1,219 matches
-
își treceau vremea bând din berea stăpânului casei și înfulecând niște pește; când cina fu gata, mâncară cu poftă, vorbind mai mult între ei, fără ca gazdele să-i înțeleagă, bând la fel de mult și râzând tare. în timp ce își sorbea fiertura ori întețea focul, Audbert îi urmărea cu o teamă tot mai mare. îl îngrijora mai ales cel mai înalt dintre ei, cu fața fioroasă, cel pe care Balamber îl numea Odolgan: nu-i trebuise mult ca să se îmbete și acum râsul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dar numai pentru un moment. își puse sabia la loc în teacă, o apucă imediat de mâini și o târî către cal; în vreme ce Waltan încerca în zadar să se ridice, o azvârli în genunchi, aproape între picioarele animalului. Ploaia se întețise. Sub rafalele tot mai violente, aduse de vântul ce scutura sălbatic coroanele copacilor, Balamber tăie o bucată lungă din sfoara ce o purta la șa; o obligă pe tânăra fată să țină mâinile la spate și i le legă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un ritm incredibil și fiecare din ei adusese cu sine două sau chiar trei tolbe pline, cum, de altfel, obișnuiau și hunii, cu care aceștia aveau multe în comun. înaintea lor, într-un vacarm de voci și izbituri, lupta se întețise; și era și mai îndârjită în albia râului, unde infanteriștii, din cauza pietrișului de pe fundul apei, se mișcau extrem de greoi. Sulițele hunilor se sfărâmaseră ori se dovedeau inutile în învălmășeala luptei, astfel că puseseră mâna pe săbii și pe buzduganele țintuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
solide ale copacului mare, cu coatele îndoite și cu mâinile împletite și legate la spate. Dedesubtul lui, stiva de trunchiuri și crengi fusese deja cuprinsă de focul pe care Hariman, după ce își potrivise la centură scalpul, avu grijă să-l întețească, trăgându-se pe urmă îndărăt împreună cu cei care-l ajutaseră, pentru a-și contempla roadele muncii. O vreme, adunați în cerc în jurul focului înalt, burgunzii rămaseră să-l privească pe hunul care ardea. El începu curând să se zvârcolească, zgâlțâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
focul, aruncând crengi, în vreme ce în aer se răspândea mirosul de carne friptă. în zadar căută Sebastianus pe chipul Fredianei un semn cât de mic de tulburare. O văzu, în sfârșit, dând oamenilor săi un ordin scurt, iar aceștia, după ce mai întețiră o dată focul, aruncară ultimele priviri către cel chinuit și se dispuseră pe două șiruri, pregătindu-se de plecare. Chiar și cei care, teoretic, erau sub comanda lui Sebastianus, cu excepția lui Maliban, se puseră în rând cu ceilalți, fără să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stupefiată cu consilierii săi. Se auziră venind dinspre ei câteva râsete. După o scurtă consfătuire, omul îi vorbi Hippolitei: — Dacă ieșiți de acolo, rămâneți toți în viață. Prăbușirea, cu un zgomot ca de tunet, a unui alt zid al villa-ei înteți furia Hippolitei. Când și ultimele resturi calcinate căzură, putu să-i răspundă, și o făcu cu un sarcasm temerar: Nu ești mulțumit de prada ta, barbarule? Nu ești decât un tâlhar și un asasin, iar cuvântul tău nu valorează nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
podul de peste Saône. Balamber, sfârșit, căzuse într-un soi de leșin. în fața ochilor săi alergau imaginea unei yurta sub ninsoare și a unei femei delicate și frumoase, îmbrăcate într-o tunică din piele de căprioară, care îi vorbea ușor pe când întețea focul. Se văzu apoi galopând prin câmpie: o mare de iarbă, unduitoare sub mângâierea aspră a vântului. în tot acest timp, Go-Bindan îi ținu strâns mâna și, când el își veni în simțiri și deschise din nou ochii, primul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îmbălsămă aerul și se așeză alături de Bătrân pe o buturugă. Mâncară încet, în tăcere, mestecând îndelung fiecare bob de linte. Apoi Pimen culese din spatele chilioarei izmă sălbatică și o puse să fiarbă într-un urcior de pământ. Acoperi vasul și înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl recita pentru a marca timpul de fierbere a izmei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
este expresia sufletului ei bun, zâmbetul - a inteligenței ei rele sau, mai exact, lucide, ceea ce e același lucru. După prânz, ploaie măruntă și rece. Tăcere pretutindeni. Parcă n-a fost niciodată lume și zgomot. Adela m-a însoțit până acasă. Întețindu-se ploaia, a intrat la mine. Am stat, firește, în cerdac. A fost serioasă și simplă. A fost fata de altădată. Cu fața ei copilărească și cu talia acum ascunsă în pelerină, iluzia era totală. Eu m-am conformat instinctiv
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
deasupra ariei pământului, cu mine și cu badea Vasile în centrul ei, cerul, minunea supremă a naturii, de un albastru dens, dur - concret. Munții Văraticului, din stânga, creșteau în măsura în care suiam dealul, ca să descrească din nou când coboram spre Târgu-Neamțului. Căldura se întețea. Aerul începea să joace deasupra câmpiei, încercînd miraje abia conturate. ... Adela! La ora asta era desigur în cerdac, pe scaunul ei pliant, cu șalul împletit pe umerii largi, pe brațele rotunde, pe bustul înalt, cu ochii pe jumătate închiși de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să-i fi văzut! Din nou chicotitul soțului: — Și ce-ai fi făcut dacă-i vedeai, puicuțo? a întrebat-o făcându-mi cu ochiul mie, în chip nediscriminatoriu. — Mă rog, nu știu, dar ceva făceam eu. Chicotitul din stânga ei se înteți. — Ei bine, ceva aș fi făcut, a stăruit doamna. Le-aș fi spus eu ceva. Crede-mă! Ei, drăcia dracului! Vorbea cu un aplomb crescând, de parcă ar fi gândit că noi ceilalți, îmboldiți de soțul ei, am putea descoperi nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ce se Împrăștia prin curte. Privindu-l, bătrâna spunea: „A și venit procletul să mă ia În lumea lui...“. La Început, Subotin apărea de două ori pe săptămână, când toaca bătea de vecernie, miercurea și vinerea. Apoi vizitele sale se Întețiseră; venea În fiecare zi, nu numai seara, ci și dimineața. Iar la sfârșit apăru și Increatul, pe care străbunicul lui Ippolit, Ilia Holima, ca să se Îmbogățească, Îl cumpărase de la târg, aducându-l cu căruța până acasă Într-un sipet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la fiecare sfârșit de săptămână, bătrâna o trimitea pe Mașa să-i cumpere, odată cu lenjeria intimă, și câte o oglindă nouă. Susținea că cea veche Îi deformează fața și o arunca pe geam. Pe măsură ce trecea timpul, crizele de isterie se Întețeau, bătrâna făcea zob totu-n jur. Ferească Dumnezeu să te fi aflat atunci În preajma ei! Erau apoi momente când nonagenara Bertha uita cum o cheamă și o punea pe Mașa să-i citească toate numele de familie Înscrise În cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
altă parte a universului. Ce erau ăia, pantofi albi din piele de vițel? Ce erau colanții ăia - de nailon, opaci? Unde conduceau? Acel efect la păr numit vopsire În șuvițe, acea culoare de sub botul leoaicei, acel pas unduit care să Întețească puterea firească a bustului! Haina ei de plastic inspirată de cubiști sau de Mondrian, forme geometrice În alb și negru; pantalonii ei creați de Courrèges și Pucci. Sammler urmărea aceste fenomene rachetă În Times și În revistele pentru femei trimise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să-i ajute pe elevii negri rămași În urmă la problemele de citire. — Trebuie să veniți să le vorbiți, este absolut imperativ. N-au auzit niciodată un punct de vedere ca al dumneavoastră, spuse Feffer. Cămașa roz de oxford Îi Întețea culoarea feței. Barba, nasul drept, mare, senzual Îl făceau să arate ca François Premier. Un personaj repezit, afectuos, perseverent, vulcanic, Întreprinzător. Avea bani băgați În bursă. Era vicepreședintele unei companii de asigurări guatemaleze pentru lucrătorii de cale ferată. Specializarea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
auzea râul. Nu vedea nimic în afară de vârfurile copacilor. Și-așa să supraviețuiești râului era o provocare; a doua oară, Jina avea de gând să contemple cei 2,4 milioane de acri de sălbăticie dimprejur. La jumătatea morenei, vântul s-a întețit și-a prins să șuiere pe-un ton scăzut, ca niște bărbați care se ceartă. Jina și Zach au ajuns în vârf, dar, fără nici o pauză, au început să coboare în următoarea vale. Pe Jina o dureau picioarele din cauza efortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe lângă ei. A început din nou să îngâne acea notă atotcuprinzătoare. De data mai tare, fiincă râul era blând, ca un cor care-ți face terța. Jina se obișnuise într-atât cu nuanțele apei încât știa acum când curentul se întețea. Înainte ca următoarea vâltoare să-și facă apariția. Tocmai de asta, când gabara s-a izbit de bolovan, Jina a fost luată pe nepregătite, iar faptul că Zach a gemut și-a căzut în apă cu zgomot i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
târât prin apa mică. Picioarele îi aluneau pe pietriș. Și-a înfipt unghiile în roca neagră și netedă ca să nu se lase dusă de curent. Jina continua să-l caute pe Zach, iar cerul s-a întunecat. Ploaia s-a întețit și-a devenit mai rece. Picăturile i se înfingeau în ochi. O dată, i s-a părut că undeva, în depărtare, îl vede pe Zach: o cămașă verde răsucită într-un smoc de vegetație, un ciuf de păr roșu îmbâcsit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nici două cuvinte, dar nu asta era ceea ce-o deranja pe femeie. Ci faptul că omul din fața ei mirosea nu numai a fum, ci și a lichid de aprindere. Iar obrajii îi erau mânjiți cu funingine. Fumul s-a întețit ? l-a întrebat ea. Dinții lui Ahmad au sclipit în beznă. E incendiul de la Waugh Ridge. Noaptea, vântul își schimbă direcția și-aduce fumul în văi. Dar s-ar putea să plouă. Ar prinde bine. Ahmad își ascunsese mâinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ocupată să depene amintiri cu fantomele. Jina își amintea acum totul - cum Zach mirosise a râu, cum se aplecase peste trupul ei ca s-o protejeze de valurile cele mai biciuitoare, felul în care ochii îi sclipiseră atunci când curentul se întețise. Ce ușoară îi păruse dragostea la vârsta aia. Fusese ca și când iubirea o umpluse cu aer, nu cu substanță, ca și când ar fi putut să zboare. De ce nu voia omul să trăiască ? a întrebat Alice. Trădarea ei încă o durea, dar, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
plâns Sue. Și nici chestie din aia de ciocolată de pus în lapte. O să cumpăr eu două cutii când vin acasă. Sue, pot să vorbesc nițel și cu tata ? Când John a venit la telefon, zgomotele de pe fir s-au întețit. Alice s-a uitat în sus, spre capătul crevasei, dar stânca era netedă, iar panta prea înclinată. Nu mai avea unde să se ducă. Ai ajuns acasă cu bine ? a întrebat ea. Da. Am avut o haltă de patru ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Am auzit că incendiul nu e mare, i-a spus Naji ghidului. Și că se întinde către partea cealaltă a muntelui. Nu-i un singur incendiu. Focu’ a fost pus în mai multe locuri, prin tot canionu’. Vântu’ le-a întețit azi noapte. Naji a luat-o pe Irene de mână. Cineva dintr-una din bărcile noastre, a zis el. Ghidul a dat din cap. Așa se pare. Vă vine să credeți ? Noi îi cărăm pe oamenii ăștia, le întindem nenorocitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a uitat în lungul cărării. A clătinat din cap și-a strâns din pumni. Irene a întors ochii spre linia orizontului, care nu mai era un câmp de maci, ci o pată uriașă de cerneală. Vântul începuse deja să se întețească. Femeia simțea mirosul din aer - o aromă aproape plăcută, ca aceea a grătarului din curte, prima scăpărare de chibrit. Îi găsesc eu, a intervenit Naji. E responsabilitatea mea. Naji, nu ! a exclamat Irene. Dumnezeu știe ce-o fi în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fost luată după multă chibzuință și frământări. Dânsul se arăta sigur că asemenea frământări încearcă și cei prezenți în sală; fiecare are fabrici sau uzine, bănci sau hoteluri, reprezintă vreun partid democrat sau vreo comunitate religioasă; iar aceste frământări sunt întețite de dușmanii din interiorul și exteriorul Republicii Populare Chineze. Iar pledoaria demnitarului român continua cu însuflețire, pe linia mobilizatoare, dânsul evocând constatările și impresiile reținute de-a lungul vizitei. Însemnări din acea vreme rețin idei ca: ,,Partidul Comunist Chinez duce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
goană, și țipete, și fluierături - și iată că ulița deșteptată în capătul celălalt se ridică în picioare ca un singur om și oprește fuga urmăritului cu o grindină repede de pietre. Cânele se întoarce, dar de dincoace dușmanii s-au întețit și printre răcnete răzbate o vorbă spăimântată: „Turbat! E turbat! Câne turbat!“. Și vin cu mânie, își bălăbănesc ciomegele, furcile, bastoanele, nu mai este chip de scăpare, și pribeagul începe a urla înfiorător, stă o clipă în loc, apoi se repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]