1,269 matches
-
Când povara mă apasă Și când chinul este greu Singur mă Închid În casă Și mă rog lui Dumnezeu. Căci Scriptura ne Învață Că orice Îi cerem Lui Ne va da acum, În viață, Din belșugul Cerului. Când furtuna se-ntețește Și când valurile gem Sufletu-mi se odihnește Cu Iisus și nu mă tem. Căci Scriptura minunată Ne arată cum Iisus Marea-a potolit odată Cu-un Cuvânt ce-atunci i-a spus. Când e noapte Înnorată Și nu văd
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Când povara mă apasă Și când chinul este greu Singur, mă Închid În casă Și mă rog, Lui Dumnezeu Căci Scriptura ne Învață Că orice Îi cerem Lui Ne va da acum, În viață Din belșugul Cerului Când furtuna se-ntețește Și când valurile gem Sufletu-mi se odihnește Cu Iisus și nu mă tem! Căci Scriptura-i minunată Ne arată cum Iisus Marea, a potolit odată Cu-n cuvânt, ce atunci i-a spus Când e noapte, Înnourată Și nu văd
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
uitat la radiografii, apoi m-a chemat și mi-a arătat: Vezi, cu timpul au apărut niște creșteri osoase, care te supără. Asta e evoluția normală a unor astfel de operații. Acum mergi binișor, dar, cu timpul, durerile se vor înteți. Ca să scapi de ele iei trei-patru aspirine pe zi, dar tot operația e mai bună. Îți fac o operație de artroplastie și-ți garantez că-n două-trei luni ești din nou la uzină. Vin mai spre toamnă. Cum vrei. Cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
multe mici inflamații care zvâcnesc, nervoase. Parcă nu ar fi niște banale coșuri de adolescentă, ci niște vietăți autonome și viclene, care îmi bat în fruntea care mă doare, la fel cum bat în geam stropii de ploaie, care se întețesc și lovesc din ce în ce mai arțăgoși, ca niște talazuri oblice și înverșunate. îmi intră în nări, nechemat, mirosul de mare. îmi întorc privirea asupra foii de caiet studențesc, care mă așteaptă să o umplu cu litere, cu cuvinte. Degetele nerăbdătoare, dornice să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nori încruntați, posomorâți, ba chiar de-a dreptul războinici. Se pregătea o nouă repriză de ploaie. Ar fi trebuit să plece, să nu-l prindă ploaia, încă mai era răcit, însă ceva îl reținea acolo, nemișcat. Huruitul de furtună se întețea. Un val mare și fălos se înălță întunecat din mare și, pentru o clipă, Eduard crezu că are în față o stâncă. Nu orice stâncă. Chiar stânca pe care urcase el, până aproape de vârf. Stânca de pe care căzuse neputincios și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Resursele naturale alimentează și în România, după modelul rusesc, motorul normalității imaginate de Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vântu, Dan Voiculescu, Ovidiu Tender, frații Cristescu etc. În vremuri de criză, modelul normalității intră evident în suferință, iar bătălia pentru resurse se întețește. Așa se explică interesul major și selectiv al unor televiziuni față de afacerea Sterling. Vizionarii ultraliberali din România nu exclud afacerile cu statul, ci doar statul din afacere. Statul trebuie infiltrat, sedus, îmblânzit, controlat astfel încât să slujească prioritar intereselor particulare. Adriean
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
scurt. Restul mobilei consista dintr-un otoman ce părea enorm și un cufăr din lemn negru sculptat cu ornamente. O fereastră mică da în Strada Sredania Mașcianskaia, iar Porfiri văzu că afară se întuneca și că vicolul părea să se întețească. Încăperea era era încălzită, fiindcă toată căldura casei se ridica aici. Spre deosebire de parchetul super lustruit lăcuit din apartamentele de jos, aici dușumeaua era din scânduri goale. Cu toate acestea, camera era curată. Porfiri se uită în jur după vreo icoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
după tabechera de porțelan. Un încruntat sever din partea Katiei îl opri de la a o deschide. Cu toate acestea, în acel moment, el găsi atingerea ei destul de stimulantă. § Afară Porfiri își aprinse țigara după care tânjea. Viscolul pe care îl văzu întețindu-se de la fereastra lui Gorinacikov se domli. Însă curtea fu deja curățată. Lui Porfiri îi păru rău după Boria, a cărui moarte fusese atît de repede și de ușor compensată, asemeni unei adâncituri din peiajul nivelat sub zăpadă. Iar înuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Departamentul de Poliție al Districtului Haymarket se afla la etajul al patrulea. De pe ușile deschise ale apartamentelor pe lângă care trecea pe scările abrupte venea miros de mâncare. Se opori la etajului al doilea pentru a-și aprinde o țigară. Fumul înteți întunericul scărilor. Locul era îngust, iar el trebuia să se dea la o parte pentru a-i lăsa pe portărei și pe ofițerii de poliție să treacă în ambele direcții. Toți aveau un scop și îl priveau cu suspiciune. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fi o cameră pe tripod. Așadar, ăsta e locul unde face fotografiile, mormăi Salitov. Îl ura groaznic pe Govorov în acea clipă, iar dorința sa de a-l prinde și de a-l vedea pedepsit - pentru ceva, indiferent ce - se înteții. Mișcarea sfârâindă a lămpii dezvăluia încăperea ca pe o serie de fragmente disparate: o sofa acoperită cu o covertură de satin, o masă plină cu firmituri de pâine și veselă murdară, un pat nefăcut, o masă de scris, un raft
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îi încordă întreg barțul. Își propti umărul în ușă în timp ce o deschise. Chiar și pe întuneric știa unde să-și așeze piciorul pentru a putea urca scările fără a provoca prea multe zgomote. În timp ce urca, murmurul surd al vocilor se întețea. Se vedea lumină pe sub ușa lui Govorov, iar vocile pe care le auzise veneau dinăuntru. Tolkachenko nu reușea să înțeleagă ce-și spuneau, însă recunoscu vocea puternică de bas a lui Govorov. În cameră se mai afla încă un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în direcția indicată de Nikita, dar tot ce putea vedea în fața ochilor era dansul nebunesc al fulgilor. § Primiră ceai și ceva de mâncat la coliba Zemstvo din Kozelsk. În timp ce mâncau, își țineau ochii ațintiți la furtuna de afară care se întețea. Ulitin se întristă brusc și își ieși din fire. Își întoarse privirea de la fereastră și scoase telegrama pe care o primise în ziua anterioară. MERGI OPTINA PUSTIN ÎNTREABĂ P AMBROZIE VERIFICĂ OSIP MAXIMOVICI SIMONOV LA OPT PUST 29 NOV PÂNĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Keynes scria Într‑un mod ezoteric, pentru prietenii lui din grupul Bloomsbury, și nu pentru masele de cititori de ziare. Spunea că pământul belgian părea Încă bântuit: „Atmosfera e Încărcată de emoțiile acelei vaste prăbușiri. Locul are un aer melancolic, Întețit de teatrala melancolie teutonică a pădurilor de pin negru”. Mi‑a stârnit un deosebit interes faptul că Keynes Îl socotea pe Richard Wagner direct răspunzător pentru Primul Război Mondial; „Evident, concepția Kaiserului despre sine Însuși era modelată după același tipar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
jos lângă ceilalți, șopti: „Niculaie” și alergă spre poartă pe care o deschise dintr-o smucitură și ieși în uliță. Portița reveni la loc încet cu un scârțâit prelung și tânguitor, parcă prevestitor de rele, ceea ce o făcu să-și întețească și mai mult pașii. Școala nu era departe. Un fel de casă mai mare cu două săli și un coridor între ele, era suficient pentru satul acela din care mulți plecaseră la oraș sau în alte sate după viitura cea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
rămâneau niște halouri vineții. - Iată-ne împărtășind suferințele lui Iov. N-am să repet aici ce i-a venit la gură lui Gundo despre acel om sfânt. Am continuat să mergem preț de trei mile pe o ceață ce se întețea văzând cu ochii. Deja se lăsa întunericul, adus mai devreme de vremea ploioasă; Bovo a zărit satul leproșilor; în aer plutea mirosul de lemn ud pus pe foc, ce ardea cu vâlvătăi. Cine n-a fost într-unul dintre locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe față, cuprins de un zvâcnet continuu, răsuflând ca după o milă de alergare și alb la față precum moartea. Am îngenuncheat lângă el și, când mi-am dat seama că dădea semne de sufocare, căci, cu cât i se întețea respirația cu atât simțea mai mult nevoia de aer, am luat o piatră și l-am izbit cu ea în mâna pe care o ținea lipită de un trunchi. A scos un strigăt gutural și m-a privit uluit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Firește, toate aceste reforme au stârnit la Pavia proteste, în special în rândul tradiționaliștilor. Dar tot la Pavia exista o problemă mult mai serioasă decât înrâurirea mea asupra ducelui de Brescia: regele se simțea din ce în ce mai rău. Durerile de stomac se întețiseră, junghiuri care, după perioade de constipație, îi provocau dizenterii puternice. Suferea și de artrită care-i chinuia mai cu seamă un braț, împiedicându-l să-și miște degetele de la o mână. Din care pricină a trimis după mine în primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mult, doar prin întreruperea imediată a administrării de plumb. Fie ca sănătatea sufletului și a trupului să te-nsoțească, prietene drag, și Domnul nostru Iisus Hristos să-ți fie alături și să-ți aducă liniștea sufletului.“ Aflând că spasmele regelui se întețiseră din cale afară, m-am repezit până la el împreună cu Rotari. În pofida stării sale, tocmai acorda audiențe. Un schelet pe tron. De îndată ce m-a văzut, i-a alungat pe toți din sală și, lăsându-și o mână tremurătoare între cele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
într-unul din scaunele confortabile de piele și discutând despre fondurile de la Ennco, sorbea o cană mare de espresso. În ultima vreme se simțea tot timpul obosită și avea nevoie de cofeină ca să se țină pe picioare. Cafeaua espresso îi întețea bătăile inimii și o făcea să-i tremure mâinile, dar îi ascuțea și mintea. Totul pare în regulă, zise Harley răsfoind bilanțurile din fața lui. Suntem pe drumul cel bun, iar dacă nu cumva oamenii tăi au scrântit-o cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ar fi fost Statul de Aur și oricât de mult l-ar fi iubit, îi părea nespus de bine să se afle din nou acasă. Doar pentru o vreme, își reaminti, luând o curbă anevoioasă și simțind cum i se întețesc bătăile inimii. Era frumos să revezi Irlanda, dar șoselele astea afurisite erau imposibile! Nu reuși să vireze spre castel din prima și fu nevoită să bage în marșarier pe drumul întortocheat de țară, temându-se ca nu cumva să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Dar din viața ta fac parte și o nevastă și trei copii. Ce să zic, e cam Înghesuială. — Mon amour, dragostea e precum focul. Dacă o iei dintr-un loc și o pui În altul, nu se stinge, ci se Întețește. De ce să ne Șaman 135 declarăm Învinși de la bun Început și să ne lăsĂm intimidați de stereotipuri ? Ăsta era Jean-Claude. Tocmai În nivelul de dificultate stătea pentru el tot farmecul. Ceea ce pentru alții reprezenta un obstacol de netrecut pentru el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Nu avea nici un motiv de Îngrijorare, dacă locatarul de-aici Îl servea pe Dosan, dar, dacă era membru al taberei lui Yoshitatsu, lucrurile puteau lua o Întorsătură urâtă. — E aici cineva care ar dori niște ace. Neliniștea lui Hiyoshi se Înteți, dar nu avea de ales. — Mulțumesc, spuse el Îngrijorat. Urmându-l pe servitor, intră pe poarta de răchită și ocoli o movilă artificială dintr-o grădină dosnică. Conacul aparținea, probabil, unui vasal important. Casa principală avea mai multe anexe separate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și Mitsuharu stătură un moment stupefiați. În sfârșit, Mitsuhide dădu un ordin: — În regulă, ăstuia Îi dăm drumul, dar nu Înainte de căderea nopții. Mataichi, ia-l și dă-i ceva de mâncare. Vântul care suflase toată ziua Începu să se Întețească. Bătea dinspre sud-vest. — Mitsuhide, ce crezi că vor face? Vântul suflă de la apus. Se citea Îngrijorare În ochii lui Mitsuharu, În timp ce privea spre norii ce goneau pe deasupra. Mitsuhide se așeză tăcut pe veranda bibliotecii. Privind În gol, părea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-s martori că mă voi ruga pentru izbânda lui. Dacă ne atacă vecinii, sunt gata să-i Înfrunt imediat. Afară se lăsase noaptea. Cerul era negru ca smoala. Vântul sufla În rafale, iar focul din gura marilor cuptoare vâjâia slab, Întețindu-se. Hiyoshi, ghemuit În fața plitelor, simți miros de orez ars. — Hei! Se arde orezul! Lăsați orezul să se ardă! Ia dă-te la o parte, mă! răspunseră servitorii, fără o vorbă de mulțumire. După ce aruncară apă peste flăcările din cuptoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
A trecut atâta timp de când n-am mai luat cina Împreună și n-am mai stat toată noaptea la povești. Ha, ha! Faceți-vă comozi. Era neschimbat. Afară se auzeau trosnind streșinile, poate bătea piatra, iar gerul părea să se Întețească. Faptul că se aflau cu tatăl lor Îi făcu pe fii să uite de frig. Nakatsukasa era atât de bine dispus, Încât Gorozaemon nu reușea să găsească nici o ocazie ca să Își ceară iertare pentru felul cum se comportase. După ce masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]