1,110 matches
-
și-a patului meu? M-am dus la geam căutând, instinctiv, lumina. Dar amintirile mele din La răscruce de vânturi... Fantoma lividă bătând cu pumnii-n ferestre: lasă-mă-năuntru, lasă-mă-năun tru... Geamul s-a aburit brusc de la răsuflarea mea înspăimântată. Înfiorat, m-am hotărât într-o clipă. Am mers spre pat și, cu curajul omului încolțit, am dat brusc deoparte cuvertura. Am rămas cu gura căs cată, privind prostește spectacolul de sub balda chin. Căci în patul meu, adâncindu-se în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
direcția pontonului. -Facem o plimbare până acolo? -Dacă scrie în scenariu... A ridicat un deget mustrător în semn de dojană. Am zâmbit și am ridicat din umeri. Râdea întruna, cu dinții strălucind albi în soare, se rotea, sărea în valurile înspăimântate care o aruncau brusc în mare. M-a prins de câteva ori de braț, absorbită de jocul cu vântul ca o școlăriță drăgălașă și zburdalnică. Din privirea mea, Linda înțelegea că mă atrăgea fără drept de apel, doar că nu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
el însuși - un lucru cu care Gerald Weber nu se putea lăuda. Prin method-acting, Weber încercă să se instaleze în bărbatul așezat în fața lui, țesând teorii. Mult mai ușor i-ar fi venit s-o ghideze pe Karin, cercetările ei înspăimântate, e-mailurile ei disperate, autoanihilante. Cum l-ar fi putut locui pe Mark Schluter suferindul de Capgras orb la toate, când nu-l putea locui nici măcar pe Mark Schluter mecanicul amator de mașini și tehnicianul de la abator sănătos? Nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nepot al proprietăresei mele le-a lezat pudoarea stînd Întins o oră pe peticul de iarbă din curtea din spate Îmbrăcat numai În costum de baie. — E unul despuiat acolo! au spus ei În șoaptă, pe un ton acuzator și Înspăimîntat. Da, noi - stimate domn, mare amator de ironii - noi, bătrînul Whittaker, inventatorul, și Maud nebuna, fiica sa cea mare care bombăne cînd se sparge o farfurie și pe urmă te Îndoapă cu o masă sățioasă, care udă cu răbdare douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
locuitorii orașului au reacționat rapid În fața morții, acceptîndu-i violența, mutilarea sîngeroasă și grozăvia cu calm, ca pe o consecință firească a vieții cotidiene. Dar cînd am văzut moartea pentru a patra oară, locuitorii orașului au rămas Înmărmuriți, Îngroziți, uluiți și Înspăimîntați, așa cum nu fuseseră altă dată; și, totuși, cea de-a patra moarte a survenit atît de lin, de ușor și de firesc, Încît - după cum mi s-a părut - chiar și un copil ar fi putut să o privească fără frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
amuțise glasurile stridente și batjocoritoare și, prin imaginea celui mai umil dintre semenii lor, le arătase calea ce-o vor urma toți, spaima și groaza ce-i vor Învălui pe toți - pentru toate acestea stăteau În fața ei tăcuți, singuri și Înspăimîntați. Apoi se Îndepliniră ultimele formalități cerute de lege și biserică, iar mortul a fost luat de sub ochii oamenilor. Sosise mașina mortuară a poliției. Doi bărbați În uniformă coborîră iute scările și intrară cu o brancardă făcută sul. Desfășurară brancarda pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ultima noastră competiție din acel sezon avea să fie una specială. Aveam să vîslim în campionat. "Un echipaj în al doilea an?" a spus David cu sprîncenele ridicate, după care a început să rîdă. Am rîs cu el. Mă simțeam înspăimîntat și mîndru în același timp. Unde ne ducea Schneiderhahn? Nu mai era rîul suficient de lung? Nu erau antrenamentele noastre destul de dure? Cum vom vîsli pe o mie de lacuri? A fost rîndul lui Schneiderhahn să-ți ridice sprîncenele. Nici un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
am putut similariza navele noastre pe baze ale căror indicative de distorsiune au fost aduse la cunoștința șefului nostru de către sistemul de spionaj cel mai perfect organizat de până acum. Este clar că guvernatorii unor planete au bănuit ceva și înspăimântați, au modificat indicativele. În cazurile despre care ni s-a raportat, navele noastre s-au apropiat de aceste planete datorită unei similarizări spre baza cea mai apropiată. De fiecare dată, planeta culpabilă a fost privată de privilegiul de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
av’t dreptate! spuse băiatul. Acu’ tre’ să-mi dai o liră. întinse palma spunînd: hai, plătește! Copiii care auziseră disputa șușoteau și chicoteau, iar unii le făceau semne unor prieteni care stăteau deoparte. N-am nici o liră, zise Thaw înspăimîntat. — Da’ ai promis. Nu-i așa c-a promis? — Da, a promis, , spuseră mai multe voci. A pus pariu p-o liră — Tre’ să plătească. Nu cred că măgaru’ are o sută de ani, zise Thaw. — Te crezi dăștept, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu dreptul. Vă purtați bine cu mine, mă port și eu bine cu voi. Dar dacă se iscă vreo dispută între noi, voi veți avea de suferit. Nu eu. Se uită la clasă cu o lucire în ochi, iar clasa înspăimîntată îi întoarse privirea. Avea o față colțuroasă și un nas strîmb, o mustață roșcată dichisită și buze cărnoase. Thaw observă că pe dedesubt, mustața era astfel potrivită încît să cadă exact pe suprafața netedă a buzei superioare. Acest detaliu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în sursa lui pînă cînd ceva țîșni și se împrăștie; mecanismul cedă cu totul după un recul, se micșoră și deveni flasc, lăsîndu-l cu un oribil sentiment de gol și epuizare. în tot acest timp, mintea îi fusese neputincios de înspăimîntată, întrebîndu-se ce se întîmpla, cu fărîma de energie rămasă. Se uită cu dezgust la desene, le duse la toaletă, trase apa și-și descheie pantalonii. Un strop cenușiu și vîscos în formă de melc era prins de stomac, sub buric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca o masă inteligent articulată de gunoi. Ieși repede din ceainărie încercînd să vadă numai dușumeaua pe care mergea. Acasă rămase în bucătărie după cină, punînd farfurii prin dulapuri uneori, dar stînd mai cu seamă nemișcat, cu gura deschisă și înspăimîntat. Domnul Thaw intră în încăpere și zise nerăbdător: — Nu ai terminat încă? Ești aici de o jumătate de oră. Sînt o companie atît de dezagreabilă că nu poți sta în cameră cu mine? — Nu, dar mă gîndesc la ceva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întunecată suspendată sus, între lună și acoperișul fostei lui școli primare. Fiind pictată pe cer, nu putea cădea și nici mulțimea de pe pămînt nu putea scăpa. Alergau pe edecuri, pe poduri, și se adunau pe înălțimi, dar în goana lor înspăimîntată nu exista nici urmă de brutalitate: mamele agățate de copii, tații ocrotind familie, iar în spațiile deschise, figurile solitare arătau spre ușile din coastele dealurilor. Pentru a desena mulțimea cum trebuie, făcu schimbări mari în peisaj, și toate erau aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se miște încet și se așternu tăcerea. în tăcerea asta lentă, o persoană mică și furioasă, de culoarea lavandei, fu ridicată, trăgînd după ea un cablu cărnos. Avea penis, coatele și genunchii îndoiți, și pumnii și ochii strînși, iar gura înspăimîntată scotea un țipăt de furie mută. Rima, a cărei față părea că fusese spălată de un uragan, îl privi cu un zîmbet de recunoaștere plină de iubire. Individul cel mic, roșu tot, deschise un ochi, apoi pe celălalt, și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
permian. Cum știi probabil, continentele, deși discontinue, plutesc pe o masă vîscoasă de substanță topită de... — Nu mă vrăji cu știința, Sludden. Dacă poluarea nu este eliminată, vom avea trepidații și depuneri în scoarța terestră. — Trebuie făcut ceva! strigă Sludden înspăimîntat. — Da. Tot know-how-ul e deținut de institut. Mașinăria care să acționeze aparține creaturii. Numai consiliul îi poate forța să conlucreze. — Mă duc, spuse Lanark încet, mai mult sieși. Dar înainte, trebuie să-l văd pe băiat. — îmbracă-te în sacristie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înghițite de un pescăruș care țipa rotindu-se deasupra, dar Lanark le înțelese perfect. Asemeni căderii unei mame într-un hol îngust, ca mîna unui polițist pe umărul lui, știuse și așteptase asta toată viața. Un muget asemeni unei mulțimi înspăimîntate îi umplu urechile, și șopti: Moartea nu-i un privilegiu. — Privilegiul e de-a ști cînd. — Dar eu... mie mi se pare că-mi amintesc că am trecut prin mai multe morți. — Acelea erau repetiții. După următoarea moarte nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am putut similariza navele noastre pe baze ale căror indicative de distorsiune au fost aduse la cunoștința șefului nostru de către sistemul de spionaj cel mai perfect organizat de până acum. Este clar că guvernatorii unor planete au bănuit ceva și înspăimântați, au modificat indicativele. În cazurile despre care ni s-a raportat, navele noastre s-au apropiat de aceste planete datorită unei similarizări spre baza cea mai apropiată. De fiecare dată, planeta culpabilă a fost privată de privilegiul de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
sigură că rătăcirea e scrisă în orice drum al vieții. Fusese și-ntr-al ei, din plin. 6 O voce, fără glas, pe care o aud doar eu, mai puternică decât bietul meu trup chinuit și decât bietul meu creier înspăimântat. Vorbesc cu mine ca să mă obișnuiesc cu mine, ca să nu-mi fie atât de frică de frica mea și ca să fiu sigur că n-am înnebunit. Mi-e frică de ei, de mine, de Cel care se joacă cu noi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
principale, se distingeau glasuri ridicate, iar soldații umblau pe vârfuri. Se certau șefii între ei, iar ce trecea prin ușă erau acuzații reciproce cum nu se mai pomeniseră pe-aici, cel puțin nu în auzul lumii. Petre era tot mai înspăimântat, fiindcă cel care țipa mai tare era conu Costache Boerescu, care-i trimisese vorbă să vină. Ce-o mai fi și când o da ochii cu el! Sigur că portmoneul n-avea cum să fi ieșit la suprafață, vidanjorii veniseră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
contrabandistul cu un singur ochi, banda lui Alessandro la Neapole... " Ați fost locotenentul lui, domnule Scarlat. I-ați sedus amanta și v-ați refugiat în Statele Unite. La Atlanta ați deschis un magazin de antichități. Oamenii lui Alessandro vă urmăreau și, înspăimîntat, v-ați îndreptat spre Sidney. Îmi amintesc cartea dumneavoastră de vizită: profesor de natație la un club de milionari. Ați colindat după aceea Asia împreună cu un circ și, în sfârșit, v-ați întors în Europa..." E adevărat, se întorsese în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care, hotărât, nu te avantajează, dar este extrem de practică... Mirciulică! Melania Lupu își izbi palmele consternată. Cotoiul îi înhățase toca și se juca pe divan. ― O pălărie pe pat! Asta aduce ghinion! Mă enervezi îngrozitor. Se repezi s-o ia. Înspăimântat, motanul abandonă bucata de fetru și sări pe scrin. Bătrâna își recuperă pălăria și începu s-o perie ofensată. ― Uite, la asta nu mă așteptam din partea ta. Și încă într-o asemenea zi atât de importantă pentru noi amândoi. Ți-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-mi spui că scârțâie aragazul? Melania își duse mâna la inimă clipind speriată. ― Dumnezeule! Nu mai faceți astfel de glume. Tăcură brusc. De astă dată se auzea limpede. Erau pași, pași care se apropiau. Traversau bucătăria, acum coridorul... Bătrânii priveau înspăimîntați ușa, incapabili să facă o singură mișcare. În mâinile doamnei Miga un valet de cupă se frânse cu un scrâșnet mic. ― A dracului surpriză îi așteaptă, mârâi Nucu Scarlat. Dascălu adulmecă. ― Au avut chiftele la cină. Am să le cer
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai cumpăr cu banii mei! O fanfară! ― Și un chioșc, se auzi glasul lui Scarlat din bucătărie. Fără chioșc nu faci nimic! ― Ai dreptate! Un chioșc cu muzică și fluturi albaștri. Am să-i învăț să danseze... ― E nebun! șopti înspăimîntat Șerbănică Miga. Ioniță Dragu i-l arătă din priviri pe Raul Ionescu. Inginerul zâmbea. ― Puțin... Se postase lângă telefon cu arma pe genunchi. În orice caz, nu trebuie să vă fie teamă de el. Cât timp nu-l enervează nimeni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cel mai blazat dintre privitori, avertizat și pregătit cumva de celelalte săli ale muzeului. Pe pereții tapetați cu brocart greu, albastru-electric, păsări uriașe brodate în aur, argint și purpură păreau să fi țâșnit chiar atunci de pe dalele albe, luîndu-și zborul înspăimîntate. Senzația era accentuată de poziția diferită a aripilor și a girurilor lungi răsucite cu eleganță. În ziduri se aflau șase nișe nu prea adânci unde tablourile primeau o lumină caldă, uleioasă de pergament vechi. Inginerul le privea aiurit. Nu-și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
circumstanță. ― Nu-i așa? Cui i-ar fi trecut prin minte să folosească canalul colector?! Iar pierderile, ce să vă spun, sânt ireparabile! Mi-aduc aminte de-o istorie asemănătoare prin '35 sau '36... Alexandru lăsă receptorul. Avea o mină înspăimîntată. ― Nu răspund. ― Hm, făcu maiorul, nu mă miră... ― M-aș duce până acolo. Mă știu după fluierat. ― Da, da... Duceți-vă, mormăi Cristescu. Pilotul o zbughi pe ușă. Ascultară pașii care alergau în curte împrăștiind apa din băltoace. Apoi zvonul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]