26,133 matches
-
le pictase. Mi-a răspuns: "Pe prima ieri, pe cea de-a doua, azi dimineață". I-am cerut voie să le datez pe spatele cartonului. A încuviințat. Am trecut pe una data de 26 aprilie, pe cealaltă data de 27. întâmplarea a vrut ca tocmai acestea să fie ultimele sale tablouri. Mult mai târziu, cu prilejul expoziției retrospective din 1965, l-am intitulat pe primul Ochii și spiralele materiei, iar pe al doilea Ultimul tablou. După ce le-am datat, m-am
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
mai apare cîte o lucrare ca acelea semnate de Silvia Radu, Vasile Gorduz, Ion Nicodim, Paul Neagu, Mircea Spătaru, Ioan Bolborea etc., lucrări care se apropie firesc de o viziune contemporană asupra ideii de statuar, faptul trebuie consemnat ca o întîmplare ieșită din comun, dacă nu de-a dreptul ca un miracol.
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
absent, și imagini în slow motion cu preoții în sutane care joacă fotbal sau cu băieții care înoată, imagini care sugerează încărcătura erotică pe care le-o atribuie privirea lui padre Manolo. Nici coloana sonoră nu e lăsată la voia întâmplării: compusă de Alberto Iglesias, amintește de cele făcute de Bernard Herrmann pentru Hitchcock. Pluristratificarea filmului din punctul de vedere al genurilor sedimentate are astfel o pondere la nivel formal. Lungmetrajul are și o calitate nostalgică: ca tematică și personaje, amintește
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
ecrane, precum Scurta întîlnire, în original, Brief Encounter sau Un bărbat și o femeie - Un homme et une femme!? În plan politic, imaginea senatorului american cu părul grizonat care aplică un pupic pe obrazul bucălat al unei fetițe alese la întîmplare din mulțime sub declicul aparatelor de fotografiat ale reporterilor însoțindu-l pas cu pas în campania electorală este la fel de kitsch, îndrăznesc să spun, ca și aceea a unui conducător comunist adresîndu-se la 1 Mai mulțimii de la tribuna ridicată în piața
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
Press, 1999. Pentru ele a primit mai multe premii, dintre care: Geoffrey Faber Memorial Prize, Hawthornden Prize, E. M. Forster Award, James Tait Black Memorial Prize for Fiction. Timothy Mo scrie cu umor, tandrețe și un acut sentiment de înstrăinare despre întâmplări insolite pentru imaginația europeană. În spatele discursului romanesc, ca și în spatele acestui interviu acordat cu mare generozitate și promptitudine - lucru rar la romancierii consacrați - se ghicește un spirit tăios și un lirism moderat de o inteligență extrem de nuanțată. LIDIA VIANU: Faci parte
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
de ele - așa cum piețele și bulevardele sînt, în timpul marșurilor, numai ale participanților. Sînt texte care, cum spuneam, au ieșit în decor ca să protesteze împreună, ca să obțină ceva: Noi sîntem literatura! - și nu literatura. Noi intrigăm cititorul, îl enervăm, îi provocăm întîmplarea, evenimentul de a ne fi întîlnit, conștienți că ne va uita imediat după. Pentru că aici sîntem împreună în decor, în ceea ce mărginește pista pe care se aleargă pentru a cîștiga. Cercetătorii francezi sînt convinși de altfel că romanul francez valoros
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
Revue de littérature générale nu e o carte de citit. N-are nici o continuitate - proiectul, da, dar cartea, nu. N-o poți citi, te agasează, apoi e atît de lungă! O poți răsfoi din cînd în cînd, poți alege la întîmplare un text, fie. Mai degrabă e o carte de ținut în bibliotecă, de decor. Nu din alt motiv a fost ea concepută. O carte de muzeu, apărută ca obiect de muzeu. De la bun început, cititorul o pune bine. N-o
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
spre ceva ce nu se cunoaște încă. Și ce poate fi mai incitant decât să întâmpinăm aceste muzici, mai în glumă, mai în serios, cu solicitare și solicitudine. Iar dacă ne-am supune obiceiului de a nu ieși din cercul întâmplărilor și de a nu căuta cauza acestor pricini, cu siguranță că am adopta principiul minților mărginite, ceea ce ar fi ca și cum pentru propriile erori, ne-ar plăcea să găsim alți vinovați. Căci mulți dintre noi preferă mai degrabă să nu recunoască
... și termodinamică by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12385_a_13710]
-
agresiv al discipolilor lui Robbe-Grillet, utilizează ca materie primă felii de epică tradiționalistă, de cea mai bună calitate. De aceea, cărțile sale pot fi citite cu același interes de lectorii cu atitudine participativă, care urmăresc povestea, story-ul, derularea și sensul întîmplărilor, dar și de naratologii sofisticați, care descoperă, de fiecare dată cu încîntare, strategii epice mereu surprinzătoare. Romanul La belle Roumaine este, se poate spune, o versiune postmodernă a celor 1001 de nopți. O succesiune de povești din vremuri și locuri
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
un punct cu cele ale Anei? (vezi p. 51) Oarecum pe nepregătite, naratorul are, pe parcursul romanului, o singură tentativă de a deveni personaj activ al cărții, ispită destul de repede reprimată, dar care are menirea de a-i reaminti cititorului că întîmplările pe care le urmărește cu sufletul la gură nu reprezintă decît rodul unei convenții romanești, oricînd și în orice sens negociabile: Aici aș putea să mă bag și eu în joc... Căci, orișicît, știu mai multe decît bietul Iegor. Aș
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
este vorba decât de niște reacții de moment, ele se vor închega peste timp într-un sistem teoretic unitar nu lipsit de originalitate. Și totuși, ulterior, va cădea și el pradă un răstimp pretențiilor aristocrate... Curând se consumă o nouă întâmplare, a doua de însemnătate majoră pentru formarea viitorului intelectual. în 1915 (avea unsprezece ani pe atunci), este înscris la gimnaziul filologic ce purta numele Sf. Stanislaw Kostka. Judecând după inserțiile din Jurnal, n-a păstrat amintiri vrednice de invidiat din
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
pe care ezită să le arate cuiva, fiindcă a fi scriitor sau artist pe atunci însemna cel puțin o lipsă de cuviință, la acestea, s-au mai adăugat repede încă trei: Ospăț la contesa Kotlubaj, 5 minute înainte de a adormi, întâmplări pe bricul Banbury, adică aura spiritului lui F. Zantman, toate scrise între 1928-1933 și publicate în volumul Memorii din perioada maturizării în 1933, an în care îi moare și tatăl. O ediție lărgită va apărea în 1957 cu titlul insolit
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
vă place în pădurea din Ardeni, pentru a reveni în cele din urmă - iertat, datorită unor mărețe fapte de arme - la curte. În spectacol, curteanul e o dregătoare, fii sunt fiice și, datorită ambiguității introduse de interprete în jocul lor, întâmplarea se înscrie în aerul de irealitate al poveștii. Trupele romane sunt conduse de Simona Vintilă, îmbrăcată în bărbat și mimând comportamentul viril al generalului roman Caius Lucius. Actrița reușește să sugereze golul care explică de ce, deși a învins pe câmpul
Un rege vagabond by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12384_a_13709]
-
mai poți identifica în marea indistinctă și nepăsătoare a apei sărate. Toată vara lui 2004 am citit pe rupte literatură basarabeană. Știu că nu-i de ajuns, dar am citit - nu puțin - și anii anteriori poezie, proză și critică, la întâmplare. Nu m-a entuziasmat nimic. Nu fac aici o recapitulare a lecturilor, căci nu e locul. Mă voi referi îndată la situația romanului basarabean. Am o problemă de conștiință în relația mea cu literatura basarabeană și nu pot să nu
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
însă o umanizare a fețelor mărunte ale concretului, a detaliilor a căror semnificație se prezintă exacerbată parcă pentru a reliefa intangibilitatea Ideii: "Așa se explică tabieturile, capriciile, toanele înșirate pe pagini întregi: ŤLipsea sifonul și asta m-a înfuriat arzătorť. întîmplarea cu musca din farfuria cu varză se dilată aberant, grotesc: ŤNiciodată, nici chiar în război (...) nu mi s-a pus o problemă atît de alarmant imediată și atît de insolubilă parcăť". Iubirea reprezintă pentru Fred o "bucurie a minții", o
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
e simplu reductibilă la ideea de trădare. Ea indică o categorie umană ce relevă, prin opoziție, divinitatea christică și se complică prin amănuntele dramatice ale scenariului, obiect generos pentru hermeneutică. Atât de generos încât scriitorii l-au adaptat, imaginând plauzibil întâmplarea, spre a lumina un detaliu sau altul ale naturii umane. Prin fapta lui Iuda se afirmă o necesitate imanentă lumii. Necesar este ceea ce nu poate fi altfel decât este, adică altfel decât așa cum s-a întâmplat. Trebuia să se întâmple
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
om influent, care, în 1903, era funcționar superior în Ministerul Instrucției, factorul declanșator al excepționalei impresii pe care o face scriitorul, mutat la București tocmai în primăvara lui 1904, an miraculos pentru destinul său. O împrejurare favorabilă a fost și întâmplarea că redacția "Sămănătorului" își avea sediul în strada Regală nr. 6, unde se afla și tipografia Editurii Minerva, astfel că se realizau mai ușor contactele umane între instituțiile culturale, circulau mai ușor impresiile bune între cei interesați și se făcea
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
și principala preocupare a autorului în ziua respectivă. Unele notații au rolul unor fișe de lectură (de departe favoriții lui Emil Brumaru sînt Dostoievski, Gogol, Cehov, dar și Flaubert sau Sorin Titel), altele pun în discuție principii estetice sau indică întîmplări cotidiene (atmosfera de la vila scriitorilor de la Neptun, relațiile cu scriitorii), plictiseli domestice și, inevitabil, amintiri dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Poezia nu poate lipsi din această fiestă epistolară, ca în acest sublim tablou înmiresmat al Iașiului
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
labirintic și înșelător, necesitând o lectură cvasidistributivă, cu trimiteri în profunzimea simbolică a conceptelor sau doar în apropierea unor referințe textuale apropiate, Gesturi este un text test, o proză care îndeamnă la suspiciune și decriptare. Nimic nu pare scris la întâmplare, nici un cuvânt nu e de umplutură, textul fiind o adevărată provocare pentru cititorii de tipul Bibliotecarul-detectiv care iubește corespondențele livrești și ambiguitățile mistic-oculte. "...nu cunosc omul decât prin lectură", așa începe unul dintre modulele prozei. Melanjul de registre (parabolic, livresc
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
Dumitru Hurubă În vremea telespectatoriatului contemporan, poți participa afectiv la întâmplări și situații de neimaginat în urmă cu vreo câțiva ani. Unele pot lua forme triste, altele hilare, iar o altă serie, prin dramatism și chiar tragedie, ne pot marca pentru o vreme... Cum s-a întâmplat zilele trecute tocmai la
Zborșirea domnului senator Păunescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12437_a_13762]
-
o revistă cu un lung eseu al lui Alexandru George, și până la București-Nord nu-mi dădusem seama când îl citisem, pasionat, habar neavând nici când trecusem de Chitila, pe care eu nu pot s-o sufăr... O dată, îi povestisem criticului întâmplarea și el a zâmbit, neîncrezător, închipuindu-și că exgeram. Dar nu puneam de la mine nimic, din contră, ascunzând faptul că, în sinea mea, uneori îl socoteam un geniu, dificil, după unii, însă mie părându-mi-se un scriitor sincer, dârz
Orașul unui aristocrat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12470_a_13795]
-
sincer, dârz, franc în confuzia glumeață, română. Un cărturar cu totul ales. Egal, previzibil, măsurat în tot ce scrie, într-un fel, dacă vreți, deasupra existenței cotidiene, atemporal în sensul că nici zdruncinăturile istoriei, nici sosurile picante sau grețoase ale întâmplărilor de tot soiul, nimic din mizeriile ideologicale nu reușiseră a-l atinge, nici trufiile literare, curente, academice, ori nu, printre oamenii de cultură obișnuiți; nici acel miticism voios, slugarnic, de bodegă, tipic dâmbovițean; ...ci o gravitate măsurată, naturală, o știință
Orașul unui aristocrat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12470_a_13795]
-
de Zarema Mujahoieva ziarului Izvestia (și preluat de Lettre (.) via Courier international), interviul se citește realmente pe nerăsuflate. Tot la capitolul politică internațională, un alt text demn de semnalat, tocmai pentru că invită, în felul său, la reflecția lucidă asupra anumitor întâmplări din calendarul recent este cel al Slavenkăi Drakuli despre Transformarea Bilianei Plavsi. Mai radicală decât bărbații în privința atrocităților, în anii '90, fosta președintă a republicii Srbska se dovedește acum mai radicală decât ei și în căință. Meritul eseistei constă în
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
Otiliei, la care se vor adăuga celelalte două romane postbelice), Ionel Teodoreanu (La Medeleni, Tudor Ceaur Alcaz, ultimul, reținut printr-un gest neconvingător de istorie literară polemică), Anton Holban (O moarte care nu dovedește nimic, Ioana), M. Blecher (Inimi cicatrizate, Întâmplări în irealitatea imediată). Din canonul (aproape) unanim acceptabil mai fac parte și scriitori incluși cu un singur roman: Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale, Adela de G. Ibrăileanu. Perfect justificată mi se pare includerea lui Tudor Arghezi cu Cimitirul
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
decorul fantastic, de vară iluzoriu atemporală, al unui castel de țară din Franța, pînă în ianuarie 1987. Căutarea intermitentă e și nu e un jurnal. Eugen Ionescu notează - așa cum se întîmplă în orice carte de acest fel - frămîntări, gînduri și întîmplări ale cotidianului. Dar totul compune un scenariu cu miez mult mai adînc decît cel al unui jurnal, oricît de dens ar fi acesta. Curgerea timpului e pusă sub semnul unei constatări prezentă mereu în subtextul cărții, suberb de simplu formulată
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]