36,905 matches
-
Vai... vai! a suspinat înălțimea Sa mîngîindu-și îndurerat barba, jucînd pe genunchi mătăniile, "prinzînd" cu nesaț mirodeniile, făcînd ochii mici tot mai mici, ca niște licurici, între stufoasele gene, gustînd alene șerbetul liliachiu dintr-o chisea, pe care i-o-ntindea îngenunchiată, la picioare, o fetișcană cu ochii de cicoare. - Nu vezi, mi-a arătat cu un deget întortochiat, cît e de săracă țara? N-avem inima a o împovăra cu biruri și-alte hangarale să-i facem șosele, canale. Abia
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
copiii aveau ceva ciudat. Ca o tobă pîntecele umflat. Nu, nu fără ironie usturătoare dar din ce atîta saț și-mbuibare? Și totuși, picioarele lor, rășchitori, fețele supte ca de lipitori, scîncetele triste viori. Și mînuțele, uscate, negre, minuscule greble, de ce întinse la fiece caleașcă? în loc de milostenie domnească, sudalme și pocnete de bici. Plici! plici! pentru calici. Dar n-am avut cui să-mpărtășesc aceste-amănunte mărunte. Măria sa dormita cu muște la gură, pe care le-alunga fetișcana cu-n evantaliu de fildeș
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
aici înfiați de Mall-uri iar în grădinile zoologice pot uneori vedea pe viu găini și ornitorinci, duminici albe cu tei înfloriți, flori uriașe în care culoarea a înghițit mirosul totul aici e atât de ușor nu trebuie decât să întinzi mâna și să formezi un număr apelul tău e important în eter rămâi așa și sigur cineva te va întreba ce mai faci cineva sigur îți va ura o zi fericită continuă să alergi, nu întreba, aleargă cu o sticlă
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
îmi răsunau în cuget și nu-mi dădeau pace cuvintele "Am vreun interes?... Câștig ceva?..." de parcă mi-ar fi vorbit un negustor din cartierul Văcărești sau Dudești. Consternat, nu-mi rămânea altceva de făcut decât să mă retrag. I-am întins volumul Versuri cu care venisem, ediția definitivă îngrijită de autor, publicată de Fundația pentru literatură și artă "Regele Carol II", cu rugămintea de a-mi așterne un autograf. Nu-mi doream o dedicație personală și de altfel nici nu-mi
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
în vârtej. Intru în jocul lor amețitor. Mă rotesc cu ei și intru în copilărie. Stau uneori cu mâinile căuș și urmăresc cerul în fântână. Apa e limpede. Păsările trec gânduri, gânduri. Chipul lui mă urmărește. De acolo de departe întind mâna și strig: De ce mi-e dor? Presupusul cântec Ea cânta preludiul iubirii întinerită de-aducere aminte. El își suflecase mânecile și ștergea de pe mânerul ușii amprentele lăsate pe durere. Deobicei altădată ea dormea neîntoarsă deoarece a doua zi știa
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
-mi vocale și tresare Adâncul mării scoate munți de sare și ochiul orb ia chipul sării. Tată, uraniul bombardează cu nuclee atomul înstelarea să-și dividă: altoiul și sămânța astartee și sila grea de vierme și omidă. La capătul podului întinde mâna mireasa nopții despuindu-și lună furnică a pustiei și stăpâna pe ape și asinii mei și tună prin sânii/turlă sfânta întristare lângă mormântul de păstor și frate (nu-i Sulamita implorând a toate o linie de cer însoțitoare
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
răsturnată, într-o oglindă tanatică, a poetei însăși: "Ci iar regina ta colindă peste lume/ Și ochiul meu născut de trupul ei se-arată/ Și trupul meu e umbra eternului ei trup/ Intrat în umbra cea adevărată// Și cum și-ntinde mâna se-ntinde mâna mea/ Spre umărul tău rece și aplecat și mare/ Și cum își lasă fruntea se lasă geana mea/ Și gura mea se lasă spre trista-ți răsuflare". Iubirea și moartea sunt astfel teme care se contaminează
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
oglindă tanatică, a poetei însăși: "Ci iar regina ta colindă peste lume/ Și ochiul meu născut de trupul ei se-arată/ Și trupul meu e umbra eternului ei trup/ Intrat în umbra cea adevărată// Și cum și-ntinde mâna se-ntinde mâna mea/ Spre umărul tău rece și aplecat și mare/ Și cum își lasă fruntea se lasă geana mea/ Și gura mea se lasă spre trista-ți răsuflare". Iubirea și moartea sunt astfel teme care se contaminează reciproc, în tradiție
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
mie, mi-am impus acel tratament foarte dur, "cura cadaverică", ce consta într-o nemișcare totală, permanentă. A durat trei luni. Apoi încă un an de stat în pat, lejer, cu mișcări, puțin citit. Dar ce este "cura cadaverică"? Stai întins pe spate, perfect relaxat, cu ochii închiși, nu faci absolut nici o mișcare, oricît de mică, punînd astfel plămînul la efort minim, la o respirație abia perceptibilă. Nu vorbești, nu rîzi. Un fel de fachirism, numai că nu pe cuie. Ce
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
e tot un Reasece! Dar aici se adaugă, într-o măsură copleșitoare, viața. * Nu pot uita severitatea cu care, într-o zi, m-ați întîmpinat. Vă așteptam la Casa Scriitorilor. Erați cu Sorin Titel care-mi adusese cărțoiul. Mi-ați întins o mînă gravă. Fața avea ceva inchizitorial, nici o nuanță că m-ați mai fi văzut pe undeva! Ochii extrem de exacți, fără undă de milă. Am tresărit curentat de această nouă ipostază, necunoscută mie. Apoi, seara, cred că în aceeași seară
A fi poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12792_a_14117]
-
asta o să-ți toarcem un giulgiu frumos. mulțumesc, am răspuns. eram obosit, eram norocos. * * * erau trei costume negre și din fiecare ieșea gîtul lui ca de var și neobișnuit de înalt. înaintau umăr la umăr, zguduind asfaltul. gulerele lor perfect întinse și pregătite parcă pentru a te-ngheța nu mișcau deloc în viscolul de-afară. în casă îl așteptau cu mîncarea pregătită de mai bine de-un ceas. cînd a deschis, lampa trasă încă fumega, iar lupul scîncea sub fereastră, dar
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
lui nu se opriră la masă, ci trecură cu aspră delicatețe peste covor. chiar și costumele osteniseră și nu mai păreau atît de tăioase pe el ca afară. în camera din fund, unde era mereu răcoare, le lepădă și se întinse-n leagăn zgribulit, cu mari cearcăne la ochi și cute la gură. și-n timp ce se micșora și se-alinta, pe pîntece i se zburli iar părul, iar ghearele îi țîșniră din piciorușele mici - bun prilej să și le
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
mea de dinainte, de acum și de-apoi. Spune-mi pe nume - mi-a spus - spune-mi noi. Plăteam pentru fiece dans cu pielea, cu carnea, cu ochii. Lumină n-am mai văzut, de atunci, niciodată. Și mîna cînd am întins am atins doar o umbră boantă, ciudată. Duhul cel Sfînt dansa pentru mine, la mine la masă. Și noapte nu a mai fost fiindcă ziuă nu mai fusese demult, și viață nu mai era fiindcă moartea însăși cînta. La saxofon
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
are timpul ei, momentul în care, coaptă, se cere scrisă, pusă pe hîrtie, dată în vileag cu riscul a orice. Tot așa, am impresia, aceeași carte, pentru fiecare cititor în parte, are timpul ei de lectură, momentul cînd ca hipnotizat, întinzi mîna, o scoți din raft și-ncepi s-o citești. Așa mi s-a întîmplat de multe ori, așa mi se întîmplă acum cu cartea dumneavoastră despre Nicolae Labiș, apărută în 1977! Au trebuit, deci, trei ani pînă să pot
Aș vrea să vă vorbesc despre ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12828_a_14153]
-
senini? în venele sânilor în cutremur. Inaccesibilă limba ce se strecoară în noi inaccesibilă fervoarea și fărâma de univers o sămânță de bronz, o iarbă verde de cupru nervul sănătos ce împinge al picioarelor mers Și măduva uriașă ce se întinde ca săgeata în arc între creastă și pântecul muntelui între ceafa și mijlocul acestui trup și măduva și Dumnezeu întrebând: acesta s-o rup? Să-i arăt că oțelul e moara, un biet oțel împins de un arc doar atât
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
învelise cu paltonul meu. Pardesiul și-l făcuse sul, ca o perină. Dormea atât de adânc, încât mi-a fost milă s-o trezesc. Am stat sprijinit de bara de lângă capul ei până aproape de T. Abia atunci s-a trezit. întinzându-se, cu răsfățul de a fi privită, a zâmbi. - Te-ai speriat? Și-a săltat capul și mi-a făcut loc să mă așez. Și l-a lăsat pe genunchii mei. - Așa , cred eu. Te-ai speriat. De ce-ai
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
fiind deportat din Suceava iar eu din Gura-Humorului, am avut parte, în copilăria noastră, cam de aceleași lagăre în Transnistria. Precis am fost duși cu același tren în vagoane de vite, poate că am avut culcușurile chiar alăturate, pe țoalele întinse pe jos, în cazarma de la Moghilev, poate că ne-am și jucat împreună pe după aceleași sârme ghimpate, la Jachișa, cum puteau să se joace copiii în lagăr, poate că am împărțit o coajă de pâine, la Kazmazov, sau poate că
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
a fost: Cui îi place foarte tare să povestească, îi place și să trăiască. Mielul vindea mîncare pentru pisici la un magazin din apropierea casei mele. într-o zi i-am spus: Ce costum frumos aveți! Nu păreți însurat. Mi-a întins punga cu mîncare privind în jos, roșu în obraji: Mai doriți ceva? Aș dori, dar nu-mi permit. am spus. Nașa Lena zice: "Ioi, cînd am aflat normal că te măriți, iute, am zis către mamă-ta și tată-to, să
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
vorbe, mă trezesc cu el în orașul în care-mi petrec vacanța... Da, da. Cine se holba astă-iarnă la mersul trenurilor în gară la Sibiu? Vlăjganul. Cu picătura înghețată în vîrful nasului. Cu vlăjganul am fost ca un arc ținut întins atîta vreme, că, dacă i-ai fi dat drumul, n-ar fi țîșnit, ci ar fi căzut pur și simplu. Și arcul s-ar fi pleoștit ca un elastic uzat. Nașa Lena către Sofica: "Auzi, domnișoara Sofica, da' dumneata normal
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
s-a stins așa cum a trăit: cu o infinită discreție. Fără agonii, fără disperare. în dimineața cînd trebuia s-o ducem la spital. Atîta a zis: Să nu plecăm chiar acum, sînt cam obosită. N-am dormit bine. S-a întins pe pat demnă și am văzut că mătușa Zizi nu mai era în mătușa Zizi. Nu știu de ce insistă să povestesc asta.ș...ț "Eu, zice mireasa, nu mai dorm de mult. Dar de visat visez." Poți să iei... știi
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
piticului să devină invizibil, reprezintă o mască defensivă, fără însă a exclude și alte posibile decodări. Mai departe: noțiunea de "circ" este un substitut al noțiunii de teatru, iar teatrul - o metaforă a lumii: Cu un cîntec de sirenă,/ Lumea-ntinde lucii mreje;/ Ca să schimbe-actorii-n scenă. Te momește în vîrteje;/ Tu pe-alături te strecoară,/ Nu băga nici chiar de seamă,/ Din cărarea ta afară/ De te-ndeamnă, de te cheamă." (s.n.) Piticul din poezie acționează aidoma: "S-a strecurat/ Și
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
cărțile se ascund după coperte dintr-odată ostile telefonul mobil se încarcă închis duminica nu vine nici un mail televizorul rulează imagini pe sub stratul inert de praf CD player-ul a reluat chris rea a câta oară și timpul mort își întinde trupul lui șerpuitor în weekend-ul acesta fără ton care îmi traversează tacticos mintea cu udul incandescent al unei râme metalice încinse la flacăra brichetei... când însuși glasul gândurilor tace cu ce să umplu timpul care vine încontinuu nestăvilit weekend
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
de-o clipă de la geamuri, și-un aer limpede, rece, străpuns subțire de mirosul fructelor putrede de pe jos, și-un motan venind agale spre piciorul meu ca să-mi adore, cu spinarea pufoasă, manșeta pantalonului. pe scoarța plină de furnici, aș întinde-o pe cealaltă și-aș găsi un măr bun de mîncat, acrișor, cu obrazul înroșit de vinovăția căderii din pom! Nu mi-aș da seama de trecerea timpului. Poate că uneori aș adormi și m-aș trezi apoi, uitînd c-
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
dormind. Aproape de sat Imortele pîlpîie-n gura falezei - mîncare dumnezeiască. Marină I Pe fața bătrînei ca-n scorburi de apă se joacă pescărușii. II Un animal marin cu părul despletit a ieșit s-adulmece fumul de pește. III Deasupra valurilor țărmu-și întinde palma fierbinte ca orice binecuvîntare. Vară tîrzie Foșnind prin porumb fără umbre ochiul gol al după-amiezii. Octombrie Vaierul ploii - culcușul de frunze - un melc dospindu-și tristețea.
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/13167_a_14492]
-
făcea? Profitînd de-ncurcătură Iute putina spăla!” Cred că era finalul poeziei! restul îmi rămîne neclar. Parcă era o afacere cu niște gîște furate, sau așa ceva. Robinson Crusoe l-am citit pe linia moartă, într-un vagon de marfă stricat, întins pe burtă în pătratul de soare pe care-l făcea ușa pe podea. Mi-l alesesem anume dintr-un șir întreg de vagoane părăsite (aveau cîte ceva defect), pe care-l exploram permanent, de la un cap la altul, sărind dulce
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13186_a_14511]