1,055 matches
-
Azi m- am- nălțat pe un țărm, de lumină, Într-o clipă marea va devenii divină. Îmi încarc inima cu stropi de lumină, Cât sunt de mic, lângă strălucirea- Ți prea plină, Ieri, când în călătoria inimii, Devenisem un naufragiat însetat, Pe o insulă pustie, mă topeam după o stea, Iar acum mă adăp din Izvorul Vieții Și mă închin doar Ție. Azi călătoresc pe un mal purtat de Tine, Suflet arată-mi valul ce mă poartă Între cer și pământ
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
de păcat, Îmi voi așterne sufletu-n ruine S-adoarmă-n palma morții-ngreunat. Îmi vei deschide alta cale atunci, Un drum spre cei pe care mi i-ai luat fără regrete și-n abis îi arunci, tot mai grăbit, mai lacom și-nsetat. Voi coborî, pământule, în tine, Ești trecerea spre viață-n veșnicii, Popas de gânduri și de lacrimi pline, Un leagăn pentru suflete pustii. Mă vei primi cu brațele deschise, Nu vei putea atuncea spune: „nu.” Voi tresări în recile-ți
RUGĂ ÎN PUSTIU (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376577_a_377906]
-
Am fost creați cu dor de veșnicii, ca să dorim Lumină Sfântă. Am fost creați cu un gol sufletesc, ca să râvnim după Umplerea Divină. Am fost creați cu sufletul flămând, ca să ne săturăm din Pâinea Vieții. Am fost creați tot mai însetați, ca să sorbim din Izvorul Cunoașterii. În goana noastră pe acest pământ și tumultul care ne-nconjoară, Sufletul nostru tânjește după Pacea, Bucuria și Dragostea Divină. Fără de aceste lucruri, în măduva noastră, n-ar ființa decât teluricul. EU ȘI EL Te-
SPINI (VERSURI) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/376558_a_377887]
-
podidească lacrimile. Nu poți să pui stăvilar mărgăritarelor, care sunt pregătite să alunece pe obraji, ori de câte ori scrii sau vorbești despre splendoarea graiului românesc. Pentru cei departe de casă, dar și pentru cei de aproape, este balsam pe rană, izvor celor însetați, mângâierea celor întristați dar și rugăciunea neprihănitului credință celui fără de speranță. Este dorul mamelor îngemănat cu al copiilor. Dorul soților, soțiilor sau al copiilor rămași singuri. Ea este oful, suspinul dar și bucuria românului exprimată prin cântece de bucurie sau
GÂNDURI DESPRE LIMBA ROMÂNĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376569_a_377898]
-
nr. 2323 din 11 mai 2017 Toate Articolele Autorului ce foc proaspăt e lumina Ta Doamne nu ca mierea de rogojină a furilor acestui timp nu ca cerul lor de-arginți și cenușă trezire din moarte mustrările Tale cum câmpia-nsetată fulgere vestitoare primește de ploaie și rod de voi și alerga nebunește în ochii cuminților Tu singur știi Părinte și-n tăcerea veșmânt de cuvinte aștepți mai înainte acasă pe sărmanul rătăcit călător. Referință Bibliografică: Rezemat pe Timpul Învierii / Alexandru Mărchidan
REZEMAT PE TIMPUL ÎNVIERII de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376598_a_377927]
-
ivende, tatiaus le janimasa. Nasvalo somas, mire draba sas o drabarimos. Mân sima mire ilesko prinjandipe, e ROMÂNI shib Tumen kashtalena șo si-tumen? O chorimos amare ROMâne anavesko? Kurau-tume! Foame și sete Când înfometat am fost am mâncat foame, Când însetat am fost, am băut sete, Când mi-era somn, dormeam în nesomn, Când eram dezbrăcat, m-am înțolit cu goliciunea, Când mi-era frig, mă încălzeam cu zăpadă, Când eram ud, mă uscam cu ploaia, Când eram bolnav, m-am
BOKH THAI TRUSH- FOAME ȘI SETE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375858_a_377187]
-
Nu mai trec prin iarbă stelele din gânduri, Cănd răsare luna, lin, pește pământuri, Nu se mai prelinge harul, dintre nouri Inima jelește cu prelungi ecouri, Parcă nu-s pe dealuri turme, ca odata Suferă pădurea rasă, procustată, Muntele, pleșuvul însetat îmi pare, Stăncile, uscate, scrijelesc pe zare. Arde din înalturi soarele, ca focul, Pasărea-însetată nu-și găsește locul, Porțile închise stau sub lacăt, mute Nu mai are cine, doina, să te-asculte. Fluierul, la stana, stins mai lăcrimează, Și parcă
BINECUVÂNTEAZĂ, DOAMNE, ROMÂNIA! de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375861_a_377190]
-
înspăimântat, sare din pat aruncând în lături pătura ce o acoperă. O văd cum respiră ușurată în timp ce aprinde veioza, probabil constatând că ceea ce o speriase fusese doar un vis urât. Se așeză pe pat din nou, mai liniștită după ce bău însetată apă dintr-o cana de pe masă și facându-și semnul crucii, vru să intre iar sub pătură dar ceva o reține și începe să miroase aerul în preajma sa, făcând o grimasă scârbită, în timp ce privește atentă în jur. Atunci vede perechea de
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
mă vezi aievea... Și-ar scânteia sub pleoape dorințele nespuse Iar palmele, cuminți, le-ar contura supuse.. M-aș întrupa, în zori, din străvezia zare Țesând pânză de roua, ce dă zilei culoare... Să te-nfasori cu ea, flamand și însetat, Până m-aș întrupa din nou, ispita, pe-nserat. Citește mai mult M-aș întrupaM-aș întrupa, pe inserat, din razele arzânde.Tandră, te-aș sufocă cu-mbratisari flămândeși-am reclădi din cioburi clepsidra timpului,Tribut să dăm uitării, și viața, gândului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
privirea, ca să mă vezi aievea...Și-ar scânteia sub pleoape dorințele nespuseIar palmele, cuminți, le-ar contura supuse.. M-aș întrupa, în zori, din străvezia zarețesând pânză de roua, ce dă zilei culoare...Să te-nfasori cu ea, flamand și însetat,Pana m-aș întrupa din nou, ispita, pe-nserat.... XXIII. CAND..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. Când... Când ziua-și cerne clipă pe geana de amurg Pe pleoape, în cascade, vin inserări ce curg
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
ferestre și vânturi bacante cu vieți divorțate de ternele ganguri mă poartă-n iluzii cu buze rujate cu fața râzândă de-atâta candoare cu unghii făcute pleoape fardate o forfotă blândă topită-n culoare să-mbrac o poveste cu vise-nsetate să-i torn pe șuvițe tot praful din stele să uit că-s setată s-adorm pe-nserate s-ascult vocea nopții din dansul de iele mă strânge de mână și du-mă departe în vuietul mării cu zvilțe pudrate ... Citește
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
publicat în Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017. ce foc proaspăt e lumina Ta Doamne nu ca mierea de rogojină a furilor acestui timp nu ca cerul lor de-arginți și cenușă trezire din moarte mustrările Tale cum câmpia-nsetată fulgere vestitoare primește de ploaie și rod de voi și alerga nebunește în ochii cuminților Tu singur știi Părinte și-n tăcerea veșmânt de cuvinte aștepți mai înainte acasă pe sărmanul rătăcit călător. Citește mai mult ce foc proaspăte luminaTa
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
spre fundalul plin de suflet și dacă totul se îmbină ridic palmele spre firul de iarbă firul de apă al izvorului din centrul satului copilăriei necopilărite mereu matur ridică mireanul ciutura din fântâna cu cumpănă picătura de speranță prinde răsăritul însetați așteaptă copiii apa mereu însetați să doară mereu iubirea de plin de vid de gând împlinit în trup de vis întreb și păstrez palma deschisă încercării pentru o împlinire pe care aproape niciodată nu o simțim oval perfect și atunci
PĂSTREZ PALMA DESCHISĂ ÎNCERCĂRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376821_a_378150]
-
și dacă totul se îmbină ridic palmele spre firul de iarbă firul de apă al izvorului din centrul satului copilăriei necopilărite mereu matur ridică mireanul ciutura din fântâna cu cumpănă picătura de speranță prinde răsăritul însetați așteaptă copiii apa mereu însetați să doară mereu iubirea de plin de vid de gând împlinit în trup de vis întreb și păstrez palma deschisă încercării pentru o împlinire pe care aproape niciodată nu o simțim oval perfect și atunci de câte ori mai ridică mireanul ciutura
PĂSTREZ PALMA DESCHISĂ ÎNCERCĂRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376821_a_378150]
-
dovedit a fi slab Și rătăcesc degetele mele Printre clapele clavecinului sângeriu. Cum să mai hrănesc neamurile, Ce se adunară la nuntă Din cele șapte de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie a falimantat Și unul câte unul Flămânzi și însetați, Smulgem spinii de sub unghia Cu care Sunt gata să sap în humusul gras. În măslini crește mirul Negru ca șorțul Ce se înfoaie peste pântecul femeii. Palmele Mariei din Magdala miros A cerneluri noi de tipar. SPINE M'avete acconciato
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
Vițelul cel gras s-a dovedit a fi slabși rătăcesc degetele melePrintre clapele clavecinului sângeriu.Cum să mai hrănesc neamurile,Ce se adunară la nuntăDin cele șapte de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie a falimantatși unul câte unulFlămânzi și însetați,Smulgem spinii de sub unghiaCu careSunt gata să sap în humusul gras.În măslini crește mirulNegru ca șorțulCe se înfoaie peste pântecul femeii.Palmele Mariei din Magdala mirosA cerneluri noi de tipar.SPINEM'avete acconciatoCome fiore rubato al giardino Getsemani.E
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
cântării orelor, sunt însă și azvârlită de stările aprinse de viață. Cad și mă ridic între râsul și plânsul anotimpurilor. Întâmpinată de mângâierea vremii, alerg după vise, Izbită de absențe, încremenesc fără vlagă. Și zilele curg ca arșița peste pământul însetat de ploaia deasă, mi-e sufletul și liber, dar și prins parcă-ntr-o plasă. Da!Locuiesc în mine. Si am loc suficient pentru zidire. Stăpână peste fire, rămâne doar a inimii pornire. Emite semnale, trasează cărări, ea, far peste
LOCUINȚA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375210_a_376539]
-
DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Sete nestinsă Așterne timpul straturi de uitări, Iar drame de demult sunt estompate De numeroase noi învolburări De lumi de idealuri însetate Vorbește Demostene elocvent Furtunilor și valurilor mării, Dar în pustie cine e atent Să urmărească firul cuvântării ? Iisus Christos cu-nvățătură nouă Plutind în imaterialitate Senin EL ne dorește : Pace vouă ! Dar vorbele se sting necercetate. De două mii de anui
SETE NESTINSĂ, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375287_a_376616]
-
decat știm noi strig a fericire în căușul palmei strâng o scoică micuța. acesta e locul nostru până când......până când uite așa se leaga toate visele noastre când adormim doi îngeri frumoși păzitori ei da, începe să plouă peste timp pământul însetat țipă urlă de dor cuvintele se așează pe tablă neagră și privești cerul de unde să-ți mai începi viața până în centrul pământului aș fugi să fiu doar cu el un fel de carne mă strânge scriu să nu plâng de
STRADA... de ANGELA BACIU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372643_a_373972]
-
coboară ușor pe umerii catifelați, sânii albi înfloriți precum crinii dorm leneș în palma gândului meu și doar gura îi alintă cu vrăjite cuvinte. Fericit e gândul când îți mângâie trupul înflorit precum primăvara livezile înfiorat precum frunza de vânt însetat precum deșertul de apă. Dar când sunt cu tine alung gândul departe și doar eu pătrund în adâncuri. Fericindu-mă. Fericindu-te. Fericindu-ne. Referință Bibliografică: Senzații / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 220, Anul I, 08
SENZAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372661_a_373990]
-
Cu mâna ei ne-ndurătoare. Să puneți floare lângă floare, Pământu-ntreg să-l răsădiți. Lume!...știi că ești trecătoare... De ce voi, oameni, nu gândiți?! Din flori culegeți bucurie; Nicicând nu ne uitați!... În țara noastră să nu vie Dușmanii răi și însetați De sânge și de răzbunări. Aprindeți stelele de pe drapel, Iar PĂCII dați un PORUMBEL Să ducă o creangă de măslin; Petale dulci lăsați să cadă, Mai albe că fulgii de zăpadă, Peste durere...Va iubim! Viața, Dumnezeu când ne-a
CUNUNI DE FLORI PENTRU EROI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372760_a_374089]
-
fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri, mângâiere”. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă.” (Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise) Suflet însetat de senin, poeta își primește pacea în timpul iernii, sorbind fericirea din dansul fulgilor de nea: „Setos de alb, avid de curățime Flămândul suflet pacea își primește Din al ninsorii dans, din Înălțime Își soarbe fericirea și trăiește”. (Flămând de alb
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
ultimul strop / din lumina creată în ziua dintâi. Mi-am pus întrebarea, cine este aici minunata? Și mintea m-a dus purtându-mi privirea către cel de-al cincilea vers al primei strofe, în care poetul spune: din lumina aceea-nsetată adânc de vieață? (Lumina). Nu întâmplător poetul așează între cele două consoane o vocală și două semivocale în care e nici nu se aude. Era începutul, când viața nu avea omul, embrionul divin al perpetuării rasei omenești avea de așteptat
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
străpunse, Christos este ridicat cu frânghii, partea transversală a crucii este legată sau bătută în cuie de cea verticală, pe care în cele din urmă se fixează un mic suport pentru corp, străpungându-¬i picioarele amândouă. Ridicat în bătaia soarelui, însetat, bătut, șiroind de sânge, acoperit de răni și expus privirilor mulțimii, Iisus oferă o priveliște sfâșietoare. El trăiește ceasuri întregi de durere a întregului Său trup. Brațele îi sunt vlăguite, iar noianul de crampe simte cum îi rupe mușchii, pielea
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
în pământ, se depărtă, se tot depărtă, până dispăru în pustie... Doar pomul cel mândru de rodie, an de an, își făcea datoria, aducând ca dar satului, bunătatea sa de roade minunate, pentru a mulțumi pe omul călător, obosit și însetat! Referință Bibliografică: Gazela / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1665, Anul V, 23 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]