649 matches
-
dar Împotriva adevărului? Μ Părinții care Înțeleg să-și sancționeze copiii prin bătaie nu-și dau seama că astfel Își sancționează, de fapt, propria incompetență educativă (deoarece ei abandonează calea rațiunii În favoarea forței). Μ „Dorințele - spune Michel de Montaigne - ne Întineresc neîncetat” (dar speranțele și inițiativele noi aduc, În același timp, neliniști În viață, printre acestea numărându-se, de exemplu, Însuși faptul că ne rămân Întotdeauna mai multe proiecte de Îndeplinit decât timp de Înfăptuit). Μ șansa pe care o poți
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
temele majore ale acestui volum, se realizează, de data aceasta, propriu-zis, nu prin intermediul amintirii. Totuși reconstruirea absolută a acestor ani îi este inaccesibilă din nou poetei, chiar dacă ele sunt simple în aparență: "Neînțeles, cum numai lucrurile copilăriei pot fi,/ Definitiv întinerit prin plecare./ Câte secunde în viața mea m-am gândit/ La băiatul cu numele Gheorghe,/ Copilul cu numele tata?/.../ Fiți cuminți, îngeri mici, lăsați-l să doarmă./ Fiți buni, îngeri mari, lăsați-l să creadă./ Nu-i spuneți nimic, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
chiar imposibilă, deși autoarea tânjește spre o reîntoarcere. Copilăria edenică de atunci devine copilăra neînțeleasă de acum, deși poeta e de accord că "inocența devine calea întoarcerii spre esențe, spre Adevăr"107: "Neînțeles, cum numai lucrurile copilăriei pot fi,/ Definitiv întinerit prin plecare./ Câte secunde în viața mea m-am gândit/ La băiatul cu numele Gheorghe,/ Copilul cu numele tata?/.../ Fiți cuminți, îngeri mici, lăsați-l să doarmă./ Fiți buni, îngeri mari, lăsați-l să creadă./ Nu-i spuneți nimic, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un veritabil dublu al lumii actuale, fiind, ca și lumea, supusă unei perpetue supravegheri. Utilizarea tehnologiei moderne a supravegherii este dovada unei voințe de contemporaneizare preocupate să disimuleze vârsta atât de înaintată a teatrului, să-i camufleze ridurile, să-l întinerească prin inserția de instrumente care transformă deopotrivă scena și culisele într-un teritoriu supravegheat necontenit. Nimic nu scapă de sub controlul mașinăriilor care au invadat platoul. Ubicuitatea lor este absolută, dar, ca și în societate, tot explorând și tot pândind, peste
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Cel ce gîndește singur”, trece atomul în rîndul celor mai mari cuceriri, capăt al revoluției tehnico-științifice: „Și, în sfîrșit, urmașul lui Prometeu, el, omul,/ A prins și taina mare, a tainelor, atomul./ El poate omenirea în cîteva secunde/ S-o-ntinerească nouă pe veci ori s-o scufunde”9). Cel de-al doilea caz îl ilustrează Bacovia, care scoate ceva memorabil din cuvîntul „atom” în cunoscutul vers din „Largo”: „Muzica sonoriza orice atom...”, generalizare de efect, deschidere largă către micro și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe care o implică interdependența. În sfîrșit, în momentul crizei culturale se anunță și o criză demografică, iar aceasta debutează în același timp cu criza economică. După puternica explozie a natalității din timpul războiului și de după război, care regenerează și întinerește populațiile europene, rata creșterii demografice staționează către 1964, iar marea majoritate a țărilor europene nu mai depășește nivelul de fertilitate care menține constant numărul de locuitori (2,1 copii de femeie). Apoi, independent de diferențele economice sau religioase dintre țări
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
al miturilor, anotimpul iscat este imaginat ca o divinitate ostilă. Pentru a învinge această divinitate răufacătoare, cerul și pămîntul, personificate în divinități, trebuie să se unească, "să se căsătorească". Ploaia dobîndește semnificația unei semințe; ea simbolizeară fecundarea pămîntului-mamă de cerul-tată. Întinerit de perioada ploioasă, soarele este imaginat ca divinitatea binefăcătoare care face să înflorească vegetația și să încolțească sămînța agricutorului. Grîul, pîinea, devin simbolul darului "cerului" și capătă semnificația "hranei spiritului". Tot anul, ciclul "sămînță-recoltă", este reprezentat imaginativ sub forma luptei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nici o persoană; 63 r. 31 32 : „nu-și pierdu nădejdea în Dumnezeu” un sprijin continuu și necondiționat în caz de nereușită pentru omul credincios a fost și va fi mereu divinitatea; p. 133, r. 22 24 : „moșneagul pe loc a întinerit, văzând atâtea bogății. Iară baba a rămas opărită și nu știa ce să facă de ciudă” în cazul unei îmbogățiri, beneficiarul se bucură nespus, iar „dușmanul” răutăcios îl privește cu invidie și suspiciune; r. 39 41 : „mai ușor ar putea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
forței mușchiulare și a apetitului. Însă aceste fenomene au fost trecătoare, bătrânețea urmându-și cursul fără a fi influențată în mod simțitor de vasectomie. Rezultatele mai fericite au fost obținute de Liechtenstern, dar se poate spune azi că vasectomia nu întinerește și nu va reda oamenilor în vârstă energia tinereții, cu toate bogățiile ei” (Gh. Marinescu, „Bătrânețe și reîntinerire”, România Medicală, anul V, Nr. 13-14, 1-5 iulie 1927, p. 3). Articolul publicat de Gheorghe Marinescu în România Medicală (iulie 1927) este
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Londra, dezafectat, după un timp, servind apoi ca loc de depozit în port și un al doilea la Sankt-Petersburg, care a fost demolat după Al Doilea Război Mondial. Spitalul din București a ținut însă pasul cu vremea și a fost întinerit, secol după secol, fiind și astăzi, în continuă înnoire, o unitate de elită în asistența medico-chirurgicală de urgență pediatrică. De atunci și până în prezent este însă o îndelungă istorie încărcată de evenimente, de reușite, de contradicții inerente progresului și de
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
vin colindători / Noaptea pe la cântători / Și v-aduc noroc în casă / Și belșug ales pe masă, / Că pe cer s-a arătat / Un luceafăr minunat, / Și-a sosit din răsărit / Un voinic frumos, leit. Iată lumea că-nflorește, / Pământul că-ntinerește. (s. n. ) / Cântă-n luncă turturele, / La ferestre-rândunele. Noi vă zicem să trăiți / Întru mulți ani fericiți; Ca pomii să înfloriți / Și să nu îmbătrâniți. Vă mai zicem sănătate / Că noi mergem mai departe."102 În credințele populare din Bucovina, pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
jele, / Ca și luna printre stele! Duce-m-aș ca luna-n nori, / Dară nu mai pot de dor; / Duce-m-aș ca luna-n stele, / Dară nu mai pot de jele! De-ar fi dorul ca o floare / Aș întineri sub soare!"152 Paralelismul sintactic care construiește relația arhetipală dintre ființa lumii și ființa umană este reliefat prin prezența corelativă a planului nominal ilustrat de vocative sau de microtextul descriptiv cu planul verbal, reprezentat de imperativul implorativ, în tandem cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pune în valoare imaginea binară contrastantă a destinului: " Foaie verde trei măsline, / Mă mir, codrule, de tine / Cum de-ți merge-așa de bine / Și nu-mbătrânești ca mine! / Că tu vara înverzești. / Vine toamna-ngălbenești, / Toată iarna odihnești, / Primăvara-ntinerești. Da eu, de-oi îmbătrâni, / Nu mai am a-ntineri. / Și de-aceea beau și cânt / Să-mi mai treacă de urât; / Și de-aceea cânt și gioc, / Altă viață n-am în loc, / De-i frumoasă, de-i urâtă, / Viața
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
trei măsline, / Mă mir, codrule, de tine / Cum de-ți merge-așa de bine / Și nu-mbătrânești ca mine! / Că tu vara înverzești. / Vine toamna-ngălbenești, / Toată iarna odihnești, / Primăvara-ntinerești. Da eu, de-oi îmbătrâni, / Nu mai am a-ntineri. / Și de-aceea beau și cânt / Să-mi mai treacă de urât; / Și de-aceea cânt și gioc, / Altă viață n-am în loc, / De-i frumoasă, de-i urâtă, / Viața trebui-petrecută!"235 Simbioza om cosmos este ilustrată, cel mai adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fost atestat arheologic încă din neolitic, iar în cultura românească, soarele reprezintă centrul tuturor sărbătorilor și obiceiurilor calendaristice. Întreaga viața patriarhală este străjuită de cultul soarelui; Toate merg după soare" este concepția originară a omului tradițional. În mentalitatea arhaică, soarele întinerește și îmbătrânește zilnic, se naște și moare anual; se naște la solstițiul de iarnă, când este mic ca ziua, crește și devine puternic la echinocțiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea, ajunge la maturitate la solstițiul de vară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a lunii reprezintă cunoașterea indirectă, conceptuală, discursiv-rațională, evocând subconștientul, imaginația, visul, elementarul, femininul (anima).177 Deosebindu-se de soare care apare în fiecare zi a anului, cu aceeași înfățișare, luna este un astru schimbător, supus temporalității și morții. Dacă soarele întinerește și îmbătrânește zi de zi, fără să moară, luna ia naștere și este supusă morții cu fiecare rotație a pământului. Luna a fost numită "mama pluralului", fiind prezentă prin fazele sale diferite Luna Nouă, Primul Pătrar, Luna Plină, Al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Tinerețe-a mea, te duci, / Ca și glasu cel de cuci, / Când îs zilele mai dulci, / Tinerețe-a mea, te-ai dus / Fără ca să te aud. Primăvara cucu vine și se petrece-n pădure, / Da eu am îmbătrânit / Și nu-ntineresc mai mult, / Numai tot cucu-l ascult."302 Tensiunea lirică, exprimată prin cumularea enunțurilor cauzale și a enunțurilor condiționale, este transfigurată prin intermediul paralelismului analogic, destinul uman fiind transpus imaginar în plan cosmic: Tot mă mustră cucuțul, / De ce n-am glas
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
unificare totală În sensul noii ortografii nu este recomandabilă, deoarece nu avem dreptul să falsificăm apartenența cronologică și dialectală a scriitorului” (p. 76). Aș adăuga faptul că a schimba textul unui scriitor este la fel de grav ca atunci când am Încerca să „Întinerim” cu pensula tablourile lui Grigorescu sau Michelangelo sau să „modelăm” cu dalta o statuie de-a lui Brâncuși! În orice caz, există nenumărate reacții (cronici literare, articole de atitudine) care critică proasta transcriere a textelor, făcută uneori din ignoranță lingvistică
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
nunți, boteze, nedei, hramuri ale bisericii. Aceste nedei, erau expoziții ale artei, expuse pe viu sub cerul liber. CÎntecele de veselie, de dor și de ducă,ale Înfrățirii omului cu munca, cu anotimpul, cu lunca Înverzită, cu pădurea ce veșnic Întinerește și ascunde tainele Îndrăgostiților sau cîntecele cu aluzii ironice și de haz la diverse persoane, erau executate În ritm săltăreț sau În ritmul liniștit al horelor. Ele exprimau un complex de gînduri și sentimente și un vast material folcloric intrat
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
ciclice, evoluția nefiind considerată întotdeauna liniară și ascendentă. Cu originea în lucrările lui Oswald Spengler (1996), teoriile ciclice spun că orice societate are perioade de creștere și înflorire, dar și perioade de regres. Pentru că nu este posibil ca societățile să întinerească, schimbarea socială nu duce întotdeauna la progres. O altă teorie ciclică clasică a schimbării sociale este cea a istoricului Arnold Toynbee (1997) asupra ciclului de viață al civilizațiilor. Între teoriile ciclice formulate în cadrul sociologiei se încadrează: teoria circulației elitelor a
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
grațioase, sunt dintre acelea în care ușoara preocupare de moarte ia corp, fără mitologie, în fumul alb al prafului de Bărăgan, pastelurile de câmp în tradiția Eliade și Alecsandri: Când dimineața se ivește Din al văzduhurilor fund, Tot câmpul parcă-ntinerește, Iar deșteptată de pe prund, Cireada satului pornește... În urma ei un roi de grauri Ca niște valuri cenușii S-așează-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată Spre locul trist se pun pe drum, Și cum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
BURCHARDUS URSPERGENSIS, O. Praem., Chronicon, în MGH, Scriptores, XXIII, 376; în TM, 17-18. 1. [Burcard scrie] În acel timp, pe când lumea dădea deja semne de îmbătrânire, Dumnezeu a făcut să apară în Biserică două ordine religioase noi pentru a o întineri din nou, ca un vultur (cf. Ps 102,5); iar Scaunul Apostolic le-a aprobat. Este vorba de Frații Minori și Frații Predicatori. Motivul pentru care au fost aprobate se datorează probabil următorului fapt. 2. În Italia erau răspândite, și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pare că s-aude prin a raiului cîntare / Pe-ale Îngerilor harpe lunecînd mărgăritare”), dar se Înțelege fără dificultate că extazul nu asociază nici aici cosmicul, metafizicul. Voluptatea rămîne atașată de bunurile raiului pămîntesc. Ele Întrețin buna dispoziție a sufletului, Întineresc spiritul, stimulează reveria. O reverie, trebuie să spunem, molatică, dezmierdătoare. O reverie a măsurii și a firescului. Limbajul ei este repet, șoapta, expresia ei este nuanța, idealul ei este solidaritatea. Fiecare oaspete din poiana tăinuită are rostul, justificarea lui. Arghezi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu atît metodele, cît rezultatele. Iar rezultatele sînt În noua carte a lui Eugen Simion strălucite. Analize și interpretări de o excepțională finețe se concentrează adeseori În definiții și formule superbe, greu de uitat. „Bătrînii” poeziei noastre se animă și Întineresc În lectura În același timp inocentă și „perversă” (savantă) a lui Eugen Simion. Ienăchiță are „convingerea că nașterea poeziei coincide cu nașterea limbii care Încearcă s-o exprime”. „Tema lui este, nu mai Încape vorbă, facerea, obsesia lui cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
galbeni pe masă. Câte pietre la fântână Atâtea oale cu smântână. Câte trestii groase Atâtea vaci lăptoase. An nou cu sănătate Care pline cu bucate... Să fii gazdă sănătoasă. Și la anul tot voioasa! Sorcovă Sorcovă, Veselă, Să trăiți, Să-ntineriți, Să ajungeți ce doriți, Unul dacă vrea strungar, Altul poate că tâmplar, Unul electrician, Altul matematician, Altul poate vrea frezor, Altul chiar navigator, Altul astronom vestit, Ce-o să plece negreșit Instalat într-o rachetă, Până-n Venus, până-n Marte, Dacă vrea
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]