7,767 matches
-
o bancnotăă. E târziu. Am pierdut ani buni din viață, judecând pe alții ca un idiot, și nu mi-am dat seama, că eu Însumi, un cinic fără pereche, am trăit numai și numai pentru...a nu face nimic. ,,Mâna Întinsă,, a devenit conceptul existenței mele de cerșetor. M-a atras mocirla și nu mi-a fost nici frică și nici rușine de ea,, O voce ,,Antoniu, ai avut totuși o tresărire de speranță, nu mă poți minți! Când țărișoara s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
noaptea nu-ți mai vine să ieși din casă. O cicatrice oribilă, perfect dreaptă, Îi taie orizontal fruntea În două, ca un hotar Între două ținuturi. Partea de sus ,,a ținutului,, e brăzdată de cute adânci. Partea de jos este Întinsă și pare adăugată, lipită de cicatricea-hotar. Gâtul gros, de boxeur, are lățimea tărtăcuței care ține loc de cap. Ochii apropiați care se mișcă În toate direcțiile ca niște bile cu care cineva se joacă, au o privire rea, și sfidătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rog mult Antoniu, uită locul ăla! La 55 de ani, poți Încă să ajungi un scriitor adevărat... Să nu mai miroși gunoaiele, să nu mai vorbești cu șobolanii, cu purecii și cu gândacii și să nu mai stai cu mâna Întinsă. Găsește și tu o femeie de ispravă, ca șmecherul de Ben, și mută-te la ea, ca să ai liniște și să scrii. -O femeie ,,de ispravă,, , cum spui tu, nu așteaptă, ca, după o viață de muncă să primească În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și deșirat, parcă „descleiat” din încheieturi și totuși grațios, tuns scurt și ostentativ de curat. Are un păr cărunt-argintiu, moale ca o blană, tuns la doi centimetri pe toată suprafața capului său, foarte rotund și cam mic, și o față întinsă ce pare inexplicabil mai tânără decât vârsta lui reală. E greu de crezut că a trecut de cincizeci de ani. Se îmbracă în stil american, poartă curea în loc de bretele și așa mai departe, și arată când banal, când extravagant, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-mi astfel de Austria, de zăpadă și de schi, de fericirea de odinioară. Fericirea și durerea pe care le trăisem ieri văzând-o pe Georgie în casa mea se risipiseră complet, eram trist și deprimat, fără vlagă și cu nervii întinși. Când am intrat în apartamentul lui Palmer am simțit un fel de ușurare incertă și lașă. Aici cel puțin am să găsesc oameni care vor fi buni cu mine. În salon nu era nimeni. Apoi am auzit glasul Antoniei venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
genunchi, iar eu aproape că am căzut cu totul peste ea și i-am scăpat brațul imobilizat. Ne-am rostogolit unul peste altul pe podea. M-am lăsat peste ea cu toată greutatea, încercând să-i prind din nou mâna. Întinsă acum cu fața în sus, îmi opunea rezistență, încercând să mă împingă, să mă zgârie și să mă lovească în burtă cu genunchiul. Se lupta ca o smintită și, fapt cu adevărat remarcabil, pe toată durata încăierării noastre, nu scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
solicitudine. Ne întrebam la nesfârșit unul pe altul cum ne simțim, aduceam sticle cu apă caldă, fierbeam lapte, făceam ceai, ne îndopam cu aspirină și fenobarbital. Casa ajunsese să miroasă a spital. Adevărul e că eram amândoi epuizați, cu nervii întinși, aveam nevoie unul de celălalt, dar nu ne puteam găsi liniștea împreună. Sentimentul care mă susținea pe mine era acela de milă față de Antonia. Nu era o compasiune pură, ci un sentiment în care se amestecau și accente de răzbunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
line, coordonate pe care le scoteam, o roșeață palidă, dar inconfundabilă, apoi mănușa ei dârză și respirația ei fierbinte pe fața mea pudrată. Reconstituiam șirul evenimentelor cu precizia unui inginer care umple un proiector de filme cu șuruburi minuscule, arcuri Întinse și un mănunchi de eboșe vibrânde - până când nu mai suportam mașinăria atât de uleioasă, atât de ritmată, dar făceam ce ar fi făcut orice inginer În locul meu. Alex, inginerul, În pat zăcea, lângă agila Minette, pe care-o iubea. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
drept pentru care Anton a trebuit să ridice tonul: Relaxează-te, Sascha. Tocmai ți-ai găsit Îngerul păzitor. Marele Lakritz va coborî din ceruri și-ți va veni În ajutor. Se aplecă În față cu un gest teatral, cu mâinile Întinse. Dă-mi adresa și o să am eu grijă să mușamalizez. Cine știe, poate nu-ți recuperez doar clipsurile, poate aflu de ce arăta atât de agitată. Se lăsă pe spate de parcă tocmai ar fi rostit o replică memorabilă, apoi, Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pavajul se transformă În asfalt. Ajungând În piața În care stau, am dat peste Heino, care e proprietarul pivniței cu cărbune de la colț, chiar lângă chioșc, dar care vara vinde flori. Purta o robă chinezească și stătea cu un braț Întins. Probabil că o aștepta pe Chérie, care părea să fi făcut un pact cu Întunericul de lângă zid. Când am trecut pe lângă el, Heino Îmi făcu cu mâna fără vreun cuvânt, apoi câinele cel mai urât din cartierul nostru smuci lesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care mă aștepta cu brațele deschise. Undeva În adâncul supus al somnului, Heino se descotorosi de pudelul său ciufulit. Acum Îl auzeam spunând: — Sper să treacă, indicând indignat spre Întuneric - dar nu spre câine, cum am presupus, urmărindu-i degetul Întins, ci spre un băiat care stătea pe un birou, plutind liber În noapte. Spre mirarea mea, am descoperit că eram chiar eu. Apăru și un reflector și mi-am dat seama că eram acasă, În Viena. Făcând echilibristică pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
oftat plăcut, răsunător, și ridicându-și brațele cu un gest triumfător, Începu să râdă: — Dar să fi văzut exercițiile! Săracul băiat trebuia să pompeze așa până se făcea albastru la față, În timp ce domnul acela pedant, cu Încheietura Încordată și index Întins, indica diferitele grupuri musculare, care trebuiau activate ca „elevația biologică“ să aibă loc. Dacă băiatul era al meu, m-ar fi mirat atâta exces de zel. Aparent tânărul acela trist fusese rugat să imite funcțiile testiculelor, având În vedere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să le arăt colecția noastră. — Cum doriți, doctore Karp. Bătând din călcâie, Röser aruncă o privire pe ceas. — Alf trebuie să apară din minut În minut. Vă poate arăta el Împrejurimile. Dacă ați fi amabili să așteptați aici... Cu palma Întinsă, bibliotecarul arătă spre o masă din fundal, cu niște reviste aranjate cu gust. — Mulțumim, nu va fi necesar. Dar cred că... Röser stătu pe gânduri, apoi se răzgândi. Desigur, doctore Karp. Îl anunț pe Kinkel când se Întoarce din pauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care Își apăsa fața de organele genitale ale unei femei ale cărei picioare se ridicau și se lăsau fără oprire, ca niște semafoare de tren. Eu mă distram cu o femeie palidă, care Își rula o mănușă lungă pe brațul Întins, În timp ce executa desculță câțiva pași de dans eleganți, pe un covor persan minuscul. Într-un fel, scena era indecent de prozaică. Dora mă trase de haină și zâmbi: — De ce anumite articole de Îmbrăcăminte exercită o atracție mai mare decât altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din nou. Stând pe pat În chimonoul ei de mătase artificială, Își aranja o eșarfă pe umeri. De ce... — Pentru că acum e rândul tău să fii dezbrăcat și al meu, să fiu Îmbrăcată. Ar fi timpul să Înveți ceva. Cu degetul Întins, nerăbdător, arătă pălăria. Jos, jos, jos. Apoi m-a rugat să mă duc În pat. Șșșt, Anton. Fii și tu mai cooperant. N-are nici un haz dacă ești mereu așa de serios. Hai, Întinde-te. Netezi cuvertura. Hai să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mâna, am Încercat să găsesc un punct de sprijin În ochii săi Întunecați. Caut niște cărți, domnule. Doctorul Karp a fost amabil de mi-a recomandat biblioteca dumneavoastră. — Ați vizitat muzeul de curând? Röser se uită la mâna mea, Încă Întinsă. — La sfârșitul săptămânii trecute. Simțindu-mă ciudat, mi-am verifiat buzunarele - dar n-am găsit decât rămășițele mărului. Poate că ar trebui să vorbesc tot cu el? — Vă anunț cu regret că doctorul Karp ne-a părăsit. A sunat sâmbăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de Leo Heller. Surprinzător de grațios, frunzări cartea, o scutură, apoi o lăsă să cadă, de data aceasta nu atât de grațios. Oftă Încet pentru fiecare carte care se prăbuși pe jos În aceeași manieră - cu coperțile ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă n-ar fi apreciat ceea ce fusese ordonat să facă. După ce contemplă precauția cu care acționa colegul său, Diels Își fixă țigara Între dinți, Își suflecă mânecile de la cămașă și haină până la coate, se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
argintiu veni spre mine zburând prin aer. Forma sa ovală și sfoara șerpuindă mi-au amintit de desenele acelea sub formă de lalea, pe care le-am contemplat cu Dora la muzeul Fundației. Un băiat alerga după balon, cu mâinile Întinse și gura căscată, și după el, o femeie. Apucând sfoara, i-am returnat băiețelului balonul. — Cum spui? Maică-se se oprise mai departe, cu soarele În spate. Se uită mai Întâi la fiul ei, apoi la mine, apoi, vizibil tulburată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am ridicat, ca să-i poată lua. După ce bătu pe genunchi și o pereche de șosete Întărite de murdărie și localiză și cămașa pe care am aruncat-o pe jos, se postă În fața unei chiuvete răblăgite, cu genunchii Îndoiți și bărbia Întinsă - de parcă s-ar fi uitat Înspre o realitate foarte Îndepărtată. În fața lui atârna o oglindă mică În care, din perspectiva mea ignorantă, se vedea o bucată de cer senin. Scuipându-și În palme cu delicatețe, Își trecu degetele prin păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
doar mâna și Începu s-o ia calm de-a lungul unei crăpături care Își croise drum printre pietrele de pavaj. — Măcar așa văd unde pun piciorul. Plasând un picior În fața celuilalt, ca și când ar fi făcut echilibristică pe o sfoară Întinsă, se deplasa cu grijă, dar eficient. Apucându-mă din nou de picior, mi-am frecat genunchiul. — Încearcă și tu, spuse Dora, schițând un gest cu mâna, ca și când ar fi vrut să scoată o pereche de pince-nez. Poți să Împrumuți perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am aplecat să-mi desfac șireturile de la bocanci, luminile s-au stins. De data aceasta Însă nu m-am lăsat provocat. Mi-am dat jos haina, mi-am desfăcut șireturile ude și mi-am așezat bocancii lângă mine. Cu picioarele Întinse, am Încercat să-mi mișc membrele. Șosetele erau reci și ude. Dar cu fiecare minut care trecea, tălpile mi se Înmuiau mai tare și până la urmă am putut chiar să simt transpirația rece dintre degetele de la picioare. Era o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
groaza mea, din cameră s-au auzit mișcări, apoi cineva smuci ușa - și nu era Anton, cum mă temeam, ci bărbatul cu părul blond ca paiul. Avea mânecile suflecate și brațele pline de tatuaje, printre care unul cu un bărbat Întins, cu picioarele desfăcute larg. Trebuie să fi așteptat pe altcineva, pentru că deschisese ușa astfel Încât se vedea toată camera. Nici priveliștea nu mă Încuraja. În scaunul În care obișnuia să stea Dora, un bărbat cu vârsta neclară avea picioarele legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
perspectivă asupra creierului meu se transforma Încet dar natural, luând forma despre care am vorbit mai Înainte. De pildă, eram din ce În ce mai convins că, de fapt, port un coif de culoarea cărnii și că trupul meu a dobândit forma unui mușchi Întins, irigat, care gândea. Din vârful coifului seu uita singurul ochi de care aveam nevoie pentru a cerceta lumea În bogăția sa naivă. De mai multe ori am fost atenționat să nu mă abat de la subiect, și În sfârșit, puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Stau și bat și iarăși bat în ușă până când jur c-am să mă schimb. Dar ce-am făcut, la urma urmei? În fiecare seară îmi lustruiesc cu grijă pantofiorii pe-o foaie a ziarului de seară din ziua precedentă întinsă frumușel pe linoleum; apoi, de fiecare dată închid bine cutia cu cremă de ghete și pun toate ustensilele la locul lor. Tubul cu pastă de dinți îl răsucesc frumos de la coadă spre cap, mă spăl pe dinți cu mișcări circulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
diformitățile propriului trup. Spuse „Ești frumoasă“ și cuvintele lui se-mpleticiră, urmare a unei tulburări pe care n-o mai cunoscuse. Când veni spre el, traversând compartimentul, Își dădu seama că fusese păcălit. Calmul ei era ca o piele prea Întinsă. Fața Îi era roșie de emoție și ochii speriați. Părea că nu știe dacă să râdă sau să plângă. Se strânseră unul În celălalt destul de ușor În spațiul Îngust dintre locuri. — Mi-ar plăcea ca lumina să se stingă pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]