2,199 matches
-
trupului a făcut ca piciorul să-i alunece. În această situație, mâna stângă nu a mai ajuns să se poată prinde și trupul s-a prăvălit în gol... În cădere, Iustin a văzut hăul în care pătrundea și s-a înspăimântat de întunericul în care se adâncea amețitor de repede. A închis ochii și maxilarele i s-au încleștat de la sine. Urechile recepționau trecerea prin aer. Era un vâjâit puternic ce se pierdea progresiv până când s-a transformat în ceva plăcut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
-te, că celor ce nu fug de greutățile vieții le dai curajul să iasă întăriți din ele; Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos! Condacul al 8-lea Ca o fiară urla Caterina, când era chinuită de diavol, înspăimântându-i pe cei care o vedeau, dar a alergat fără să se îndoiască la ajutorul tău, și apărându-i în vis i-ai vestit izbăvirea. Și noi cădem, Sfinte, înaintea ta, rugându-te să îi eliberezi pe toți cei care
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
văzut cum se apropia de răzor o dihanie de om, agitând prin aer un ciomag. Chipul său întunecat, din gura căruia lăsă să-i cadă un fluier legat la gât cu ață, în care suflase până ieșise dintre rânduri, mă înspăimântă. O ploaie de înjurături, de anafură, paști și bisaltiri, la adresa tatălui meu, ieși din gura acelei ființe hidoase, ce semăna mai degrabă cu un orc slinos din Harry Potter. Apoi se îndreptă spre mine, smulgându-mi din brațe strugurele acela
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
mulțimii credincioșilor, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu împreună cu Sfântul Ioan, înconjurată de oști cerești și mulțime de sfinți în veșminte albe. Avem mărturie de la Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos și de la ucenicul său, Fericitul Epifanie pentru că amândoi văzând, s-au înspăimântat. Împărăteasa cerului strălucea în lumină și acoperind poporul cu cinstitul său omofor, se ruga Fiului iubit:,, Împărate ceresc, primește pe tot omul cel ce Te slăvește pe Tine, și cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; și unde se face
ACOPERAMANTUL MAICII DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357541_a_358870]
-
floare, și ea rămâne în spațiul planetei, luminând. Durerea provoacă perturbații atmosferice uneori, cum spuneți voi. Când e prea mare cantitatea de durere provocată, atunci și revărsarea de durere e pe măsură. Dar oamenii nu mai știu asta și se înspăimântă de cutremure sau de ploi torențiale sau de tsunami. Tu ești cea din grupul nostru care a ales întotdeauna să FIE pe pământ. Ai retrăit în noaptea asta formarea TA, ca și a noastră, a tuturor. Suntem toate EA, fiecare
CORONIŢA DE SÂNZIENE de DOR DANAELA în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357550_a_358879]
-
planetă. Aici, fiecare floare „colorează” aerul din jurul ei și provoacă vibrații cărora înveți să le spui „miresme”. Sunt tare plăcute. Dar oamenii „le simt” și, dau ochii peste cap. Ei nu le„văd” că sunt reale. Valurile mării m-au înspăimântat pentru că se uneau cu cerul și nu înțelegeam unde zboară păsările: în apă sau pe cer. La început tot priveam și tot priveam și toți s-au grăbit să-mi explice că apa și cerul sunt două „elemente” diferite. Așa
AMINTIRI...DIN POVEŞTILE COPILĂRIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357580_a_358909]
-
fir metalic, o sârmă! ... Putea glisa capul pe lungimea ei. A încercat să-l rotească putin, o durere cumplită, ca la o descărcare electrică puternică l-a năucit instantaneu, simțise firul tăios și curentul. Gândul existenței acelei sârme l-a înspăimântat. Îl arsese ca o flacără filiformă, ca un laser... Îngrozit de gândul unui prizonierat stupid, suspendat de un fir invizibil, cvasimaterial, mintea îi proiecta propria imagine cu sine când primii oameni vor fi sosit în clădire și îl vor fi
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
ori nici acei apropiați, dragi nouă, cărora le-am dăruit picătura de veșnicie versificată, scăldată în Har, pe care o numim poezie ( „pentru că trebuia să poarte un nume”), nu-și găsesc timpul ori interesul de a citi. Trecerea timpului o înspăimântă, provocându-i tristețe, disperare. Această curgere este asemănată uneori cu firul de paianjen (atât de fragil și efemer), alteori cu o clepsidră ce se tot golește în scurgerea sa într-o singură direcție. Depărtarea dintre ea și imaginarul iubit pe
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
Azi cu aurul furat De ferocele balaur Al săracului bogat...! La mulți ani țară de doliu, Azi din Tricoloru-ți fă-ți, Peste patru zări, lințoliu, Milioane de bucăți...! La mulți ani icoană sfântă Azi zvârlită la gunoi, Jalea ta mă înspăimântă, Ca după un lung război...! La mulți ani țară vândută Azi și ieri din interes, Ori pieri dându-te bătută, Ori te bați, n-ai de ales! La mulți ani țară iubită, Aripile ți se frâng, Țara mea nefericită, Azi
AZI E ZIUA TA ŞI PLÂNG de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344617_a_345946]
-
schimbară câteva vorbe. -Din tot ce s-a spus nu cred totuși că ucenicii ăștia ai nazarineanului vor încerca să-i fure trupul. Din știrile pe care le am de pe la iscoadele noastre, acești oameni se ascund ca niște șoareci, sunt înspăimântați și dezorganizați complet. Ca să nu mai spun că nu-s decât niște înapoiați de pescari... Celălalt îl privi cu neîncredere și îi șopti la ureche... -Nu fi atât de sigur, îi răspunse celălalt, ar putea face și alții acest lucru
AL PATRULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350714_a_352043]
-
pe Don Corleone, Nasul, părintele mafiot care a impresionat milioane de oameni prin cărțile cu acest subiect, filme ori jocuri; dar și pe cunoscutul erou de roman, personajul lui Miguel de Cervantes, Don Quixote. Dacă primul este un mafiot care înspăimânta cu amenințarea sângelui, al doilea nostru don desemnează tocmai idealistul naiv într-o lume în care predomina minciuna, vulgaritatea și prostituția. Elvis Presley, cel mai valoros artist din toate timpurile dacă ne raprotam la cele un miliard de discuri vândute
DON ELVIS LA EROII ROCK-ULUI de CRISTIAN BODNĂRESCU în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350740_a_352069]
-
Azi cu aurul furat De ferocele balaur Al săracului bogat... La mulți ani țară de doliu, Azi din tricoloru-ți fă-ți Peste patru zări lințoliu, Milioane de bucăți... La mulți ani icoană sfântă Azi zvârlită la gunoi, Jalea ta mă înspăimântă, Ca după un lung război... La mulți ani țară vândută Azi și ieri din interes, Ori pieri dându-te bătută, Ori te bați, n-ai de ales! La mulți ani țară iubită, Aripile ți se frâng, Țara mea nefericită, Azi
AZI E ZIUA TA ŞI PLÂNG... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359393_a_360722]
-
Acasa > Poezie > Cantec > INVIDIA, CA O POTAIE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 345 din 11 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Statornicului a-mic... Duminică, 11 Decembrie 2011 Vorbele tale nu mă înspăimântă, Le simt răutatea și gustul amar, Mi-e milă de zborul din aripa frântă, Mi-e silă de zbaterea ta în zadar. Te uită-n oglindă să vezi cum arăți, Între tine și ea e o veșnică ceartă, Vederea durută
INVIDIA, CA O POTAIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359547_a_360876]
-
bouri mari și roșii argintii ce păreau a fi niște zimbri blânzi cu ochii scânteietori, doar că mărimea capetelor lor înfășurate în blănuri de culoare roșie ca focul și felul cum înotau pe cer în oceanul de eter-aer-foc-apă, m-a înspăimântat și m-am trezit brusc cu acest tablou straniu în fața ochilor, extrem de viu și de suprarealist, ca o pictură de Dali. Am rămas așa un timp în stare de veghe în camera întunecoasă, privind pe fereastră “cerul cel nou” la
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360290_a_361619]
-
dar nu zări decât forfota citadină de pe străzi și curgerea lentă a râului Dâmbovița ce traversa Bucureștiul. Nu-l descoperi pe pământ și-și zise că trebuia să fie ascuns în subteran. Coborî ca o săgeată spre stația de metrou înspăimântând călătorii. Dar nici nu apucară aceștia să-și reveniră din sperietură, că se transformă într-un liliac și pătrunse în ungherele întunecate ale tunelurilor. Colindă rețelele subterane, verifică trenurile, dar nici urmă de „Imperator”. Parcă intrase în pământ. Știa că
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
Acasa > Strofe > Timp > EU SUNT ACELA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 390 din 25 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Eu sunt acela care cântă O datorie de Poet Tributul unui zbor ascet Pierdut cu fiecare trântă Iar salturile înspăimântă O viziune de cadet Pe care poate un profet O vede cu aripa frântă Și păsările care cântă Apusurile violet Sunt numai lacrimi, un buchet Al celui ce binecuvântă Eu sunt acela care cântă O datorie de Poet Când trece
EU SUNT ACELA de ION UNTARU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360641_a_361970]
-
înțeleg ce a fost în sufletul tău când ne-ai părăsit poate pentru un moft. Explică-i te rog acest lucru și mamei tale. Sper că șocul întâlniri voastre să nu o facă să recidiveze. - Tată, mă îndurerezi și mă înspăimânți. Am crezut că totul este bine și că supărarea va trece peste câteva zile după plecarea mea, nu să producă o asemenea dramă. - Poate și eu am crezut așa fiule, însă nu și mama ta. Plecarea ta a rupt ceva
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
ca un trăsnet care nu știi de unde a lovit. Te-ai trezit scrum și nici măcar nu ai văzut fumul.... IX. COCKTAIL, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 1477 din 16 ianuarie 2015. gerul inimii tale nu m-a înspăimântat te-am iubit într-un iglu într-un timp înghețat pieptul tău piatră rece sânul meu tremurat secerat sub zăpadă de-un sărut defrișat așchii reci sânge dulce un cocktail of course într-un ochi de coniac până-n lacrimă stors
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
Șefii lui au dat declarații, dar cine știe pe unde or fi, mama lor de polițiști și magistrați. - Ușor, nu începe iar, te rog! Ascultă, fată dragă, prietenul tău se numește cumva Gabriel Breazu? - Da! De unde știi tu, Octav? Mă înspăimânți! a exclamat total uluită Amalia, oprindu‑se din mers și agățându‑se de brațul bărbatului de lângă ea, tremurând. - Mâine, adică azi, după cum arată ora, am pro-gra-mat să merg pentru a studia dosarul. - Cum adică? De ce? Ce treabă ai tu cu
CHEMAREA DESTINULUI (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359575_a_360904]
-
pierde, ce s-ar face în această situație? Aceste lucruri sunt puse în evidență de Adina Georgiana Simion: „Elementul de noutate adus de Grigore Vieru este maniera proprie de a privi moartea. Aceasta nu are o imagine grotescă care să înspăimânte, vorbește firesc cu moartea, nu i se citește groaza pe chip, ci o decentă împăcare, dintr-o cunoaștere lăuntrică a tainelor universului.” Eseista Adina Georgiana Simion insistă asupra eului liric al poetului Grigore Vieru, căruia încearcă să-i dea un
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
Acasa > Poeme > Devotament > COCKTAIL Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului gerul inimii tale nu m-a înspăimântat te-am iubit într-un iglu într-un timp înghețat pieptul tău piatră rece sânul meu tremurat secerat sub zăpadă de-un sărut defrișat așchii reci sânge dulce un cocktail of course într-un ochi de coniac până-n lacrimă stors
COCKTAIL de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359672_a_361001]
-
două linii cardinale de forță din câmpul magnetic al Republicii noastre: libertatea și originalitatea. E cel dintâi pas către aflarea de sine ( ... ) „Dacă în suflet se frământă acel aluat al personalității, dospit cu acel prea plin care izbutește întotdeauna să înspăimânte mediocritatea, oricâte negații te vor epuiza, pentru că negațiile izvorate dintr-un efectiv omenesc, sunt ele înseși afirmații, creații pozitive” (Mircea Eliade - Profetismul românesc, vol.I., Editura Roza vânturilor, Bucuresti, 1990, p.84) Modele ale avântului profetic eliadesc, personajele cărții lui
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
ca să nu fie zărit. În mijlocul pădurii, la un iaz, baba descălecă, își aruncă mantia neagră și straiele de pe dânsa rămânând în pielea goală, apoi își despleti părul după un ritual aparte. Urmăritorul crezu că vrea să facă baie, dar se înspăimântă de chiotele sale ciudate. Deodată femeia fu înconjurată de arătări hidoase cu cornițe și coadă. Speriat, omul leșină. Spre dimineață, femeia se întoarse la conac și, obosită după atâta dezmăț cu diavolii, se tolăni în pat ca să se odihnească. Prințul
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
Stăpânul se sperie când îl văzu așa mutilat. Îl ascunseră cu grijă într-o cameră, ferindu-l de privirile curtenilor și abia spre seară reușiră să-l dezmeticească. Însă omul rămăsese marcat pentru tot restul vieții de ceea ce văzuse. Era înspăimântat și bolborosea ceva fără logică: - Muiere goală... Diavoli!... Împielițați dansând... Iaz... Diavoli... Bătrână... Cei doi soți căzură pe gânduri. Le fusese milă de o cotoroanță care umbla cu necuratul. Se temeau ca nu cumva făcăturile și vrăjile sale să nu
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
Ai răbdare, cumătră! - Mă prinde soarele din urmă! - țipă ea disperată. - Că doar nu te prinde vreun pețitor din poveste tânăr și frumos ca lacrima! - trase paznicul de timp. - Nenorocitule, îți bați joc de mine? Lasă că te aranjez eu! Înspăimântat de amenințare, omul trase zăvorul și cotoroanța pătrunse țanțoșă pe murgul negru din care ieșeau aburi după atâta alergătură. În acel moment, un oștean îi prinse calul, iar alți doi îi înfipseră vârful sulițelor în coaste. - Coboară! - porunci unul. - Doar
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]