10,469 matches
-
Preda Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Of, țară, multe-ai mai răbdat în vremuri de restriște Străbunii toți te-au apărat, dușmanul să nu miște Nici granița, nici graiul sfânt să nu-l înstrăineze; S-ar învârti toți în mormânt de ce-a fost să urmeze. Ai încăput pe rele mâini, samsari de neam și țară Cu inimi aspre ca de câini care te fac de-ocară. Pământul care-a supt aici tributul greu
OF, ȚARĂ! de NELU PREDA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382909_a_384238]
-
de prințesă. Și-apoi, nici limba noastră nu e o cenușăreasă, chiar dacă multora dintre noi nu le pasă, lăsând-o într-o stare de plâns. Limba Română rămâne în făptura-i de crăiasă, nesupusă și sus-pusă, chiar și atunci când ne înstrăinăm, renunțăm la ea ca la ceva inutil ce ne „întunecă” viitorul, o punem într-un ungher la bucătărie printre blidele nespălate... Murim noi ca oameni demni de respect, dar nicicând nu va apune Limba Română. Or, Ea dăinuiește în eternitatea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
tânărului interpret Dumitru Caulea (de curând dirijor al Corului popular „Dragoș Vodă”), ne-ar fi lăsat cea mai grea piatră pe suflet, dacă n-ar fi fost salvată cu enorma-i încărcătură de sincer patriotism implantat în dorul de românitatea înstrăinată de către incomparabilul interpret, compozitor, actor, dar mai mult decât toate un mare român, TUDOR GHEORGHE, sosit la Cernăuți datorită faptului că actuala ediție s-a bucurat de un sprijin efectiv din partea Patriei istorice, în special a Institutului Cultural Român. Ne
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginti.”(MATEI 25,6-15) Miercurea Mare ne apropie și mai mult de Sfintele Paști, astfel că Biserică a rânduit să luăm aminte în această zi la două exemple: cel al păcătoasei desfrânate, înstrăinate de Dumnezeu care aducând în această zi, cu mare căința, smerenie și cu multe lacrimi, mir de mare preț și ungandu-L pe Hristos, devine mironosița și cel al lui Iuda Iscarioteanul, ucenicul care, desi apropiat de Domnul, L-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92408_a_93700]
-
Luni și marți, la utrenii, se citesc Evangheliile care ne aduc aminte de cele din urmă învățături ale Domnului. Miercurea Mare ne apropie de Sfintele Paști, fiecare credincios luând aminte în această zi la două exemple: cel al păcătoasei desfrânate, înstrăinate de Dumnezeu (dar care aducând în această zi mir și ungandu-L pe Hristos, devine mironosița) și cel al lui Iuda (ucenicul care, desi apropiat de Domnul, L-a vândut, tot astăzi, pentru treizeci de arginti fariseilor și cărturarilor ce
Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor [Corola-blog/BlogPost/92811_a_94103]
-
o lume în care ne lipsesc din ce în ce mai mult modelele. Din școală, din familie, din profesie, din societate. Și dacă ele există, preferă să rămână discrete, tăcute. Discreția însă permite înclinarea balanței spre false valori, mediocritate, copierea unor false modele.” Discretă, înstrăinată de lume dar nu și de frumos, cuminte și înțeleaptă rămâne a fi și Oana Pellea. Fiica Domnicăi și a lui Amza Pellea, cunoscutul actor, Oana Pellea s-a născut pe 29 ianuarie, 1962 la București. În 1984 a absolvit
Portret Cultural Istoric – Oana Pellea [Corola-blog/BlogPost/93278_a_94570]
-
a singurătății, aceste stări fiind asociate cu ploaia și atmosfera plumburie: Plouă... / durerea și tristețea îmi rup inima-n două. Tu... / ești jumătătatea inimii mele, / ești visul meu, ești stăpânul emoțiilor...” (,,Ploaia”, Sandra Fortuz). La pragul maturității, când se simt înstrăinați chiar și de ei înșiși, îi frământă întrebări despre viață și rostul ei. Viitorul vine cu un mare semn de întrebare și unii sunt nesiguri în fața lui: ,, Viitorul este în fața mea, / Mă întreb: / Ce mă așteptă? / Oare o să triumfez? / Care
Cenaclul Literar ,,Tinerele Condeie” [Corola-blog/BlogPost/93330_a_94622]
-
care se confruntă populația, indiferent de vârstă, îndeletnicire și situație socială. Ziarul a respirat la unison cu idealurile și speranțele românilor bucovineni, chiar și în anii dictaturii comunismului, când noi, urmașii daco-romanilor, de pe această gură de rai, cedată, răpită și înstrăinată de Patria noastră istorică, nu aveam voie să rostim cuvintele „România”, „român”, „românesc”, publicând materiale pe tematică istorică, oglindind tradițiile culturale și moștenirea literară a înaintașilor - uneori fiind nevoiți s-o facă prin intermediul limbii lui Esop. „ZORILE BUCOVINEI” a fost
Bucovinenii se vor declara români [Corola-blog/BlogPost/93361_a_94653]
-
în spiritul patriotismului, iubirii de Neam, glorificării eroilor. Grație generoasei doamne, Excelenței Sale Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuți, care e INIMA Patriei noastre istorice aici, în nordul Bucovinei, ce bate cu aceeași dragoste și afecțiune pentru toți românii înstrăinați din acest colț împătimit de Țară, am reușit și noi să ne deplasăm în acea dimineață la Mahala pentru a ne apleca sufletele în rugăciuni, alături de durerea conaționalilor noștri. „Cei care nu-și cunosc trecutul riscă să-l repete. Datoria
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
și de acolo cu o pensie considerabilă. Dar după ce fata și-a refăcut viața iar nepoatele au isprăvit ceva școli, Hasenfuss s-a întors, ca odinioară din Rusia, la casa lui din Umileni, pe care nu mai trebuise s-o înstrăineze înainte de plecare, ca alții, căci legea se schimbase între timp. Putea fi văzut pe balconașul de lemn al etajului, împovărat de ani, contemplând cu tristețe parcă, de la înălțimea acestuia, viața pulsând din ce în ce mai slab a Umilenilor. Își angajase o menajeră care
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
au rărit, firește, până au devenit sporadice. O vreme mai dădusem pe la facultate, la solicitarea lui Victor Iancu, fiind el dornic să-mi păstrez formația și orientarea pe care mi le impusese, după plecarea lui de la catedră însă m-am înstrăinat cu totul de cei de acolo. Pe Deliu Petroiu l-am reîntâlnit în diverse împrejurări, de fiecare dată el arătându-se dispus să schimbăm o vorbă despre una-alta, răstimp în care făcea risipă de umor, după bunul său obicei
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
a Întâmplat ceva la care ai fi putut fi martor și domnia ta. — Eu mă Îndeletniceam doar cu studiile mele, messer Alighieri. Iar domnia ta, care ești de asemenea un om al studiilor, știi bine că aceste activități te izolează și te Înstrăinează de lume. Dar, acum că stau și mă gândesc mai bine, există, Într-adevăr, ceva ce Îți pot povesti, În legătură cu meșterul dispărut. Se spunea că, odinioară, fusese alungat dintr-o biserică pe care o decora, iar munca Îi fusese distrusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu Însuflețire, să Își presară cuvântarea cu imagini ale mântuirii. Cum putea un rafinat maestru de teologie să se piardă Îndărătul acestor viziuni grosolane, pentru mințile simple? Oare niște prostii asemănătoare Îl făcuseră curios pe Veniero? Dante Începuse să se Înstrăineze, urmându-și șirul propriilor gânduri. Asculta din ce În ce mai distras cuvintele omului. Apoi ceva, o schimbare În ritmul predicii sau În tonul vocii Îi solicită atenția. Cantilena despre măreția epocii care avea să vină, alcătuită din aspirații inefabile și din expectative extraordinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
silogisme și raționamente tot mai complicate, mai Întortocheate. Efectul de pronunțată cerebralizare a lui homo sapiens a aglutinat Însă și o dimensiune perversă, care, În timp, a condus la marea pierdere despre care aminteam. Cunoașterea mediată de rațiune ne-a Înstrăinat treptat de fenomene, de natură, de realitate, de adevărurile primare, dar esențiale, pe care nu le mai percepem la modul direct, frust, intuitiv, așa cum o făceau gânditorii din vechime, acei antici fabuloși care și-au apropriat În chip miraculos o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sute de lame de cuțit. Nu e de mirare cum cu ani în urmă, captivă în lumea mea de emoții sinistru colorate, locul ăsta a fost foarte important pentru mine. Era varianta modernă a celulei unui călugăr, care s-a înstrăinat de bunăvoie, departe de dezordine și agitație precum fusese Lee însăși. Dar acum, văzându-l după atâta timp, mă gândeam că poate e prea reținut, prea sterp. Pentru prima oară mi-am închipuit că până și Lee - pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la fel de străin și exotic ca și mine, soțul meu și alte ființe de pe suprafața planetei. Ești mai puțin străin numai acolo unde te-ai născut, dar pe măsură ce crești îți dai seama că acel loc, în mod ciudat, începe să se înstrăineze de tine, pe măsură ce dorința ta de a călători peste mări și țări devine un vis ce trebuie realizat cât mai grabnic. Poate că păsările știu multe despre acest vis, care e mai degrabă dorul după un loc care nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu toții. Râd oaspeții, râd lacheii, râde Sonia, râd și eu, disprețuindu-mă chinuitor pentru acest râs. Mama trebuie să treacă pe lângă această masă, pe lângă gurile și ochii care râd cu atâta cruzime, pe lângă mine care râd și care, râzând, mă înstrăinez de ea. Și a trecut. Micuță, gârbovită, tremurând, a trecut, zâmbind și ea, jalnic și umil, de parcă ar fi cerut iertare pentru slăbiciunea trupului ei bătrân, neputincios. După ce a plecat mama, s-a lăsat tăcere. Lacheii continuă să zâmbească, Sonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Împreunaseră Între ele, și să-și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pîntecele avea să se Însuflețească, apoi plămînii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În inima peșterii, În catranul vîrtos al beznei, deslușind clepsidra veșniciei timpului, pentru că vroia să-și strămute vremelnicia pămînteană În timp, să-și statornicească trupul și cugetul În miezul timpului, ca să se Întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de la Iordache Diaconescu din Mărăști, după ce un incendiu a mistuit biserica cu hramul „Sfinții Voievozi” de acolo. Cartea a fost cumpărată în februarie 1883, dar, din documentele din arhivă, rezultă că numitul Iordache Diaconescu nu ar fi avut voie să înstrăineze ceea ce nu-i aparținea. De asemenea, prin contribuția celor 13 cetățeni înscriși într-o listă care au donat în total 15 lei s-a putut cumpăra un Molitfelnică de la părintele ieromonah Gherontie Iliescu, la 26 ianuarie 1884. De-a lungul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în care conjunctura politică sumbră își poate găsi antidotul în secesiunea efectuată undeva la adăpost, în această microsocietate electivă. Lumea trosnește din încheieturi? Civilizația se prăbușește? Războaiele, foametea, abuzurile și corupția minează cotidianul? Politica și politicienii ne dezamăgesc? Bunurile materiale înstrăinează, înșală și jalonează drumuri fără ieșire? Munca nu oferă nicio împlinire? Familia înseamnă altceva decât ceea ce ne învață societatea despre ea încă de la cea mai fragedă vârstă? Relațiile cu cea mai mare parte a semenilor sunt plasate foarte adesea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Tibul, a cărui înțelepciune preia mult din maximele lui Epicur: să disprețuiești bogăția, să-ți moderezi dorințele, să renunți la ficțiunile sociale, să vizezi calmul interior, să-ți reduci nevoile la elementar, să frecventezi o Venus care să nu te înstrăineze de tine însuți. Autobiografia poetică a lui Catul, în sfârșit, este presărată cu locuri comune epicuriene ale momentului. Filosofia iese din cadrul ei, invadează poezia elegiacă și contaminează viața cotidiană. Epicurismul ascetic al Magistrului atenian cunoaște o nouă viață sub trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pâinile, preface apa în vin și alte asemenea absurdități... Cu mult înaintea lui Feuerbach, Lucrețiu atacă religia în fundamentul ei, caută să afle ce anume o constituie și dezvăluie motivele pentru care oamenii își făuresc idoli, li se închină, se înstrăinează de ei înșiși și sfârșesc prin a-și pune soarta în mâinile preoților, ale unui cler care utilizează fără rușine credința și pioșenia ca pe niște ocazii de a-și asigura o dominație asupra trupurilor și a sufletelor, pentru ca mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
un pom cu numai puține roade, iar dedesubt, cuvintele "Pauca sed matura 1". Această rigoare a Cercetărilor aritmetice, stilistică și logică, are într-însa ceva nemilos, inexorabil. Nu mai puțin, însă, fascinator. Dacă acest fel de a scrie i-a înstrăinat lui Gauss pe cititorii obișnuiți, i-a asigurat însă unul de lux: pe hughenotul Peter Gustav Lejeune-Dirichlet. Era nedespărțit de Cercetările aritmetice care-l însoțeau chiar și în călătorii. Din munca aceasta, continuă, de descifrare, au ieșit Lecțiile de teoria
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Săpânța. Aici, simți trecutul și viitorul, metamorfozate în sentimentul ancestral al dăinuirii veșnice, viu și liniștitor. Vremurile nu țin pasul cu oamenii. Uneori, împotriva lor, vremurile ridică dureros granițe de apă sau de piatră, întristând neamul. Dar ele nu pot înstrăina sufletul. Chiar dacă este străpuns uneori de linia imaginară a graniței, acesta rămâne întreg, la fel de viu și nevătămat, de o parte și de alta a convenționalului. Nu se putea însă să se rupă iremediabil trăirea creștină strămoșească, zidită în conștiința moroșenilor
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
mulțime mare de preoți și credincioși, din localitate și din împrejurimi, dimpreună cu Părintele Ctitor Grigore Luțai și cu familia acestuia, ca un răspuns la nedreptățile istoriei, dar și ca dovadă că sufletul neamului românesc nu poate fi rupt și înstrăinat de granițe, de vreme și vremuri, el dăinuind, ca și sabia de foc a Arhanghelului Mihail, pe verticala veșniciei. Între timp, la Mănăstirea Săpânța Peri au fost ridicate altarul de vară, clădirea stăreției, corpul de chilii, a fost introdus curentul
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]