4,963 matches
-
fără nicio amintire de grăsime pe trupul ei de silfidă. Da, picioarele ei continuă să mă fascineze, cu glezna osoasă și minusculă, genunchii ascuțiți de copil, cambrate și răsucite, aproape strâmbe de atâta cambrare și răsuceală. Gambele ei curbe și întinse la maximum ca niște corzi de arc pornite din genunchi, gata să trimită săgeți către privirile observatorilor. De altfel, tot trupul ei era o zvâcnire, o luptă, chiar și în cele mai statuare momente de care era capabilă. Fragilitatea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
asta îmi amintesc exact costumul de baie cu desene abstracte, în culori vii. Era costumul meu de odinioară, cel pe care l-am purtat cu multă dragoste ani de-a rândul. Da, acum mi-l amintesc exact. Și așa cum stătea întinsă pe nisip, silueta ei decupată din peisaj era de fapt a mea și până și chipul ei, atât cât mi-l pot reprezenta, aducea mai degrabă cu imaginea mea. În continuare nu pot lega acest episod straniu și atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în ciuda hainelor sofisticate, păreau mai mult ca oricând niște copii. Se bâțâiau și săreau de pe un picior pe altul și-și frecau mâinile de bucurie. Doar din profil, spatele lor aduse și umerii gârboviți le trădau vârsta. Fețele le erau întinse, radiante, aproape fără riduri, destinse și puternic râzătoare, obrajii îmbujorați de ninsoare. Băteau din picioare ritmic și se agitau ca niște păsări nerăbdătoare să-și ia zborul. Și-au luat în primire rând pe rând cadourile; pesemne fiecare dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe același ecran al prezentului, care unea cele două timpuri, constând în aplecarea oamenilor sub formă de întrebare. Separat, pe un alt monitor uriaș, aceleași ființe trecute și viitoare ținându-se de mână, ca spirala ADN, expunând, pe o scară întinsă pe suprafața Pământului, răspunsul. Nimic nu exprima chinul ca plată a unui credit restant. Întrebarea era plata unei vieți de filosof, răspunsul era crearea altor întrebări, toate într-o curbă care se dovedea a fi cerc, asemenea celui astronomic, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din urmă, obosită de trecut, să mă odihnesc după ceasul-brățară câteva ceasuri în viitor și la fel de plictisită să mă rostogolesc cu fața în sus, cu un picior pe banda cu vopsea albă pe care scria prezent și cu o mână întinsă pe banda trecutului. Viitorul meu se afla în viitorul trecut care avea să devină viitorul prezent, iar atunci când viitorul devenea trecut, pășeam deja în prezentul viitor. Mioara Alimentară râdea pe cealaltă parte a cercului, semn că le dăduse cu tifla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Lună sub copite, sar așchii de Lună înghețată. Un strigăt nefiresc opri caii din zborul avântat și spectrele se buluciră unele într-altele amestecându-și trupurile, până împietriră în vechile forme. Drumul iernatic se desfăcea voluptuos ca o femeie obscenă întinsă sub globul Lunar. Caii l-au înțeles pe omul înmărmurit de frumusețea înghețată și au pornit încet, în timp ce un vânt hain a vălurit o pânză de zăpadă peste tabloul vrăjit. Luna se rostogolește printre apele cerului până se îneacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și de la alți elevi. Părinții și profesorii aveau același vis: grâul. Preșcolarii foșneau prin grădinițe fără să-și dea seama că imită grâul din visele educatorilor: unii visau câteva spice, alții snopi compacți, câțiva doar foșnet, majoritatea însă, lanuri imense întinse pe mii de hectare și strălucind sub soare, sub Lună, sub ploi diluviene, sub ninsori abundente, sub bolta nopții sau sub apele zilei. În capul lor nu se mai zbăteau paginile de tablă ale miilor de cărți din care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
viitorul-trecut. Siiiiiigur! spuse paznicul pipăindu-și tocul pistolului. Adică vrei să spui matale că după moldoveni vor fi broaște, sau invers? Bravo, ai priceput, frate-miu, ăștia au fost de la Facerea Lumii arătă pilotul pe hartă zona Moldovei, care era întinsă până în Finlanda. În viitor se vor strânge în România. Păi aici ești, nene! strigă vesel paznicul. Da? În trecutul viitor? Da! confirmă brăileanul. Tu vii din..., de acolo, și acum ești tot acolo, dar altfel care va să zică se scarpină paznicul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
odată cu el Mioara făcu primul popas. De pe terasamentul obosit privi în apusul straniu câmpul de oase umane. Pe tăblițe negre scria cu vopsea albă: Necropola nr. 1 M1 adâncime 165 cm, cap: fragment de calotă și bucăți din membrele superioare întinse pe lângă corp. Le stropi cu apă neîncepută și Mioara se încarnă. Tu ești eu? o întrebă Mioara noastră. Fantoma ta! îi răspunse Mioara. Am dorit mereu să fiu cu tine. Știu, îi răspunse Mioara, ai fost cu mine de-atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și asupra așa-ziselor acțiuni revoluționare de stradă, ei își făceau nestingheriți planurile în culise. De aceea nu mai are nici un rost să te lamentezi, oricum ți ar fi fost imposibil să prevezi totul, să dibuiești toate firele care erau întinse pînă la Iași sau Timișoara. Apropo, că tot ți-ai stors creierii cine era de fapt infiltratul ăla de a fost poreclit Timișoara. Puțini și-au dat seama la fața locului că era de fapt o jigodie comunistă trimisă pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am ajuns să-mi cîștig existența, își plîngea de milă avînd înaintea ochilor ferestrele prăfuite ale autocarului Mercedes care făcea curse săptămînale în Turcia. Cine sapă groapa altuia cade singur în ea, își amintea de capcanele care i-au fost întinse, de stîncăraiele Bosforului, de vameșii care cer mită, de cozile interminabile de la frontiere, dar nici gînd c-o să se dea bătută, n-a fost și nu va fi nici de-acum înainte o victimă, va lupta pînă la capăt, își
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
copilului. În cele mai secetoase veri, iarba tot verde rămânea pe o mare porțiune, grație Învecinării acesteia cu pădurea. Pădurea era o adevărată minune, atât pentru cei mici cât și pentru cei mari. Era frumoasă ca În poveștile bunicilor și Întinsă pe o mare suprafață, poate cea mai mare pădure din ținuturile acele, veche pădure domnească ce aparținuse odată familiei domnitoare Mavrocordat iar acum era un „bun al tuturor” (vorbe) și aparținea statului (acte). Pe lunga sa culme creșteau cei mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
n-are talent. Filozoful certat de sot ´ ia lui Ștefan Doru Dăncuș, autorul volumului de reflecții Bocitorii. Așteptătorul (Singur, Târgoviște, 2007), are aerul unui om nemulțumit de întreaga umanitate. Cel mai mult îl exasperează și îl dezgustă moda lamentației, care, întinsă pe aproape toată planeta, a devenit, într-adevăr, o formă de decădere morală. Chiar și în mereu triumfătoarea Americă s-a trecut, după cum bine observa Ovidiu Hurduzeu, de la un cult al eroului la un cult al victimei. Paradoxal și amuzant
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de autorul cărții cu maximă seriozitate. Mai lipsește cugetarea „iarba e verde“, pentru ca seria să fie completă. În tot volumul există o singură strofă care dovedește o anumită sensibilitate și merită ținută minte: „Pe o sârmă / cu becuri colorate / stau întinse la frig / sărbătorile de iarnă.“ (Dezamăgire) În rest, poemele sunt inexpresive și nerelevante, sunt surogate de poeme. Cel mai regretabil este faptul că Vasile Man se erijează adeseori în sfătuitor al cititorilor, plictisindu-i cu îndemnuri bătrânești: „Nu izgoniți poezia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
domnul doctor? Păi? Atunci, hai să bem din vodca noastră. Saveta scoate o sticlă de rachiu și pune delicat paharele pe masă. Cu un gest surprinzător, apucă vodca lui Cîrteală și o sparge. Darie rămîne înmărmurit. Toate fibrele musculare sînt întinse la maxim, iar de nervi nu mai zic cum erau. De ce, muiere? Cu ce a fost vinovată vodca? De la ăla nu vreau decît să-l văd cu mîinile pe piept! Dar ce ți-a făcut, mă rog? Dacă ai ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
asta se întîmpla în afara orelor de program. Guran bate cu inimă în ușă și aude clar cuvîntul "intră". Deschide ușa și observă că nu produce nici un efect asupra șefului. Acesta era cu spatele spre ușă, aplecat pe o hartă imensă întinsă pe o masă. Omul dă binețe și așteaptă un răspuns de la șef. Numai că șeful nu răspunde și continuă să cerceteze harta. După un timp, începe să vorbească de parcă erau împreună de la naștere. Aici, în sectorul ăsta, stăm bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
femeie proastă ce ești! N-ai decît să stai lungit toată ziua acolo, dar acum am nevoie de apă. Anica înșfacă găleata, o toarnă în celalată găleată și se îndreaptă spre casă. Nici n-a băgat de seamă la mîța întinsă lîngă ghizdele. Nevasta pune găleata pe un scăunel, apucă o cană și bea cu sete. Vasile asistă la scenă, ar fi putut interveni, dar a lăsat-o pe Anica să bea. Abia după aceea s-a ridicat și a căpătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fericirea este că poți. Picioare cât două semne de exclamare, până și cerului îi curg balele pe alei; Doamne, nu încerca să-ți judeci incertitudinea și nici să motivezi lucrul mâinilor tale nedus până la capăt. Picioare batoane de parizer, muncitorul întinge muștarul și muscă; despre foamea această pe nespălate, un ziarist de provincie, zilnic trimite scrisori netimbrate lui Dumnezeu, ieri, în semn de protest, a scris pe gardul bisericii: "Face tumbe viața pe sub ziduri, se leagă de gratii, se biciuie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doar niște amănunte, pesemne privisem fereastra în ochi. Ai cules vreodată zâmbete în somn? Sunt ca panseluțele în rouă, frumoase sunt și peste zi, dar mai frumoase sunt peste noapte, roua le ține curate ca pe niște rochițe de sărbătoare întinse pe funie. Ai respirat vreodată cu respirația altuia, doctore? Ședința era spre sfârșite, terapeutul a încercat să reducă discuția la un plan concret, la impactul cu lumea. A greșit ușa, mai bine continua cu apelurile la trezire fără să implice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
atît de generală și atît de universală, încît majoritatea preceptelor lui Machiavelli au devenit inaplicabile în politica noastră modernă. Este ceea ce dovedește, în special acest capitol. Trebuie să dau cîteva exemple. Machiavelli crede că "un principe a cărui țară este întinsă și care, astfel, are mulți bani și trupe numeroase, poate să se mențină prin propriile forțe, fără sprijinul nici unui aliat, împotriva atacurilor dușmanilor". Îndrăznesc să-l contrazic; spun chiar mai mult și susțin că un suveran, oricît de temut ar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că prin spărtura lărgită de ea În rîndu iala caselor orice și oricine se putea strecura Înăuntru. În primul rînd, vîntul și țiganii. Căci luminișul ăsta din mijlocul Răteștilor era treimea cea mai atrăgătoare, cea mai ispititoare din Întreaga așezare Întinsă de-a lungul semicercului șoselei pietruite. Aproape de primul pod, pe dreapta, sub dealul Cerhatului, duruia din cînd În cînd o moară. Măcina grîu, dar asta nu era treaba noastră. În schimb, stor sul sîmburilor de floare de soare aduna acolo
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pălincă și a trecut chiar el la telefon de unde a sunat la Securitatea din Satu Mare: — Veniți, bolșevici Împuțiți, v-aștept În pădurea de Pișcari! Hotarul Pișcarilor dădea În două păduri: una singuratică, nu foarte mare, Împresurată de cîmpie, și alta Întinsă dinspre Baba Novac către est, pînă la Ardud și Rătești. Bărbatul Înarmat mizase pe posibila nehotărîre a Securității Între cele două păduri. Dar nimeni nu era nebun să-și atragă ad versarii În cea izolată, ușor de Înconjurat. Nici alții
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se Întinsese și era greu de Înțeles vreun cuvînt ori vreo cifră. Americanii au luat plicul, s-au mai sfătuit și cu alții de ai lor, au Încercat să descifreze. Din tot ce trăise ea În Statele Unite, episodul cu cerneala Întinsă pe plic Îi stîrnea mamei Floare cea mai mare indignare și după șaizeci de ani. Pretindea că știa unde se află bărbatu-său și le tot spunea, „la Cigagău“, dar ăia nu pricepeau. Ba mai mult, au aruncat-o, zicea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
privească nedumeriți, ca în Marcu și Matei. Dar imediat scenariul se schimbă: la pieptul lui Isus stă misteriosul ucenic „pe care Isus îl iubea”. Petru îi transmite acestuia întrebarea: despre cine vorbește Domnul? Iar Domnul răspunde: „Este acela căruia Eu, întingând bucățica de pâine, i-o voi da. și întingând bucățica, a luat-o și i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscariotul (’Eke‹nÒj ™stin ú ™gë b£yw tÕ ywm...on kaˆ dèsw aÙtù. b£yaj oân
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
scenariul se schimbă: la pieptul lui Isus stă misteriosul ucenic „pe care Isus îl iubea”. Petru îi transmite acestuia întrebarea: despre cine vorbește Domnul? Iar Domnul răspunde: „Este acela căruia Eu, întingând bucățica de pâine, i-o voi da. și întingând bucățica, a luat-o și i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscariotul (’Eke‹nÒj ™stin ú ™gë b£yw tÕ ywm...on kaˆ dèsw aÙtù. b£yaj oân tÕ ywm...on șlamb£nei kaˆț d...dwsin ’IoÚdv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]