36,299 matches
-
l-a împrumutat, rămânându-i cititorului să descopere rostul acestei preluări, să vadă singur ce e cu aceste "noduri și semne" ale prozei lui Mircea Eliade. O ipoteză de luat în considerare: Eugen Simion a ținut să se refere mai întâi metaforic, din titlu, la cele două dimensiuni principale ale prozei eliadești, dimensiunea istorico-socială (nodurile); și dimensiunea mitico-simbolică (semnele), pentru a trece apoi la încercuirea lor analitică, executată minuțios în cuprinsul celor aproape 500 de pagini ale cărții. Metafora nodurilor și
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
A urca are un sens destul de ambiguu pentru ceea ce a trebuit să facă. Întreaga clădire, sau, mă rog, ceea ce cunoaște el din întreaga clădire, este extrem de interesant alcătuită: de exemplu, niciodată nu poți ajunge la un etaj superior fără ca mai întâi să cobori, spre a ajunge la stânga pentru a intra în cel de-al treilea birou de pe același palier trebuie să o iei la dreapta, să urci jumătate de scară și apoi să mergi drept. Pentru a ajunge la Înălțimea sa
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
el și nu i-ar ascunde sticla pe care el știe foarte bine că a cumpărat-o, că pe drum nu a tras decât trei duște din ea, mai mult ca să se încălzească, și că acum nu mai e. încearcă întâi cu binișorul, sugerând chiar o reglare amiabilă, oficială, s-ar putea zice, a situației: "Dumneata Marfa, trebuie că ai văzut unde am pus eu nenorocita aia de sticlă, nu de alta, dar n-aș vrea ca, doamne, păzește, din neatenție
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
și se întrebă dacă dumneai, Marfa, o arăta goală la fel ca Ludmila. Ca Cervenkova, adică, își luă el seama. Părea că, de când o văzuse ieșind goală din baie, suprafața netedă a minții sale prinsese mici unduiri de neliniști. Mai întâi că nu era ziua lor de baie și, deci, Cervenkova nu avea de ce să se dezbrace. Iar dacă se dezbrăcase nu avea de ce să treacă de perdeaua ce despărțea cele două familii plimbându-i-se pe sub nas de parcă ar fi
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
puteam fi de acord, dar, orice ar fi fost, nu mă puteam sustrage mișcării generale. Nu, în nici un caz, nu puteam fi de acord. Mai ales că era vorba de o măsură nu doar aberantă dar și total abuzivă. Mai întâi, Toma Necredinciosul, am trecut în revistă și am cântărit toate soluțiile. Apoi am încercat să văd ce se mai putea face. Și, doar când am înțeles că numai utilizarea forței ne mai rămâne, am întocmit un memoriu - scremut în aparență
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
nu va avea alt efect decât acela de a-mi pune toată lumea în cap?..., etc. - m-a sunat Betina. -Vreau să știu - mi-a zis ea, ni-tam, ni-sam -, dacă ai de gând să mă iei de nevastă?... Mai întâi mi s-a părut că n-am auzit bine. Că mi se face o glumă proastă. Că am luat-o razna. Că nu-i Betina la telefon. Pentru că în nici un caz n-o recunoșteam. Era de neconceput și, mai ales
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
ND: Claudiu, ce poți arata cititorilor despre activitățile tale social-politice? Este evident că ai fost numit consul general onorific al României În urmă unor activități românești și că ai fost medaliat de Statele Unite pentru activitățile tale americane. Arată-ne mai Întâi despre activitățile tale românești. CGM: Vreau să precizez din capul locului că nu am fost vreodată membru al vreunui partid, nici din țară și nici din străinătate, deși o astfel de apartenență este singura cale ca ceea ce spui să fie
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
un grădinar al eșecului Nu cumva tu ești cel născut în moarte? Ademenite de oglinzi se îndepărtează, revin Fiecare ar vrea să afle destinul său Dirijate de o ninsoare încinsă se întîlnesc în final licitînd regatul fiecărui val Revista Mai întîi sosi revista - sol ce anunță rugul Tremur de margine - cronica? Cascadă înălțată la cer - poemele? în luciul dat serii de licurici se încaieră lotuși parc-ar fi preziceri ale fecioarelor înțelepte și nebune din Catedrala Bernei; se duelează fulgi amenințînd
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
debutat în anii '80 începe cu Nicolae Popa. Între cele cîteva poezii ale sale incluse în antologie, se evidențiază Nimic nou, în care poetul găsește mijloace să-și exprime, în vers alb, cu punctuație sumară, frămîntarea între două lumi. Este, întîi, lumea considerată în mod obișnuit reală, pe care însă el o vede ca pe o imagine prea limpede ca să poată fi reală (ce altceva ar putea să însemne ideea mai limpedelui decît limpedele?): Nimic nou dincolo de spațiul acestei foi. / Ridic
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
dostoievskiană de a imagina o culme în diabolizarea unei feminități maladive, ce-și caută ieșirea în extazul mistic, mai degrabă eretic decât acceptabil în linia freneziei erotice de comuniune cristică. Aici se află tot scandalul acestui roman. Ecaterina e mai întâi o schizofrenică. E numai fondul pe care se constituie dezastrul ființei sale damnate. Sau poate originea răului ar trebui situată într-o maladie fiziologică: o menstruație continuă de sânge negru, pe care nu o poate vindeca medicul ginecolog Viorel Untaru
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
a trupului, în lucrarea diavolească, pun totul în acțiune ca să mențină sufletele în această slujire a lui Hristos. Viața monahului, oștean al lui Hristos, este deci o luptă pe care nu o poate câștiga fără strictețea și armele ascezei. Mai întâi, singurătatea deplină și liniștea. Dacă reculegerea la care dau naștere răspunde, într-o anumită măsură, unei porniri a sufletului, prin durată și intransigență, ele îi impun o încercare ce, în timpul acediei, este, fără îndoială, cea mai grea pătimire. Se adaugă
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
doilea. Politica a acaparat nu conjunctural, aproape, În totalitate, spiritul, Încât cititul, judecata de valoare au rămas la periferia interesului național; ori În preocupările celor puțini care mai cred În polimorfismul cuvintelor, În actul de comunicare, În stabilirea relațiilor umane, Întâi prin... spirit. Iată de ce cartea convorbiri cu Octavian Paler, semnată Daniel CristeaEnache (Ed. Corint, Buc., 2007, 336 pagini) degajă și susține multiform observațile mele de mai sus. Laud cu fățișă măsură titlul ales; chiar și scrierea cu literă mică a
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
Adrian IORGULESCU Se vorbește mult, uneori până la saturație, în ultimii douăzeci de ani cu deosebire, despre postmodernism, în accepția mea, în contexte nu tocmai pertinente. Întâi de toate este considerat un curent, deși postmodernismul nu este așa ceva. Obișnuit, se face asimilarea sa „per a contrario” cu modernismul. Dar nici modernismul nu este un curent. Prin modernism înțelegem o mentalitate, o atitudine, un mod de reflecție asupra
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
nevoind să-l piardă, si a recurs prin intervenții la Administrația Eisenhower. John Neff, fondator al institutului“The Committee on Social Thought”, apelează la un bun prieten (Jim Douglas), care era Assistant Secretary of War. Dar decizia trebuia să fie întâi aprobată de Department of Defence, după care Președintele Eisenhower semnează un decret special (“special bill”) pe care Congresul îl aprobă imediat, deoarece Eliade era “absolut necesar (required) pentru securitatea și viitorul Statelor Unite”. Este adevărat că o asemenea lege există, dar
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
că nu am să-l mai văd niciodată. Supraveghetorul a dat drumul la difuzoare și am revenit cu gândul În acel prezent. “Drepți!“ a ordonat din nou. Desculți și zdrențuiți, dar cu capul ridicat, nemișcați, a trebuit să ascultăm mai Întâi imnul național, apoi un discurs al lui. V-aliniați! a țipat supraveghetorul, pe un ton aspru, În timp ce Își aprindea țigară de la țigară. Începem programul zilnic! ...Înviorarea, apoi bem ceaiul, și... Și vom mai vedea! Are careva ceva de spus? Hai
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
găsi obosiți. Fără voia lor se reîntâlniră În fața blocului. Domnul Georgescu Îi salută, traversă strada și se pierdu pe terenul din fața blocului. Vroia să se convingă la lumina zilei, de adevărul celor Întămplate. Găsi cu ușurință pivnița unde Întraseră mai Întâi străinii și apoi vecinii de la parter, dar nu văzu nici o urmă, nici de oameni și nici de câine. Înfricoșat ieși de acolo cu mișcări repezi, furișate, apropiindu-se spre locul de unde plecase lumina. Nimic, nici o urmă, nu părea să indice
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
prin argumente exterioare cum ar fi nevoia de înnoire respectiv continuarea tradiției va duce la o acută lipsă de unitate și la serioase probleme de coerență și originalitate. * În concluzie, dacă descriem opera ca teatru liric, observăm următoarele caracteristici. Mai întâi, opera este o formă artistică deschisă, aproape universală, ce invită la empatie, identificare, mai ales datorită forței cu care muzica emoționează și modului non-rațional prin care aceasta transmite mesajele. Apoi, toate elementele de limbaj teatral sunt dilatate. Timpul este mult
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
că toți cei ce s-au dat pe sticlă televizorului din București în Decembrie 1989 și i-au executat pe Ceausesti pentru a pune mîna pe putere și avere ... Adevărul, de cele mai multe ori, nu se scrie în istorie de la început. Întîi, functioneaza rotativă informațională care trebuie să ascundă adevăratele caractere și interese a celor ce se bat pentru putere, pentru dominare. Și totuși, scăpa de multe ori printre rîndurile rotativei propagandistice semnale și părți de adevăr. În cazul de față, daca
Cap patrat, episcop iredentist. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Science/76_a_308]
-
cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiți, pentru că Însuși Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și cei morți întru Hristos vor învia întâi. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, și așa pururea vom fi cu Domnul”. footnote>, menționează: „Dar trebuie să examinăm mai îndeaproape modul în care
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
pururea vom fi cu Domnul”. footnote>, menționează: „Dar trebuie să examinăm mai îndeaproape modul în care cei care «sunt prinși în nori» merg «să-L întâlnească pe Domnul». Știm că norii sunt profeții ... și din moment ce Dumnezeu pune în Biserică mai întâi apostolii și apoi profeții, norii trebuie înțeleși nu numai ca fiind profeții, dar și apostolii. Astfel că, dacă cineva este adus la Hristos, el se ridică deasupra norilor Legii și Evangheliei, deasupra profeților și apostolilor: și luând aripile unei porumbițe
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
a doua pentru pian și vioară în fa minor, op.6 (1889). Enescu asigură instrumentelor soliste o sferă de circulație mai extinsă, defalcată în registre căutate minuțios, optime din punct de vedere timbral. Materia sonoră pe care o inventează mai întâi, o încarcă apoi cu substanțe melodice și contextuale, de unde reiese importanța armoniei polifonizate și modul de răsfirare a particulelor contrapunctice. Temperamental, Enescu se supune comandamentului genului cameral, în maniera de supunere a unui suveran. Exemplificăm acest lucru prin prima parte
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
este, Însă, aceeași peste tot: un „Înăuntru” nocturn. Odaia ca spațiu pare a intra În atenția poetului În momentul când Sătul de lucru caut noaptea patul. Chiar dacă momentul În sine al ruperii de muncă este important, ne va interesa, mai Întâi, ceva de dinaintea lui, și anume lumina din odaie: de vreme ce-și caută patul, Înseamnă că cel muncit a stins-o. Ca În Scrisoarea I: Când cu gene ostenite sara suflu-n luminare. Pentru versul acesta am Îmbinat câteva tradiții
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
prin biserici și a sufla În luminare este alta, adică poate să se refere la sursa luminii În general: flacără de lampă, felinar, lemn, gaz aerian, lumânare etc. În Scrisoarea I este vorba despre lampă, și vom arăta de ce. Mai Întâi, Însă, să ne aducem aminte de atmosfera din poezia Noaptea (1871, cu 10 ani Înainte). Edițiile curente, de astăzi, au: Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin, termenul lumânare fiind pus prima dată În text de Titu Maiorescu
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
care standardizează: este vorba doar de simțul limbii ca atare, o expresie sinonimică la ceea ce se cheamă Îndeobște „filologie”. Când autorul strânge expresia și pune puncte de suspensie după ea este de la sine Înțeles că o izolează, deci construiește mai Întâi atmosfera, lumina stinsă dinăuntru, iar apoi somnul și visul, se păstrează, așadar, constant În zona abstracțiunilor, nu le amestecă În concret. Revenind la Scrisoarea I, și acolo e chestiune de apostrof. Maiorescu preia, la fel, apostroful larg, creând forme disjuncte
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
Am citat din Ioan Slavici: ”Amintiri”, Ed. Cultura Națională, Buc., 1924,p. 26. În această perioadă Slavici scrie când cu Î, când cu â (dânsul/dînsul, când/cînd, etc). Nu asta m-ar deranja În primul rând, ci altele. Mai Întâi, faptul că această amintire, atât de importantă, nu prea este reluată de biografi. Este una dintre extrem de rarele mărturii despre modul cum crea Eminescu, aflăm că el declama, Își interpreta retoric propria poezie, era mereu nemulțumit, revenea. De aici reiese
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]