1,283 matches
-
se auzi dincolo de podul de lemn, iar Erina tresări și fugi la fereastra care dădea spre curtea interioară. Nu era decât un curier. Străjile anunțată miezul nopții. Abia miezul nopții... era imposibil, trecuseră parcă opt sau nouă ceasuri de când se Înserase. Și totuși, nu, cerul iernii era plin de stele și afară se făcea tot mai frig. După zile călduțe și noroioase, venea gerul. Dar era, Într-adevăr, miezul nopții. Și cetatea părea pustie. Parcă niciodată nu fusese aici zarva pregătirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În jurul lui ca și cum s-ar fi trezit dintr-un somn lung și istovitor. Se simțea obosit. Apăsat de tristeți și de Întrebări. Era, Într-adevăr, În inima munților. Totul era alb și Încremenit. Călăriseră o zi Întreagă, iar acum se Însera. Ceața se ridicase și, de pe culmea unde ajunseseră, se zăreau corturi mari, Învelite În blănuri, grupate În jurul unor focuri de tabără. Tropote de cai se amestecau cu clinchete de săbii. Apărătorii se Întorceau de la antrenamente. Muntele era plin de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Amir Baian. Apoi, pergamentul a fost ars, așa cum a cerut măria ta. Cei doi au discutat mai bine de trei ore. Apoi, Amir Baian ieșit din camerele Marelui Maestru și a convocat pentru a doua zi călăreții tribului său. Pe Înserat, escortat de o sută de războinici Bordjighin, Amir a părăsit Istanbulul, Îndreptându-se spre ținuturile de pe malurile Volgăi. Un nou val de tăcere inundă camera care mirosea, acum, a pergament vechi, a piatră de râu și a floare de cireș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și cu pantofi de lac cu buclă mare de ader. Mini fu desfătată descoperind acea buclă. Era ceea ce aștepta ca să cunoască pe deplin caracterul doamnei Eliza. Adaogă o schiță nouă pe albumul vederilor interioare. Mini consultă ceasul de mină. Se însera frumos. Prin geamul larg de lângă divan se scobora o seară fină, melodioasă. Era enorm de mult cer afară. In acea plutire Mini își închipuia Cetatea ca pe o cingătoare, o simțea acolo în jur. O cingătoare așa de apropiată și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
aranjate frumos pe paturi. Puștile de vânătoare de 375 sunt curățate, unse și așezate cu vârful în jos. Se verifică torțele electrice, substanțele împotriva țânțarilor, se umplu ploștile și cutiile cu mâncare. Mai durează câteva ore bune până să se însereze, însă toată lumea e deja cu mintea la noaptea pe care o va petrece în pădure. Ei, poate nu toată lumea. Mai sunt și distrați. Lui Charlie, Gus i se pare mai neajutorat ca oricând, nici obiectele personale nu e în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spre câmp. Unul câte unul, albii îl aud și ies afară, să vadă ce se întâmplă. Privind luminițele, profesorul Chapel pare descumpănit. — N-au mai făcut asta până acum, le explică el. Era tabu să te apropii de peșteri după înserat. Dar mai este ceva ce au făcut și înainte? îl persiflează Marchant. Profesorul abia se abține. Domnule, ești un om meschin și impertinent, îngaimă el. Marchant face un gest obscen (pe care Jonathan l-a mai văzut, dar care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încercau. Nu numai ca să răspund cerințelor mamei citeam, în adevăr, mult. Se afla în livada noastră o bancă putredă și plină de mușchi care toată vara mă suporta pe mine și vraful de cărți ce-l căram subsuoară. Pînă se însera și răsărea cea dintîi stea, rămîneam adîncit în strania realitate a șirelor de carte, mai cu relief decît cea din jur pentru care devenisem un leneș. Trebuințelor mele sufletești arta le răspundea într-o măsură mult mai mare decît altele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vă scuipați; nu pipăiți fetele nici pe buci, nici În alte părți; iar voi, caprelor, nu-i stârniți, că nu sunteți mai breze; spre case mergeți numai pe trotuar și dați bună ziua la toată lumea. Continuăm data viitoare. * * * În mijlocul satului, pe Înserat, după ce se Întorseseră de la câmp, câțiva bărbați vorbeau țanțoș. Aveau cămășile spălate și scrobite, iar pe capete Își puseseră pălăriile de bun. Așa ceva nu se Întâmpla decât duminica seara, Însă acum un lucru deosebit Îi scosese de prin curți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sale rubedenii. Dărnicia lui l-a pierdut, căci au aflat jandarmii, l-au legat, l-au bătut și l-au trimis la Oraș să facă pușcărie. Se zvonise, câțiva ani mai târziu, că un Înger cam năuc se rătăcise pe Înserate În preajma satului. În loc să-și ia zborul În sus și să-și vadă de ale lui, el tot dădea rotocoale neliniștite, de parcă ar fi uitat unde era cerul și Încotro pământul. Se Încurcase În firele de telefon și se zbătuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acel soare pașnic și binevoitor. De soldați nu se sinchisea nimeni, În afară de bucătăreasă, care asuda deasupra oalei de ciorbă și a crătițoiului cu orez, În care azvârlise și câteva felii de slănină ce Începuse să râncezească. După câteva zile, pe Înserat, soldații sătui de somn - leneviseră toată ziua - văzură cum, pe furiș, din magazie În bucătărie erau cărate coșuri de nuiele acoperite cu ștergare. Locul bucătăresei care gătea trupeților fu luat de nevestele lui Tatapopii - despre care pe vremea aia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-a transformat În băutură. Hoți și bețivi!” mai zise cu ciudă plutonierul. Cătănuță zâmbi cu fereală, căci știa foarte bine că subofițerul era și el bețiv și hoț. Chiar Îl bucura plimbarea pe care avea s-o facă. Se Înserase și răcoarea Îi făcea bine acum. Se simțea În putere și avea o liniște care Îl Îndemna să ia hotărâri fără să șovăie. Se urcă În cabină și porni motorul. Coborî geamul din stânga, Își potrivi oglinda și se opinti În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doage groase de stejar. Până și boierul se dedulcise la licoare, căci i se părea mai bună decât ce avea el prin hrube. Vinul ăsta de dar, Însă, Îl făcea greu. Se duce, după cum zic, la finul Florea Cucu, pe Înserat, ca să-l tocmească pentru a doua zi la stropit. Finicu’ era mai mereu băut, dar cu mintea Întreagă, căci Îi plăcea băutura numai ca să se Înveselească, nu ca să dea În porcie și să uite a doua zi cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Muza s-a Întors, cumințică, În noul ei cotlon albastru - căci de ani buni Încoace poetul Înnobilează prin falica și Îngereasca sa pană pierduta feciorie a multor albe file. Apucasem să-ți spun despre Bâta, cum se ducea ea pe Înserat la Florea Cucu să-l tocmească pentru a doua zi la stropit via cea mofturoasă cu zeamă bordeleză. E de prisos să merg mai departe, căci ți-ai dat seama și singur - cu puțina și leneșa ta minte - că finu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de biologie. Nu e greu, dar trebuie să fiți serioși și puși pe treabă, nu pe bătaie de joc. Ai Înțeles?”. „Da, tovarășu’! Se poate?” răspunsese Vieru nerăbdător, dar și aproape jignit de ușoara neîncredere din spusele lui Jivinoiu. Se Înserase bine când ajunseseră din nou la școală. Directorul se ținuse de cuvânt și le Încredințase un microscop celor trei cercetători, chiar dacă doi dintre ei fuseseră pedepsiți mai devreme cu legătura de chei. Hotărâseră să facă experimentul, după ce trăseseră la sorți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu-l Întrebe dacă Îi auzise pe copii povestind despre prăpădul pe care părinții lor Îl făceau În fondul de vânătoare. Adjutantul, Însă, nu-l Întrebase așa ceva. Peste câteva zile, totuși, Împreună cu paznicul de vânătoare și câțiva soldați, porniseră, pe Înserat, să adulmece prin curțile oamenilor. Unde le mirosea a friptură, Îl puneau pe paznic, care se pricepea, să guste și acela zicea: „Vânat!”. Capul familiei se alegea cu cătușe, carnea era luată ca probă. În acea singură seară, camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
copii jucam mingea. Ei, mingea! Un boț de păr de vacă înfășurat și bine legat în niște cârpe. și când m‐ am trezit eu din joacă, vacile mele nu mai erau... Le‐ am căutat o bună bucată din pădure, se însera și nu le‐ am mai găsit. Mă gândeam cu t amă ce‐ o să zică mama când m‐ o vedea fără vaci. Dar nu m‐o certat. e * Primarul Vasluiului, dl. Cristea, o felicită la împlinirea a 100 de ani (24
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Awa a doua zi dimineață. Mesagerul venise să raporteze acest lucru, precum și informația că Tokugawa Ieyasu călătorise de la Osaka la Sakai. Nobunaga întoarse capul spre cer, ca și cum abia atunci i-ar fi observat culoarea, și îi spuse unui paj: — Se înserează. Ridicați storurile din partea de apus. Apoi, îl întrebă pe Nobutada: — Nu acolo stai și tu? Nobutada venise în capitală cu puțin timp înaintea tatălui său și se cazase în apropiere, la Templul Myokaku. Fusese postat acolo în seara intrării tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plictiseala și începu să se plângă: — Nici măcar vasalii mei superiori nu sunt aici. Nobuo își petrecu întreaga zi arătându-i-se prețioasele volume de poezie ale templului și plictisindu-se de moarte la vorbăria interminabilă a bătrânilor preoți. Când se înseră, în sfârșit, cei patru vasali superiori apărură în camera lui. — V-ați odihnit bine, stăpâne? întrebă unul dintre ei. Idioții! Nobuo fierbea de furie. Îi venea să urle că se plictisea și că n-avea nimic de făcut, dar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prin minte că asistau la o plecare pe front. La doar trei leghe depărtare de Ogaki, în timp ce trupele se adunau, din nou, laolaltă, Shonyu le vorbi: — Să sfârșim această bătălie până-n zori și să ne întoarcem acasă înainte de a se însera din nou. Trebie să vă deplasați cât puteți de ușor. Orașul Inuyama și castelul său se aflau pe malul opus, drept în față. Prin acel loc, curgea Râul Kiso, pe cursul superior. Ecourile apei care se lovea de bolovani sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
corabie, și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. 46. După ce Și-a luat rămas bun de la norod, S-a dus în munte, ca să Se roage. 47. Cînd s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm. 48. A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vîslirea, căci vîntul le era împotrivă. Și într-a patra strajă din noapte a mers la ei, umblînd pe mare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
din ea o peșteră de tîlhari." 18. Preoții cei mai de seamă și cărturarii, cînd au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare, căci se temeau de El, pentru că tot norodul era uimit de învățătura Lui. 19. Oridecîteori se însera, Isus ieșea afară din cetate. 20. Dimineața, cînd treceau pe lîngă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini. 21. Petru și-a adus aminte de cele petrecute, și a zis lui Isus: "Învățătorule, uite că smochinul, pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
mama lui Iacov cel mic și a lui Iose, și Salome, 41. care, pe cînd era El în Galilea mergeau după El și-I slujeau, și multe alte femei, care se suiseră împreună cu El în Ierusalim. 42. Cînd s-a înserat, fiindcă era ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului, 43. a venit Iosif din Arimatea, un sfetnic cu vază al soborului, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
ei pe neașteptate preoții, căpitanul Templului și Saducheii, 2. foarte necăjiți că învățau pe norod, și vesteau în Isus învierea din morți. 3. Au pus mîinile pe ei, și i-au aruncat în temniță pînă a doua zi; căci se înserase. 4. Însă mulți din cei ce auziseră cuvîntarea, au crezut; și numărul bărbaților credincioși s-a ridicat la aproape cinci mii. 5. A doua zi, mai marii norodului, bătrînii și cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim 6. cu marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
de oră. I-am împărtășit impresiile asupra celor două volume dăruite, manifestând sentimente de apreciere reciprocă, ambii de aceeași profesie și formație la vechea Școală Normală de la Bârlad și Iași. O zi frumoasă, splendidă, călduroasă într-o toamnă secetoasă. Pe înserat am stat afară pe un scaun și în nemișcarea mea, pe o lună „argintoasă” am observat mișcarea lunii care își continua mersul ei spre apus, semn că pământul călătorește în spațiu ca și celelalte planete și galaxii, de miliarde de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dar după ce am mâncat, întinzându-mă în crivat, am adormit pe dată. Asta poate la gândul că bătrânul mi-a lăsat libertatea să îmi orânduiesc singur treburile. Cât oi fi dormit nu știu dar, când am deschis ochii afară se înserase deja... “Asta înseamnă că am dormit dus o după amiază întreagă. Uite ce înseamnă lipsa grijilor!”... De pe prichiciul sobei îmi zâmbea un buchet de Dumitrițe cu pulpană albă... Când m-am trezit de-a binelea, am ieșit în grădinița din fața
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]