25,460 matches
-
absența pe care ne-o găzduim este urmată de transmutarea într-o stare virginală, pură de orice condiție limitativă de ființare. "Să ajungi la începutul Timpului, afirmă Mircea Eliade, să atingi Ne-Timpul, prezentul etern care a precedat experiența temporală întemeiată pe prima existență eșuată." Se intră în "plenitudinea sacră" despre care vorbește autorul lui Empedocle, o neoființare al cărei cuprins este bucuria dezrobirii din orice sistem definitoriu, stare de pregeneză sublimată la maximum. Ca și în extazul mistic, se ating
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Euridice, și suie cântând iară, și mai mult slăvind, suie-napoi în raportul curat. Intre cei ce se sting în apunerii țară, fii un cristal care, sunând, s-a spart cu sunetu-odat'. Fii și cunoaște și a neființei stare, infinit întemeind lăuntrica-ți vibrare, deplin s-o desăvârșești în această unică oară. Printre uzatele, ca și printre mutele, fără de nume, rezerve ale deplinei naturi, negrăitele sume extatic să te numeri și numărul fă-l ca să piară. Cum să evităm stingerea definitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
hindusă, ochiul din Bhagavad-Gîta vede cea mai înaltă etică a faptei în a o dărui, dar apoi să te desprinzi de ea. "Desparte-te de jertfa ta". Cu un al treilea ochi gânditorii presocratici au instituit primele deschideri filozofice, au întemeiat adevărurile fundamentale ale gândirii reluate apoi de întreaga istorie a filozofiei europene, începând cu Platon, care efectuează prima lor sinteză. Câteva exemple. Heraclit afirmă că viața este o moarte vie, repetată de la clipă la clipă, astfel că "toți ne trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nesemnificativului, a comunului, a zilnicului. * Gândirea poetică vorbește despre metafizică în vibrații și iradieri cu ajutorul intelectului "eroic". Poezia gânditoare nu vorbește despre metafizică, ea creează spații, universuri metafizice care sunt deschideri totodată sensice și melodice înaripate. Gânditorul rostește Ființa, poetul întemeiază Ființa, așa cum recunoștea Heidegger: "esența poematică a gândirii salvează domnia adevărului Ființei". O scoate din vremuire și o transformă în prezent etern nunc stans, al lui Boethius. La Eminescu adevărurile poetico-metafizice reprezintă intuiții, acele "fulgurații intelectuale" de care vorbea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și intelectului: sanctificarea poetică a lumii, proclamarea Frumuseții drept numele ce conține Unul și Totul, a poeziei ca unica religie viabilă în eternitate, pentru că omul poetic merită să trăiască pe pământ. Existența poetului este necesară, responsabilitatea sa fiind cosmică, el întemeiază ceea ce durează, el primește raza Tatălui, fulgerul pentru a-l dărui oamenilor sub forma poeziei: "Nouă ne e dat să rămânem drepți,/ cu fruntea descoperită, o, poeților,/ să luăm cu propria mână raza Tatălui,/ fulgerul însuși/ și să întindem mulțimilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
l-a aruncat pe om în lume anume pentru ca acesta, prin arte, "să o păstorească". * Poezia, arta în general poate să ofere un absolut și care ar putea fi acela ? "Was bleibt aber, stiftem die Dichter" "Ceea ce însă durează, poeții întemeiază" sună altă afirmație fundamentală a lui Hölderlin. Fiind creația sa proprie, realizările artistice constituie o realitate pe care omul o consideră absolută axiologic, fixate pentru eternitate. Sunt "zilele nemuritoare ale omului", de care vorbea Pindar, "prezentul etern" de care vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din nou lumea și omul la modul ideal. Pentru că, adăuga Hölderlin, "Din Dumnezeu iese opera mea". De aceea menirea verbului poetic este să numească nu numai lucrurile, și a schimba astfel poetic lumea, dar și pe zei, pentru a le întemeia prezența, scrie tot Hölderlin în tragedia Empedocle: Căci plină de înțeles sublim, Plină de o putere mută, marea Natură Îl îmbrățișează pe om, cel care presimte, Pentru ca el să dea lumii o formă. Și pentru a chema, Spiritul său urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și al Înălțării". Să facem una cu imensa Bucurie primordială a existenței. În încântarea dionisiacă noi presimțim că această bucurie este indestructibilă și veșnică, nu atât ca indivizi, ci identificați cu Viul unic, în beția creatoare din care noi ne întemeiem. "De când omul este om, el a cunoscut prea puțin bucuria. Iată, frații mei, păcatul nostru original". Dionysos, un simbol fundamental în gândirea poetică nietzscheană, constituie personificarea eternei Creației de sine și eternei Distrugeri de sine ale universului în mersul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în mod funciar propriul său călău. Dar omul dispune de asemenea de o justiție care poate fi considerată fără eroare. Este justiția poetică. Pentru că "poezia este mai adevărată și mai elevată decât istoria", afirmă Aristotel, iar Hölderlin: "ceea ce dăinuie, poeții întemeiază". Justificarea existenței omenești sub forma ei perenă este poetică. De pildă, plasând în plină lumină personajele pozitive moral, și aruncând în umbră pe cele nesemnificative sau negative, precum în Întoarcerea Fiului risipitor, Coborârea de pe cruce. Orbirea lui Samson de către filistini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dincolo" unde s-ar afla răspunsurile misterul și întrebările au persistat sub o formă mai mult sau mai puțin dramatică. Dar invocând ajutorul cerului, omul a creat rugăciunea, din care a luat naștere poezia tuturor timpurilor. Prin sortilegiul cântului, el întemeiază o neolume pe care să o poată locui: o Casă a Omului. Poezia sublimă a arhaicului (Benedetto Croce) ritm și melodie -, avea caracter incantatoriu, un ritual magic cu rolul de a conjura zeii și stihiile, iar pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fizică a poetului, antiteza sufletul, flacără pură, iar sinteza transfigurarea, inefabilul. De aici a derivat teoria "terțului inclus" formulată de fizicianul Ștefan Lupașcu, și reluată de Șerban Nicolescu. Acesta, sub influența ideii lui Heidegger, conform căreia poezia este cea care întemeiază Ființa idee preluată de filozoful din Freiburg de la Hölderlin -, afirmă: "Arma secretă a terțului inclus este cuvântul poetic" cu ajutorul căruia se pot deschide Suprarealitățile virtuale aflate în "vidul plin" al spațiului cuantic. Este o concepție interesantă, a cărei veridicitate hazardată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a crea. Tot ceea ce un poet scrie cu entuziasm (= en teos în dumnezeu), inspirat de suflul divin, este superior de frumos", afirma Democrit. "Poezia este mai adevărată și mai elevată decât istoria", postula definitoriu Aristotel în Poetica. "Ceea ce durează poeții întemeiază", iar "Plin de merite, omul poetic trăiește pe pământ", scria, în ecou, Friedrich Hölderlin. Iar Eminescu: Noi suntem din cei cu auzul fin/ Și ascultarăm șoapta misterului divin". Ca atare, axiologic, poezia ne poartă la cea mai înaltă spiritualitate, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ordinea umană, este descătușată, depășită de iradierea luminoasă. Or, aceasta trebuie să fie poezia autentică, opera de artă în general. Poemul, tabloul, piesa muzicală trebuie să aibă o perfectă ordine internă, formală și ideatică indisolubil, pentru că armonia este cea care întemeiază onticitatea în lumea umană și ne induce aprioric certitudinea ființării. Dar, repetăm, totodată sensurile operei trebuie să iradieze infinit așa cum are loc, de pildă, în lirica lui Pindar, robaiyatele lui Omar Khayyam, imnurile lui Hölderlin, Luceafărul, tablourile lui Leonardo da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
formă se fructifică în univers. Pot induce gânduri, crea sensibilități, sau poate genii. Pot schimba o epocă aflată în restriște, o lume ce "pe nesimțite cade în fund de chaos", cum scria Eminescu. Preluând de la Hölderlin ideea: "Ceea ce durează, poeții întemeiază" Martin Heidegger afirmă că de abia prin Poezie, artă în general, Ființa ajunge la propria sa prezență. O poezie elevată va salva omenirea actuală. Poezia este marele posibil uman. Este o tensiune a sensibilității și intelectului care depășește lumea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
s-o facă. E o decizie care-mi aparține, și dacă ai să-ți dai răgaz să cugeți, vei vedea că așa trebuie să fac. Nu aș putea trăi liniștit, nu mi-aș putea clădi viitorul, nu mi-aș putea întemeia o familie dacă nu mi-aș împăca trecutul. Mă simt dator s-o fac și, oricît am încercat, nu pot să trec peste asta. Înțelegi, Hana? Lupoaica rămase mult timp fără glas. Copiii se auzeau tot mai aproape, așa că, dacă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
luase soarta-n mîini și plecase încotro văzuse cu ochii. Îl urma aleasa inimii, lupoaica pentru care, dacă ar fi trebuit, și-ar fi dat și viața. Plecau în lume, să găsească locul potrivit pentru a se stabili și a întemeia o familie numeroasă și puternică, asemenea celor din care se trăgeau amîndoi. Tînărul lup era încrezător în forțele proprii și în destinul ce-i fusese hărăzit și care i-o scosese în cale pe lupoaică. Nu regreta o clipă că
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
A., 2011). Pentru a scăpa de persecuțiile țariste, numeroși ruși de rit vechi s-au refugiat în Moldova venind din părțile Kievului, Cernâgov, Gomel. Prima consemnare oficială a rușilor de rit vechi din Moldova apare la 1730, când a fost întemeiat satul Dumasca (județul Vaslui). Puțin mai târziu, în jurul anului 1740, au luat ființă așezările Lespezi, Bălășești și Brătești care, prin creșterea numerică a populației și prin extinderea teritorială, au devenit în timp importante centre ruso-lipovenești. Referindu-se la așezările lipovenești
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
primit post, conform sistemului de repartizare practicat până în 1990. Altă explicație ar putea fi migrația sezonieră pentru muncă în domeniul construcțiilor și al agriculturii. O parte din cei care au lucrat o perioadă mai lungă în același loc și-au întemeiat familii și s-au stabilit în acele părți. 1.3. Scurt istoric al așezărilor și contextul stabilirii rușilor-lipoveni în județul Iași Orașul Târgu Frumos este situat în bazinul mijlociu al Bahluiețului, în zona de contact a trei mari unități naturale
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
rând. Acum le returna la Biblioteca raională. Moment de sublimă satisfacție! Asta înseamnă să descoperi de mic „eroismul cotidian”! Cine glumea pe seama școlii medii din acei ani, zicându-i școala mediocrităților? Evident, niște răutăcioși, invidioși pe „generația noastră”, care a întemeiat atâtea... Tovarășu' Perju, „cu modestia sa proverbială” (cum sublinia chiar în acel moment președintele sindicatului), nu uita să amintească din când în când de „momentul dificil, dar eroic al înființării ziarului local, Drum nou, în fruntea căruia se află și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
DE IERI ȘI DE AZI 83 Colecția Eseuri de ieri și de azi a fost fondată în 1991 de LUCA PIȚU MIGUEL DE UNAMUNO (1864 Bilbao 1936 Salamanca) a fost profesor universitar, filosof, scriitor, om politic. Activitatea academică prodigioasă se întemeia pe ajutorul unor argumente riguroase din punct de vedere logic, la care se adaugă un puternic spirit critic; a îndeplinit, de mai multe ori, funcția de Rector al Universității din Salamanca. Ca filosof, doctrina sa apela la raționalitate dar pendula
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
aceea, a mai cădea din când în când pe gânduri poate să devină o îndeletnicire care să ne aducă, dacă nu mai multă fericire, cel puțin mai puțină nefericire. PROLOG Ar putea fi cineva care să creadă, și ar fi întemeiat, că această lucrare este o lamentabilă, foarte lamentabilă greșeală a autorului. Capriciul sau nerăbdarea, atât de rău sfetnic, unul ca și cealaltă, au dictat acest roman, sau ce o fi el, de vreme ce nu reușim să-l clasificăm. Nu se știe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pe zevzecul ăla și gata. Iar mâine voi cădea la picioarele Ionelei și Îi voi spune că o iubesc și că de acum Înainte vom Înfrunta, fie ce-o fi, totul, Împreună, vom fi prieteni, amanți, poeți, Împreună, și vom Întemeia cândva o familie. La urma urmei, Carara nu poate fi atât de ticălos Încât să Îmi refuze rugămintea de a se ocupa de porcul ăla de Lucian. Trebuie să fac ordine În viața mea. Poate la anul voi lua la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Viața.” (Ioan 14, 6) și misiunea Sa pe pământ: “Eu spre aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” (Ioan 18, 37). Pe adevăr se întemeiază credința, iar păcatul, pe minciună. Acesta este motivul pentru care adevărul este unul dintre aspectele esențiale care trebuie să caracterizeze un om demn de respect. Cel care este adeptul adevărului, nu va fi părtaș, nici măcar de complezență, la minciuni care
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
probele, că denunțul, plângerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76.” Este bine știut faptul că membrii unei societăți pot trăi în armonie doar atunci când relațiile dintre aceștia se bazează pe încredere. Încrederea, la rândul său, este întemeiată pe adevăr. Minciuna, ca opus la adevărului, are efecte contrarii acestuia: dezbină oamenii și crează un sentiment de nesiguranță în viața lor. O imagine despre cum apar în fața lui Dumnezeu mincinoșii, sub diferitele lor chipuri, ne înfățișează Sfântul Nicodim Aghioritul
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
tradiție, descindeam dintr-un cretan venit pe la 1750 și care s-a căsătorit cu o mocanca, femeie care i a făcut 12 copii și din mocani care au coborât din munte, au fost împroprietăriți de Cuza și prin căsătorie au întemeiat familia mea: tata, doctor militar, și mama profesoară, ascunzând faptul că mama a primit o dota consistentă a cărei restituire o ceream prin legea 18 și următoarele și am primit-o (partea mea) în județul meu de origine, unde mă
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]