1,444 matches
-
să plece acasă. Mama minorei a aflat despre cele întâmplate de la o prietenă de-a fiicei sale, această veste inducându-i o stare de șoc, așa cum declară aceasta. La momentul actual, M. manifestă disponibilitate redusă în a discuta despre cele întâmplate, cu atât mai puțin de a comunica cu mama sa, în ideea de a nu o încărca și mai mult cu problemele personale. M. își manifestă dorința de pedepsire a agresorului pentru cele făptuite. La rândul său, mama minorei susține
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
își manifestă dorința de pedepsire a agresorului pentru cele făptuite. La rândul său, mama minorei susține că se simte depășită de situație, dar cu toate acestea este hotărâtă să întreprindă toate demersurile pentru susținerea și reabilitarea fiicei sale. După cele întâmplate, minora a fost amenințată telefonic de mama agresorului. Imaginea despre propria persoană 1. părerea despre sine („cum mă văd eu”): Minora se autopercepe ca fiind o fire altruistă. Raportându se la evenimentul trăit, M. manifestă o atitudine descurajată. 2. imaginea
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
fost motivate de neîncrederea în operatorii ce investighează un astfel de subiect (teama că încă ar putea avea consecințe juridice declarațiile lor), precum și de dorința de a evita retrăirea acelor momente prin evocarea lor ori dorința de a uita cele întâmplate. Lotul intervievat prezintă următoarele caracteristici: femei cu vârsta actuală între 30 și 40 de ani - 14%; 40-50 de ani - 56%; peste 50 de ani - 30%. Profesiile și ocupațiile acestora, în 1989, erau: 34% - muncitoare, 30% - funcționare, 8% - intelectuale, 8% - casnice
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
intervievate ale avorturilor pe care și le-au provocat au fost declarate cu ajutorul a trei întrebări: ce urmări imediate a avut provocarea primului avort, de ce natură au fost principalele traume datorate avorturilor provocate și dacă se socotesc vinovate de cele întâmplate. Doar prima întrebare a presupus răspunsuri deschise. „Nu pot uita acea durere” - a fost răspunsul cel mai frecvent (11 intervievate), exprimat în forme și nuanțe ușor diferite, cu referire la urmările imediate ale primului avort (Anexa 8). O remușcare de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rupte (două cazuri, ambele femei fiind necăsătorite în acel moment). „Nu am fost traumatizată în urma avorturilor provocate” au răspuns doar 8% dintre intervievate; „Am suferit traume fizice” - 2%; traume psihice - 20%; fizice și psihice- 58%. Vă simțiți vinovată de cele întâmplate? „Foarte mult” - a fost răspunsul ales de 20 de intervievate, „da” - 5, „doar în acel moment” - 11; „nu” - 14 (unele dintre chestionate, deși nu li se ceruseră precizări, au ținut să-și nuanțeze răspunsul cu justificarea că s-ar fi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de altfel, în cadrul subcapitolului „Permanența elementelor magice și mitice”, de psihologia unor asemenea mecanisme.) Mă gândisem de multe ori în perioada aceea să trimit peste hotare un material de mai mare întindere, care să dezvăluie din perspectiva unui insider cele întâmplate. Am ales ca pretext împlinirea unui an de la desființarea institutului. Între timp, nu se mai amintea aproape nimic de soarta psihologilor și pedagogilor, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Cei care dăduseră Ministerul Învățământului în judecată pentru desfacerea abuzivă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în mare măsură la dezvăluirea absurdității întregii acțiuni. Lipsesc până în prezent - și vor mai lipsi, probabil, multă vreme - precizările și analizele de rigoare din partea celor care au cunoscut nemijlocit, din perspectiva mecanismelor puterii, mobilurile exacte și scenariul concret al celor întâmplate atunci. Noi, cei din afară, nu putem emite decât anumite prezumții. • Campania de denigrare a fost de lungă durată, au căzut și capete ale aparatului puterii, au fost date, după cum s-a aflat pe parcurs, instrucțiuni speciale organelor de partid
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la aceasta nu numai propaganda oficială, ci, cu siguranță, și luările de poziții clarificatoare mediate de posturile străine de radio. și astăzi poți să te întâlnești pretutindeni cu oameni care își amintesc, fie și numai în linii mari, de cele întâmplate. Nu surprinde însă prea mult faptul că printre aceștia se află și persoane care redau lucrurile din perspectiva tezelor vehiculate de oficialități, S-a vorbit prea multă vreme și insistent despre acțiunile malefice ale unei secte cu ramificații internaționale întinse
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a înțelege respectivul eveniment. În fapt, întreaga explicație se reduce la această determinare. Când știu ce s-a întâmplat (adică știu care a fost evenimentul și care a fost starea de spirit a autorului său), știu totodată și de ces-a întâmplat, afirmă el în mod programatic. De exemplu, când un istoric se întreabă „De ce l-a înjunghiat Brutus pe Cezar?”, el vrea de fapt să întrebe „La ce s-a gândit Brutus, ce l-a făcut pe el să-l înjunghie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Duperey (1992) scrie, legat de moartea părinților săi: „Nu vorbeam niciodată despre acest lucru, dar dacă mi se punea vreo întrebare pe această temă declaram cu răceală că ei muriseră - și ce dacă? - și că nu sufeream deloc de cele întâmplate”. Izolarea poate la fel de bine să conducă la identificarea cu agresorul, după cum am și constatat în cazul lui Annie, tânăra maltratată de părinți (Fraiberg et al., 1975/1983). Această pacientă își tratează copilul așa cum a fost ea însăși tratată, jucând astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
psihologice. Ea are caracterul unui act de autocompensare psihomorală spontană, care ține de mecanismele de apărare/afirmare ale Eului persoanei respective. Acestea sunt următoarele: aă restituirea obiectelor furate victimei; bă retractarea injuriilor, calomniilor, a intrigilor la adresa acesteia; că uitarea celor Întâmplate, cu caracter traumatizant de către victimă; dă uzarea actelor de prejudiciu prin trecerea timpului; eă iertarea agresorului de către victimă; fă reconcilierea părților aflate În conflict. Se poate vedea de aici faptul că reparația este, În primul rând, un act care privește
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nu sunt nici fantastice, nici mitologice, nici miraculoase. Lumea ficțiunii e inefabilă și examinează, după cum precizează autorul, atât de generos și de limpede în expunerea esteticii sale, încât e de mirare că faptul a trecut neobservat, „partea nevăzută a lucrurilor întâmplate”: „Locuiesc și eu într-o provincie de Sud-Est, de pe malul fluviului, într-un oraș puțin vizitat, unde cel mai curent lucru mi se pare a fi nu banalul, obișnuitul, ci inefabilul.” Scrisorile din provincia de Sud-Est trebuie privite ca niște
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
la ordinea zile..., de fapt era o alcoolică, o femeie de consum...nu știu ce a zis ea, ce am zis eu, i-am dat două palme și am plecat...”. Din spusele inculpatei reiese că în urma discuțiilor cu victima vizavi de cele întâmplate s-a ajuns la ceartă, totul terminându-se prin pedepsirea victimei. Inculpata revine în propria-i garsonieră și are mustrări de conștiință, regretând cele întâmplate: Ce oi fi având cu femeia, dă-l dracului de vagabond, am făcut câte o
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și am plecat...”. Din spusele inculpatei reiese că în urma discuțiilor cu victima vizavi de cele întâmplate s-a ajuns la ceartă, totul terminându-se prin pedepsirea victimei. Inculpata revine în propria-i garsonieră și are mustrări de conștiință, regretând cele întâmplate: Ce oi fi având cu femeia, dă-l dracului de vagabond, am făcut câte o cafea, aveam un pic de lichior și am trimis fata să o invite pe O. pentru a-i cere scuze și pentru a o trata
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
mă mai interesa”). Această afirmație subliniază contrariul; - starea de degradare psihică avansată a inculpatei, tulburările de personalitate de tip impulsiv, instabil; - stimulul, contextul care i-a permis inculpatei să-și actualizeze, să-și manifeste potențialul violent, agresiv; Inculpata regretă cele întâmplate, afirmă că nu a avut intenția să o omoare. A fost condamnată la 15 ani pentru omor deosebit de grav. Din familia inculpatei nimeni nu a mai făcut pușcărie. Menține relațiile cu fata, aceasta o vizitează, locuind împreună cu o verișoară. Tatăl
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
puterea Dumnezeiască, văzând viața mai mult ca pe un joc de noroc decât ca pe o situație în care propriile capacități contează mai mult (sentimentul lipsei de valoare, nesiguranța care o domină). Își recunoaște fapta și se culpabilizează pentru cele întâmplate. Mai are patru ani și jumătate de detenție, nici acum nu se poate obișnui cu situația actuală: ,,Trebuia să fiu lângă copilul meu, nu să văd suferință câtă am văzut aici și să văd atâta ură, atâta dușmănie, o mie
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
le-am făcut acte pe casă”. Și-a acceptat în totalitate destinul („pentru că așa mi-era sortit”), a căutat să uite în întregime ce s-a întâmplat, crede că nu s-a putut ajuta deoarece „nu am noroc”. Regretă cele întâmplate, dar se deresponsabilizează de actul său, căutând să justifice actul comis, responsabilizând destinul și soțul: „Regret cele întâmplate... cred că a meritat soarta... m-am apărat de un câine turbat...”. Este o persoană religioasă, se împărtășește, participă la toate activitățile
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
căutat să uite în întregime ce s-a întâmplat, crede că nu s-a putut ajuta deoarece „nu am noroc”. Regretă cele întâmplate, dar se deresponsabilizează de actul său, căutând să justifice actul comis, responsabilizând destinul și soțul: „Regret cele întâmplate... cred că a meritat soarta... m-am apărat de un câine turbat...”. Este o persoană religioasă, se împărtășește, participă la toate activitățile cu conținut religios. Evită relațiile cu celelalte deținute, s-a dedicat muncii pentru „a nu mă mai gândi
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
termenul de interviu, îi conferă, de asemenea, o accepțiune mai largă, și anume aceea de convorbire față în față între anchetator și anchetat. Sentimentul de vinovăție prezintă două laturi distincte: vinovăția ca atribuire internă - doar eu sunt vinovat pentru cele întâmplate - și vinovăția ca atribuire externă - doar el/ea/etc. sunt vinovați pentru cele întâmplate. În mod normal există o întrepătrundere între cele două tipuri de vinovăție, fiecare dintre cei doi actori ai actului fiind responsabil într-o măsură mai mare
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de convorbire față în față între anchetator și anchetat. Sentimentul de vinovăție prezintă două laturi distincte: vinovăția ca atribuire internă - doar eu sunt vinovat pentru cele întâmplate - și vinovăția ca atribuire externă - doar el/ea/etc. sunt vinovați pentru cele întâmplate. În mod normal există o întrepătrundere între cele două tipuri de vinovăție, fiecare dintre cei doi actori ai actului fiind responsabil într-o măsură mai mare sau mai mică de cele întâmplate. Regretul este disociat de remușcare, autonom, individual. Regretul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
doar el/ea/etc. sunt vinovați pentru cele întâmplate. În mod normal există o întrepătrundere între cele două tipuri de vinovăție, fiecare dintre cei doi actori ai actului fiind responsabil într-o măsură mai mare sau mai mică de cele întâmplate. Regretul este disociat de remușcare, autonom, individual. Regretul implică deținuta și pedeapsa primită ca urmare a faptei comise. Aceasta regretă efectul faptei - pedeapsa -, faptul că a fost încarcerată: ,,Regret cele întâmplate... am ajuns în închisoare... cred că a meritat soarta
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
o măsură mai mare sau mai mică de cele întâmplate. Regretul este disociat de remușcare, autonom, individual. Regretul implică deținuta și pedeapsa primită ca urmare a faptei comise. Aceasta regretă efectul faptei - pedeapsa -, faptul că a fost încarcerată: ,,Regret cele întâmplate... am ajuns în închisoare... cred că a meritat soarta... m-am apărat de un câine turbat...” - afirmă M.C. În ecuația remușcării intră deținuta (agresorul), victima și consecința actului - pedeapsa - închisoarea. Remușcările sunt față de victimă, de persoana ucisă. B.V. are remușcări
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
din oraș. - Dar cum puteai să-l anunți? - Trimiteam o ploaie zdravănă peste Lucy să se potolească și să aștepte până a doua zi, când primea de mâncare. - Și ce s-a întâmplat mai departe? - Când a constatat stăpânul cele întâmplate, era să plângă de ciudă pentru că a rămas fără găini. A prins-o pe Lucy, a băgat-o într-un sac și a dus-o la patruzeci de kilometri distanță. Acolo i-a dat drumul într-o pădure. Vecinii au
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
discutat câteva detalii și fapte cu șefii fiecărei clasei. Am făcut multe planuri și le-am împărtășit și mai multe, ascunzând scopul final al uneltirilor noastre. Afară încă mai era cald. Mă bucuram de vreme și mă gândeam la cele întâmplate azi. Mă gândeam la cât de fragilă e viața, la căldura Anei și la sentimentele mele și ale ei, începând să mă afund în acel labirint alcătuit din întrebări inutile. Oare mă iubește? Oare ce simt eu pentru ea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu zeii ei și ar fi nevoie ca preoții, magistrații și chiar întregul popor să întreprindă acțiuni de remediere, menite să neutralizeze avertismen tele primite. Cu siguranță că Augustus nu va îngădui ca senatorii să fie oficial informați de cele întâmplate. Altminteri sunt cu toții aici. Văd și aud cu ochii și urechile proprii. Velleius Paterculus i se destăinuie brusc: — O minune presupune întotdeauna o greșeală. Grozavă descoperire! se strâmbă Tiberius. Zâmbește în silă: — Numai că vinovatul nu se cunoaște. Velleius îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]