forțe. În sfârșit, se lăsă să cadă pe pat În timp ce, de la fereastră, lumina zorilor Începea să Însenineze chilia. În ciuda oboselii, la Început nu izbuti să adoarmă. Mintea sa agitată străbătea camera Într-un vârtej de figuri, ca o păsăruică rămasă Închisă Într-un hambar. Alerga de la masa de scris la pătuț, iar apoi la ferestruică. Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
olimpiană, lucrurile merseră ceva mai bine. - Uite ce mai aere își dau, spuse Marcel, parcă n-ar fi și ei tot negustori! Viața nu-i ușoară pentru nimeni. Janine mergea în urmă fără să răspundă. Vântul aproape încetase. Cerul se însenina pe alocuri, o lumină rece, strălucitoare, cobora din fântânile albastre ce se săpau în stratul gros de nori. Lăsaseră piața în urmă. Mergeau de-a lungul unor ulițe, pe lângă ziduri de argilă, peste care atârnau trandafiri ofiliți de decembrie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]