1,090 matches
-
în brațe pe Zet și alergă la Gabriel. Se îndreptară împreună spre ușă. Brian îi urmă mormăind: „Dracu să le ia pe toate!“ Tom se uită la George, care ședea cu palmele rezemate pe genunchi, privind în gol, cu buzele întredeschise și încruntându-și ușor sprâncenele. —Du-te, Tom dragă, pe tine nu sunt supărată, îi spuse Alex. Tom ieși, închizând ușă după el. Coborî scările. Ușa de jos era deschisă, rămasă astfel în urma retragerii dezordonate a familiei Brian McCaffrey. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Institutului, porni grăbit prin fața clădirii, îndreptându-se spre intrarea de la Camerele Ennistone unde se afla întotdeauna un portar de serviciu. Oricum, când ajunse la ușa principală a Institutului care de obicei e închisă la ora asta, constată că era ușor întredeschisă și că înăuntru ardea o lumină. Împinse încet ușă și privi. Lumina venea de la o lampă aprinsă la capătul promenadei. Nu se vedea nici un om. Lui Tom i se năzări că, dacă ar reuși să se strecoare în Camere prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spre gerul de afară. Se întrevedea printre nenumăratele picioare în mișcare înceată o porțiune din ghețușul de pe trotuar, pe care lumina lăptoasă a zilei nu reușise să-l dezghețe. Gerul se strecura înăuntru pe deasupra pardoselii de ciment, dar ușa aceea întredeschisă nu stătea în calea curentului rece. Gerul o ocolea și se îndrepta cotind către picioarele mesei de lângă brad, pe care nu mai rămăsese niciun cadou. Iar în pragul acelei uși întredeschise stătea o femeie acum o vedea pentru prima oară
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
strecura înăuntru pe deasupra pardoselii de ciment, dar ușa aceea întredeschisă nu stătea în calea curentului rece. Gerul o ocolea și se îndrepta cotind către picioarele mesei de lângă brad, pe care nu mai rămăsese niciun cadou. Iar în pragul acelei uși întredeschise stătea o femeie acum o vedea pentru prima oară care semăna puțin cu doamna Viziru când le recita la orele de română, stând la catedră, poezii de Eminescu. Adică vibrând toată, plină de bucurie și în același timp de melancolie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dragoș!... Dragoș! Hei, n-auzi? Ești căutat! C-o privire conspirativ-zeflemitoare, Patriciu, stând într-o parte lângă tocul ușii, arăta spre coridor și îi lăsa cale liberă să iasă. Un fel de atracție se simțea venind dinspre coridor prin ușa întredeschisă. Însă Dragoș nu putea să treacă de prag fiindcă, surprinzător, exact în ușă îi stătea în cale Viviana. Îl fixa drept în ochi și îi zâmbea prietenoasă. Ești ocupat? îl întreba cu glas dulce. Putem să stăm puțin de vorbă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de a vă însuși materiile predate și de a absolvi școala cu medie cât mai mare... Aici începeau deja îndoielile. De ce era un scop comun? Se întrajutorau în vreun fel unul pe altul? În recreație Viviana se oprea la ușa întredeschisă a clasei, dar nu îndrăznea să intre. Îl ruga pe Patriciu să-i transmită lui Dragoș că îl așteaptă pe coridor. Coridorul se golea încet-încet și, în așteptare, ea făcea pași încoace și încolo. Se apropia de fereastră și își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ca să nu punem capăt cislei de astăzi, care, după cum bine vezi, s-a cam lungit. ― Ce-i drept și lui Dumnezeu îi place, sfințite - am răspuns eu, privind la bătrân, pe chipul căruia se vedeau limpede urmele efortului... Ochii abia întredeschiși și lipsa zâmbetului din totdeauna... Drept urmare, am strâns cărțile înșirate pe masă și, după ce le-am pus în desagă, m-am ridicat. ― Poftă bună, fiule, și somn ușor. Mâine om mai hălădui prin cele vremuri, când neamul ista al nostru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
gluon al atomului românismului, care face legătura trainică dintre personalitățile oponente ale etniei. Ca un adevărat schimnic al vremurilor tumultoase, el arareori în dialog cu confrații s-a desprins din mirare în interogație, a ascultat și ascultă cu ochii larg întredeschiși opiniile, gândurile și ideile celora cu mult har în vorbire sau cu mult „stuchit la furcă”. Ce crede el despre lumea de azi și de mâine nu are răgaz să ne spună în dulcele grai moldovenesc, fiindcă niciodată gândul lui
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
ivit vreodată o ocazie atât de prielnică de a mă apropia de Mihaela? Sigur că nu. Am prins de veste cum a răsucit cheia în broască, apoi a încuiat ușa. Era alături, ne despărțea doar un perete. Am lăsat ușa întredeschisă ca să spionez orice mișcare de pe sală. Din fund, din bucătăria Dorinei, auzeam pe Virgil zbierând din răsputeri; făcea lecția obișnuită cu Gheorghița. Ceilalți locatari erau plecați. Numai doctorul nu eram sigur dacă ieșise sau nu. Hotărîndu-mă să trec la acțiune
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
totul fusese o simplă halucinație. Parcul era pustiu, cu iarba plină de crengi rupte, pe care nu le strângea nimeni. Am întîlnit chiar un copac căzut. Suind niște trepte, m-am pomenit în fața unei uși masive, de stejar, care era întredeschisă. N-a trebuit decât s-o împing. Am intrat pe un coridor la capătul căruia șiroia pe pereți o lumină ciudată, spectrală. În dreapta și în stânga, se aflau două rânduri de portrete, cu domni foarte severi, țepeni, care mă inhibau. Dând
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ușă. De ce? Nu-mi dădeam prea bine seama, dar parcă așteptam pe cineva...Tocmai când eram cufundat în descifrarea unui hrisov, am simțit că nu sunt singur...Mi-am întors capul înspre ușă. În dunga de lumină scăpată prin ușa întredeschisă se zărea o umbră care încet-încet a început să se apropie cu pas neauzit. Când a ajuns lângă mine, mi-am dat seama că era bătrânul călugăr... „Nu te tulbura, fiule. Eu sunt. Cu îngăduința ta, am să stau pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
fi crezut că umblă singură...Iarăși mi-am pus întrebarea: „Cine-i cu adevărat bătrânul din fața mea și dacă într adevăr îi atât de bătrân pe cât pare?...” Din când în când, un șopron dintr-un colț al grădinii, cu ușa întredeschisă, îmi fura privirea. Părea că ascunde și altceva decât o sapă și cine mai știe ce ciuveie. Bătrânul continua să conducă apa pe căi numai de el știute pentru îndestularea pătlăgelelor. După un timp, s-a oprit și a venit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
aice în Iași, scaunul domniei mele...cea dintăiu grijă a noastră aceasta au fost, ca să păzim orânduielele cele bune și folositoare, iar mai ales a școalelor...” În timp ce citeam, îmi aruncam din când în când privirea spre bătrân. Acesta, cu pleoapele întredeschise, părea că e gata să cadă pradă somnului...Dar am băgat de seamă cum clatină din cap ba a mirare, ba a aprobare a spuselor lui vodă. Apoi s-a uitat la mine cu așteptare. Atunci am continuat să spun
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
țânțar negru, cu aerul de a nu vrea să fie văzută, dar cu nădejdea că va fi; spe-rînd zadarnic că Drăgănescu o va invita să intre. într-o zi totuși oînd lăsase din mâinile lui nervoase și nesigure ușa puțin întredeschisă, Elena intervenise încă pe când era în prag, mărindu-i palpitația cu vocea ei neașteptată: - Ești bun! Spune Noricăi să intre să ia ceaiul cu noi. Drăgănescu făcuse semn fetei, ce se strecurase în spatele iui, ascunzîndu-se stupid și dispărând îndată după
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ar fi vroit să-i spună cuvinte de recunoștință, dar îi apăreau banale, nepotrivite. Primise și trebuia parcă să dea mai mult decât atât. Din acele cuvinte începute și întrerupte și din acea simțire, Elena sta acum atârnată, cu buze întredeschise, cu mâini nedumerite. Marcian, cu o gravitate care contrasta cu voioșia lui obișnuită, aplecase capul spre vioara pe care o ținea încă în mâini. Ca și cum s-ar fi ridicat anevoie dintr-o îngenunchere, Elena căuta să reintre în normal. - Și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fiecare educator sunt dirijați pe clase și pe serii. Tumultul vocilor cristaline se mută din curtea școlii în clase spațioase, luminoase, cu unele materiale didactice ajutătoare. Bobocii au intrat deja în prima lecție din viața lor de școlari. Prin ușa întredeschisă privesc un tablou demn de imortalizat pe peliculă. O învățătoare urmărită stăruitor de lumina din ochii de copii cuminți și ascultători, ce-i sorb spusele cu dragoste și interes de cunoaștere. Surprinzându-mi apariția indiscretă, învățătoarea mă semnalează copiilor care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de treizeci și trei de ani și frumoasă. Vilma Îl aducea pînă aici În fiecare dimineață, În jurul orei unsprezece. Scena se repeta invariabil: Susan dormea profund și ei Își luau inima În dinți ca să intre. Se opreau mai Întîi descumpăniți În fața ușii Întredeschise, pînă cînd, deodată, Vilma prindea curaj și-l Împingea ușurel de la spate, iar el străbătea dormitorul pînă ajungea la patul mult visat, cu baldachin, cu coloane răsucite, cu draperii de tul și Îngerași În stil baroc sculptați În cele patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se sprijinea de cealaltă, cădea În nas și venea pe brînci cu ușă cu tot.“ Bătrînelul gîfÎia din ce În ce mai tare, acum nici măcar nu mai avea grijă să nu facă zgomot. Și de Îndată ce-și recăpătă echilibrul, Împinse din nou jumătatea Întredeschisă a ușii, de parcă ar fi vrut ca Julius să se convingă și mai bine de tot ce vedea, Julius băgă din nou capul prin deschizătura ușii și În clipa aceea se petrecu ceva Îngrozitor, fiindcă Frau Proserpina Începu să greșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mesei. Și nu m-am gândit la ceva neobiș nuit nici când, mult după ce abia ne mai vedeam fețele, ne-am luat paha rele și am trecut în dormitor, cameră pe care o văzu sem până atunci doar prin ușa întredeschisă: un colț de pat cu cear șafuri vărgate, albastru și gal ben, în dezordine. Dar discutam mai departe despre Resnais și Brassens și Bernard Buffet, și doar când ea (o clipă am fost tentat să-i folosesc numele ade vărat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
capul patului, se afla un craniu folosit se pare ca scrumieră și câteva cărți. Am aprins lampa și am mers la baie: apa de la robinet era foarte rece. Am făcut un duș și am revenit apoi în cameră. Prin fereastra întredeschisă, se vedea cerul înstelat al nopții, greierii cântau monoton, în ritm precis, iar de la parter venea miros îmbietor de mâncare. În casă era o tăcere de mormânt. Costash avea multe obiecte de artă, demne de invidiat. Începusem chiar să mă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ruminez vizavi de faptul că nu scriu literatură. Și ruminarea aceasta s-a însoțit cu vinovăție, rușine, scuze, explicații evazive, promisiuni vagi, perioade mari de uitări ale scrisului... care au coincis cu la fel de lungile uitări de sine. Pachețelul a rămas întredeschis, dar a început să se transforme. Să începem însă cu începutul. „Vine Eric !“ stătea scris, cu literele contorsionate ale lui Mircea, pe calendarul lipit de ușa livingului, cu data de 3 martie încercuită cu roșu. Făcuse asta în timpul în care
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
de niște pantofi mai solizi. Curând după asta, ieși din baie și traversă dormitorul. Pe când împingea ușa care dădea din dormitor spre restul casei îl auzi pe Enin spunând: - Da, domnule Lyttle, dar ce este o presupunere? Gosseyn lăsă ușa întredeschisă și rămase locului. Ascultând apoi vocea lui Dan Lyttle care explica definiția unei presupuneri, conform Semanticii Generale, se simți plin de respect... Sigur că da, gândi el - trebuia făcută această încercare. Ce influență putea avea asupra unui creier nematurizat încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
încercare. Ce influență putea avea asupra unui creier nematurizat încă și fără nici o recompensă de oferit - cuiva care avea tot ce-și dorea - nu știa clar. Dar se retrase, să nu fie văzut. Împinse ușa doar cât să fie puțin întredeschisă. Și ascultă: - Vrei să zici, de ce mă port așa? Vocea de copil era din ce în ce mai nedumerită. - Da. Era vocea lui Dan Lyttle. Mai adineauri ai venit aici și mi-ai comandat să-ți pregătesc micul dejun. Și eu l-am pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pe masa de la bar. Cu ajutorul super-creierului execută fotografierea. Și imediat o transmise și pe ea în lumea aceea înghețată. După aceea, închise ușor ușa în spatele lui. Și, în curând, trecea pe lângă secretară și ieșea prin ușa dinspre stradă, care era întredeschisă. În timp ce se îndrepta către ieșire, se gândea la un lucru căruia nu ar fi trebuit să-i dea nici un fel de atenție: spera că secretara domnului Gorrold era atât de bine educată încât să nu intre în biroul șefului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pot instala Aproape fiecare îndivid a suferit mai multe traumatisme. Este posibilă atenuarea efectelor multora dintre aceste șocuri prin psihoterapie. I-a trebuit un moment pentru a accepta tabloul. Se găsea într-o vastă sală de baie. Printr-o ușă întredeschisă, în dreapta, zări pragul unui pat enorm într-un alcov, la extremitatea îndepărtată a unui imens dormitor. Alte porți dădeau în sala de baie, dar erau închise. În plus, la prima vedere, Gosseyn își îndreptă spiritul și privirea spre scena care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]