677 matches
-
aceeași măsură.) Pe scenă, un lamento tremurat de bandă Înregistrată anunță ultima colindă. Îngerașul meu e al treilea de la stânga de pe ultimul rând. La ocazii importante cum e aceasta, Emily are aceeași privire Întunecată și concentrată, aceeași căutătură Încruntată și Întrebătoare pe care a avut-o și În momentul În care s-a născut. Îmi amintesc cum privise roată În sala de nașteri timp de câteva minute, ca și când ar fi spus: „Nu, nu-mi spuneți, o să-mi dau singură seama imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
birou mâine la 08.30. Mă Întorc chiar acum, Kate. 21.50: Blocaje Îngrozitoare În trafic, În ambele sensuri, pe autostrada M4. Farurile formează un colier de diamante de aproape 5 km. De pe scaunul șoferului, Richard Îmi aruncă priviri piezișe Întrebătoare. Sunt recunoscătoare că e Întuneric: Înseamnă că nu sunt nevoită să descifrez semnalele lui Îndurerate decât când mă simt gata s-o fac. Într-un final Îmi spune: — Tot cred că e puțin ciudat, Kate. Să-ți trimiți singură florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu Înțelegi imediat dacă era ceva de bine sau de rău! Satisfăcut de faptul că acest cuvânt „discoperit di mini!” pătrunsese adânc În vorbirea curentă și se „mondializa” pe zi ce trece, Ionel spunea: Brava, Prâsleo! Nepotul Își fixa privirea Întrebătoare Într-o anumită direcție, iar Ionel spunea dând aprobator din cap: Îhî! Va băga mâna În buzunarul pantalonilor „buni cu cari merg la feti” și lua numai două „bumboani cu lapti”, mulțumea Întorcând spre Ionel ochii săi mari, cu gene
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de definit și acoperit cu oghialul nu tocmai curat și fără de cearceaf. Va era foarte surprins de faptul că nimeni nu-l Îmbrățișează și nu-l sărută pe tăticul său, eroul copilăriei sale și nu Înțelegea de ce toți se uită Întrebători, unii către alții, nedumeriți și simțind parcă un pericol, stare negativă pe care copilul o preluă sub forma unui viitor apropiat plin de pericole și Întâmplări nefericite. Da, gata, ai terminat?! Întrebă bunicul Gheorghi cu oarece răceală În glas. Da
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o schimbare vizibilă În comportamentul și starea sufletească a fetelor, parcă se fereau de el, Își fereau privirile, nu mai zâmbeau și parcă nu prea știau ce să vorbească cu Va. A venit Mamaia de la Primărie, fetele au privit-o Întrebătoare, ea a clătinat capul a confirmare, fața sa era Înnegurată la fel ca și sufletul său bun. A scos din buzunarul pestelcii un plic, iar din plic o jumătate de foaie de caiet de matematică: Ce-i asta bunică? O
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
3 septembrie 1867, la doar trei zile după stingerea poetului, de către unul din prieteni, Alfred d’Aunay, ni-l restituie În toată tragica sa unicitate: „Când s-a ridicat vălul care-i acoperea fața, am văzut ochii săi mari Îndreptați Întrebători spre mine. Păstrase În moarte, ca și În boală, acea privire stranie a omului care trăiește În sfere fantastice și care urmărește pe pământ o viziune”2. Una dintre aceste viziuni este cu siguranță cea a bărbatului superior, inclus - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de pace decât atunci când va avea Palestina parte de dreptate. Bet Alpha nu se odihnește până nu se odihnește Jeninul“. Terminându-și treaba, se întoarse la ceilalți trei, care erau acum dincolo de ușa muzeului. Le aruncă fiecăruia o privire calmă, întrebătoare - Sunteți gata? Sunteți gata? - după care Ziad scoase bricheta, o aprinse și o azvârli la pământ, unde se atinse imediat de cadavrul îmbibat cu benzină al gardianului. Flăcările izbucniră imediat, ajungând atât de sus, încât Ziad și echipa puteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
n-a mai intrat, și nimeni n-a mai ieșit. Două personaje dau târcoale pe dinafară. Cu eforturile reunite încearcă să forțeze ușa. Înjurăturie, icnete, izbituri. Ușa este împinsă în interior. apare capul mirat al GARDIANULUI. Imediat apare și capul întrebător al lui ARTUR. ARTUR: Cum?!... Aici? GARDIANUL (Rușinat): Da...( Își scarpină barba) Da... ARTUR: Ești sigur? GARDIANUL (La fel de stânjenit.): Cred că da... (Se hotărăște să intre; e vizibil stânjenit de interiorul jalnic; în același timp, conștient de îndatoririle sale, încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pus la punct! PRIMUL BĂRBAT: Să învețe minte! AL DOILEA BĂRBAT: Așa trebuia să ne purtăm de la-nceput! OMUL CU TOMBERONUL: Vivat! Vivat! Am învins! VIZITATORUL: I-am doborât! ORBUL: Trăiască Revoluția franceză! TOȚI: Trăiască! RECRUȚII, (Cântând pe un ton întrebător.): Trăiască Revoluția franceză? Ce zici, mamă? MAMA: 1789! TOȚI: Ura! În acest moment, de undeva, de sus, perpendicular pe mijlocul gropii coboară o frânghie groasă de care este legat un imens ceas electronic; acesta indică: ziua - 13 luna - iulie anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca să strălucească la soare? Câți ochi ai scos tu? (Tăcere.). Dar calul ți l-ai îngropat? Calul tău, care te-a adus până aici, ți l-ai îngropat? Nu e bine să-ți lași calul neîngropat... Pentru că te visează... (Tăcere întrebătoare.) Te visează urât și începi să te înăbuși prin somn.... (Calul însuși se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea lui PARASCHIV.) Da... Uite... Chiar acum se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea ta... (PARASCHIV se zbuciumă, cade pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cunoscut În istorie o simplă amintire. Ceva nu este În regulă aici. Am Încheiat studiul cu ghinion, excluzând ipoteza accidentelor cu sens unic și sugerând că este vorba despre altceva. M-am oprit. Toți membrii Consiliului mă priveau Încordați și Întrebători. Așteptau, dar nu o continuare. Vreau să spun, nu orice continuare, ci parcă una anume, pe care o adulmecau, o pândeau, o anticipau, Însă o doreau neapărat auzită din gura mea. În cele din urmă, taciturnul a risipit liniștea devenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
singurel, la Paris, la sfârșitul anului 1916, În vârstă de patruzeci și cinci de ani, ne-am amintit cu strângere de inimă de acele incidente petrecute după-amiezile În salon - valetul nepregătit intrând cu cafeaua turcească, tata aruncându-i o privire (Întrebătoare și resemnată) mamei, apoi (dezaprobator) cumnatului lui Întins pe jos În calea valetului‚ apoi (cu curiozitate) spre ciudata vibrație a serviciului de cafea pe tava ținută de mâinile acoperite cu mănuși albe ale servitorului aparent stăpân pe el. Față de alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să zâmbească: — Ce spuneați? m-a întrebat studiindu-mă pentru prima dată cu atenție, concentrată. Am pierdut firul discuției. Cu felul dumneavoastră de a vorbi, așa încifrat... Tot așa și scrieți, cu ocolișuri, cu - a surâs - dopuri și metafore? Zâmbea întrebătoare, concentrată. Știam că se preface, încercând să-și amintească. Nu avea ce-și aminti. Nu era nimic care să fi fost între noi, pentru ca ea să-i poată spune acum vălătucului aceluia venit din cine știe ce străfund sufletesc amintire. Care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ascunzîndu-l repede, undeva în poalele halatului. Își trase broboada pe umeri și spuse umezindu-și buzele: ― Bănuiesc... Da... Bănuiesc că nu v-a făcut o impresie prea bună. Puteam să nu-l vi-l dau... Cristescu îi aruncă o privire întrebătoare și celălalt reluă. ― Da, puteam să nu vi-l dau... N-aveați cum să mă obligați. ― De ce mi l-ați dat atunci? ― Un calcul elementar, râse Grigore Popa. Vedeți doar, trec totul în carnet. ― Chiar totul? ― Absolut! Acum puteți să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se așeze și ceru, în timp ce îi întindea scrisoarea, Citiți asta și spuneți-mi cum vi se pare. Prim-ministrul se așeză comod pe scaun și începu să citească. Trebuia să fi ajuns pe la mijlocul scrisorii când ridică capul cu o expresie întrebătoare, ca unul care nu pricepuse ce i se spusese, apoi continuă și, fără întreruperi și fără alte manifestări gestuale, încheie lectura. Un patriot plin de intenții bune, spuse el și, în același timp, o canalie, De ce o canalie, întrebă președintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care mi le dăduse Lauren. —Păi... nu e... nimic, am spus, În cele din urmă. Într-una din zilele trecute, când Jim a adus Înapoi costumele tale, mi-a dat un teanc de chitanțe. —Ce vrei să spui? rosti Hunter Întrebător. M-am aplecat peste marginea patului și am deschis sertarul de la noptieră. Acolo era punguța Ziploc. Am scos-o, am deschis-o și am pescuit din ea chitanța de la Hotel Blakes. — Te rog să-mi explici asta, am spus, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că ați întrebat de copii... Tocmai discutam cu soțul meu... Suntem și noi într-o dilemă. Avem o problemă de rezolvat și vrem să luăm o hotărâre. Am înțeles că printre noi sunt și profesori. În acel moment îndreptă privirea întrebătoare spre profesoara Marinica Bălănescu. Noi amândoi suntem economiști. Când e vorba de finanțe, comerț, contabilitate, noi dăm sfaturi și îndrumări altora, însă când e vorba de soarta copiilor noștri, trebuie să recunoaștem că nu ne prea pricepem. Concret. Cernica nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sticla de tejghea de se făcu țăndări. Ca un fior trecu prin toți cei înghesuiți în crâșmă, la acel ceas de Duminică și de Sfânta Maria Mare. În crâșmă se făcu o tăcere deasă, s-o tai cu cuțitul. Ochi întrebători s-au țesut de la unul la altul... toți tăceau, parcă muțiseră. „Di cânili turbat, trebuie să te ferești... ori, să-l omori!“ gândeau ei o vorbă veche, și-l știau pe Lisandru cât e de arțăgos la băutură, mai ales
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
androgini și că eu într-o viață anterioară am fost o Julietă capabilă de o iubire peste fire. Să înțeleg că în rolul lui Romeo e cumva soțul dvs.? - îndrăznise atunci Gerard să urnească în sfârșit, provocarea. Iozefina îl privise întrebătoare și se eschivase precizând: - Nici într-un caz...Suntem foarte diferiți unul de celălalt. Adică ? Repet: Nu suntem făcuți unul pentru celălalt. Să înțeleg că nu v-ați luat din dragoste? - sunase periculoasa întrebare a lui Gerard. Iubirea vine iubind
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
săi nu-i dădeau nici o atenție. El zâmbi Înțelegător și le umplu paharele. Zăpada Începu să cadă iar și, printre troienele purtate de vânt, dr. Czinner Îi văzu pe țăranii din Subotica răzlețindu-se peste linie și Înclinându-și trupurile Întrebătoare spre sala de așteptare. Unul dintre oameni ajunse destul de aproape de fereastră ca să vadă și să examineze fața doctorului. Nu-i separa decât o distanță de câțiva metri, o foaie de sticlă, liniile desenate de gheață și aburul propriilor respirații. Dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
asupra momelii și se prinse în cârlig, iar după ce o traseră pe punte, Navigatorul-Căpitan îi suci gâtul și o taie în două cu un cuțit, așezând pe lemnul punții conținutul stomacului. Tapú Tetuanúi și cu Chimé din Farepíti schimbară priviri întrebătoare, căci, așa cum era de așteptat, stomacul păsării nu conținea decât o căpățâna de pește zburător și o mulțime de intestine de pește, digerate pe jumătate. Totuși, după ce analiza cu grijă resturile, ca și cum de astă le depindea viața, după ce le pipai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ea își ridică ochii și îl privi, făcu gesturi exagerate de a duce ceva la gură... Mâncare? Ochii negri se mișcară dincolo de fantele înguste ale pleoapelor și se așezară pe bananieri. Rămaseră acolo foarte ficși și apoi se întoarseră încet, întrebători. El agită mâna. — Du-te și mănâncă niște banane... Respiră ușurat văzând că, în sfârșit, se ridica în picioare și pornea spre bananieri. Trupul ei era scund, cu o carne neagră și tare, iar mersul ei, lent și greoi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și de-a trecerea prin inima nisipului și, tot așa, până ce au ajuns să se joace despre cum ne-am Întâlnit cu ei. În clipa aceea, jocul se opri, dar cei ce Îngânau trilul Își continuară tânguiala, privind la noi, Întrebători cumva. Înzorzonatul (aveam să aflu că-l cheamă N’jamo și că era Vindecătorul lor) se uita la mine, la fel de Întrebător, În timp ce oamenii mânjiți cu alb se apropiaseră de noi și ne iscodeau, Îndemnându-ne parcă să le zicem ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
actul scriitoricesc. Minuțios atentă la amănuntul semnificativ, scriitoarea accentuează conceptul de “definiție” Pentru ea conține noțiunea de “definitiv”, noțiune abstractă cu felurite valori semantice. O inteligență sclipitoare, la nivelul sensibilității, i-a deschis perspective către mediile umane ce conveneau temperamentului întrebător. Ea dă dovadă de reală capacitate analitică, bazată pe intuiție fină, ce a îndrumat-o către o literatură de probleme, de cazuri complicate. Destinul scriitoarei a fost strâns legat de orașele prin care a locuit, cea mai mare parte a
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de făcut, spuse el în cele din urmă, este să ne uităm mâine la tablouri și să vedem ce se poate aranja. Phoebe dădu din cap. Iar acum, cred că e timpul să mergem la culcare. Ea își ridică privirea, întrebătoare. Separat, explică el. — Foarte bine. Urcară împreună Marea Scară și la intrarea în Coridorul de Est, își urară noapte bună cu un sărut formal. 4 Phoebe se simțea mică în patul cu baldachin. Salteaua era moale și plină de cocoloașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]