2,732 matches
-
înfășurată ca de obicei în șaluri de mătase și baticuri, încercând ca o isterică să se protejeze de soarele care‑i face numai rău, pentru că mama e blondă și are pielea foarte albă - va dirija totul de la cafenea, repezindu‑se întruna la telefon, cu emoție, dar și cu siguranța unei profesioniste. Va spune că are întâlnire cu Sophie la ceai. Supunerea șade înăuntrul Sophiei ca un arc spiralat care se încordează și se destinde fără durere. Ca un animal frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dă seama că e autentică. Asta înseamnă să fii alături de prieten la bine și la rău, precum și în alte vremuri grele. Alături de ea la bine și la rău, Hans o însoțește pe Anna acasă. Oare ce are Anișoara, spune el întruna, fiindcă nu știe ce altceva să zică. Nimic, a trecut, spune ea. Vii și tu la cină? Nu, spune Hans imediat, fiindcă nu‑i poate suferi pe părinții Annei. Dar, spune el, acuși e duminică și poate ieșim undeva împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
meu se vede marea, nu?... demult, nu mai știu câți ani aveam, pe dealul din spatele casei noastre era o grădină de mandarini; mirosea foarte frumos, Înțelegi, și În jurul acelui parfum Înfloreau flori de canna. Eu... eu... privind marea, Îmi repetam Întruna că nu sunt bună de nimic. Oare de ce? De ce? De ce? Akemi avea pupilele atât de dilatate Încât aproape că nu mai distingeai Între iris și globul ocular. În momentul În care i-am privit fața, mi-am adus aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
externă a Mexicului este uriașă, trebuie să vă fie foarte greu, nu-i așa?“ „Restaurantul hotelului este foarte scump, așa că mai bine ați lua masa de prânz la un McDonalds sau la un local de genul ăsta.“ Le-am vorbit Întruna până au coborât Înaintea noastră. De Îndată ce ne-am văzut singuri În cameră, ne-am aruncat Îmbrățișați În pat. Akemi rostea Încontinuu: „Mă simt ciudat, mă simt ciudat“, desfăcându-mi fermoarul pantalonilor pentru a-mi elibera sexul, care se Întărise deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
răstit Încât aveam impresia că vrea să-mi tragă o muștruluială. Oare de ce mă amestecasem printre asemenea specimene bizare? — Habar n-ai, nu? Dar e o chestie pe care trebuie s-o bagi bine la cap. Când tragi pe nas Întruna cocaină, adică de seara până dimineața, asta Înseamnă cam două grame pe zi, sau, dacă vrei, măsurat În linii, Înseamnă cam treizeci de linii. Ei bine, problema apare dimineața. Știi cum trebuie să-ți petreci orele dimineții? Bagă bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să spun că acestea pe care le omoară sunt tinerele mame de mâine. Niște mașini de făcut copii pentru a produce noi recruți pentru Partid. Eu, unul, sunt pentru aceste produse secundare ale civilizației de asfalt despre care se vorbea întruna - familii fără copii, cu femei infertilizate prin mijloace eugenice, cel puțin până când vom fi scăpat de acest regim al bastoanelor de cauciuc. Ce mai înseamnă un psihopat în plus printre atâția alții? — Spuneți mai mult decât vă dați seama, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
coală albă de hârtie. Și totuși, aproape că împotriva ei, am continuat să o consider atrăgătoare. Pentru gustul meu, era prea mult preocupată de nuanța părului ei blond, de lungimea unghiilor și de starea dinților, pe care și-i peria întruna. Prea vanitoasă și prea egoistă. Dacă i s-ar fi dat de ales între a-și face pe plac sieși și a face pe plac altcuiva, ea ar fi sperat că a-și face pe plac sieși ar fi mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cât de pozitiv fusesem afectat. 22 Sâmbătă, 6 noiembrie Supraviețuirea, mai ales în aceste vremuri dificile, trebuie să conteze ca fiind un soi de realizare. Nu este ceva care se obține cu ușurință. Viața în Germania nazistă presupune să lucrezi întruna la asta. Dar, după ce-ai realizat asta, rămâi cu problema de a-i da și un sens. Căci până la urmă, la ce folosesc sănătatea și siguranța dacă viața ta nu are nici un sens? Și nu era că-mi plângeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ca să pară mai albă, mai trandafirie, ea își forțează atitudinea ca să dea impresia unei rezistențe pe punctul de a ceda; ochii ei au luciri provocatoare, îmbrăcămintea sa descoperă mai multe decât ascunde și, asemeni unui animal de pradă, ea aruncă întruna priviri roată-împrejur. Iată cam care-s personajele, actorii care intră în scenă. Rolurile, acum: Fericirea și Virtutea dau cu ochii de Heracle în același timp, dar prima grăbește pasul ca să ajungă prima lângă prada ei. Cea de-a doua păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fel încât permitea să se observe o părticică din frumosul ei tablou de comandă. — Seamănă - răspunse comandantul Felix S 23 -, dar la ei inelul e artificial, pentru reclame. Într-adevăr, apropiindu-se mai mult, văzură că inelul luminos se rotea întruna formând cuvinte luminoase, în toate culorile: „Cinzano”, „Toyota”, „Krepkaya”, „Marlboro”, „Boicil”, „Adidas”, „Women”, „Courvoisier”, „Metaxa”, „Rombac”, „Coca-Cola”, „Matra-Simca”, „Tzuica”. Ăștia au de toate, mormăi comandantul Felix aranjându-și acul cravatei. Nici n-apucară bine să se lase pe marea platformă din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
zăpezi neprihănite... Cad fulgii șovăielnici, așa cum în poveste Cad stropi de piatră scumpă, ușor și leneș, peste Un strălucit războinic, cuprins de-o vraje-adîncă. - Asemenea câmpiei, sub cerul vânăt încă, Ținuturi ale minții, lăsați să vă-mpresoare, Lăsați să cadă-ntruna din neaua altui soare, Ce veșnic brațul ritmic al timpului aruncă... Cad flori de-argint, de spumă pe lunca-n sărbătoare, Și vânturi potolite întinsurile-alintă, Și fluturi albi s-adună în pâlcuri orbitoare, - O, suflete, ca lunca te-mbracă-n
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
iernii cu sterpe flori de ger, Cum pe tipsia luncii, biet arbore stingher Își frânge vreascul veșted sau clatină povara, Dar pârtia sticloasă mi se părea înceată; Iar calea însorită, prea lungă pîn' la el. Și-am stat să-nnod întruna - inel lângă inel - Din sfoară, mreji; și vârșii, din salcie tăiată. Și totuși cât de dornic eram să-i fiu aproape Să-nclin spre el urechea trudindu-mă să prind Ce hohotiri trufașe îl pleacă și-l destind Când viforul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lumină rubinie Când prin împăturarea de neguri străvedeai Regească și senină și amplă armonie. Cum, cel ce simte gândul ascuns, nu se temea Să-mi pună dinainte atâta strălucire Și nu vedea mii suliți înfipte-n carnea mea Cum asmuțeau întruna spre tine, nălucire!... Deci am gonit... o goană ce nu s-a mai oprit Decât când brațul ager zvâcni să te cuprindă Când strângerea te frânse, iar ochiul pironit Se adânci în vasta orbitelor oglindă. De atunci, țeasta prinsă în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
otravă și s-o beie... Celor care m-au lovit; viața lor în iad să steie! Doliu poarte ca și mine, și să fie blestemați!... Disperarea mea s-o simtă în inimă și-n ficați. Este crezul unei mame care întruna se roagă: Să aveți aceeași soartă și Dumnezeu să vă vadă Ați stins clipa fericirii unei mame ce suspină; Pedepsește-i preasfințite și de ei să nu ai milă! Referință Bibliografică: CREZUL UNEI MAME (Mamei lui Ionuț, copilul de 4
CREZUL UNEI MAME (MAMEI LUI IONUŢ, COPILUL DE 4 ANI, OMORÂT DE CÂINI ÎN PARCUL TEI) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364360_a_365689]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SOLEDAD Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bate ploaia în fereastră Vin corsarii de mă prad' În chilia mea albastră, Te quiero Soledad Și ascult cum cântă-ntruna Doru-n mine de nomad Ploile curgând ca runa Te quiero Soledad Noaptea viscolul cum sapă Apele ce nu mai scad Că s-a-nchis ultima trapă, Te quiero Soledad Referință Bibliografică: Soledad / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SOLEDAD de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364516_a_365845]
-
În care ape flutur' vag Când amintiri adie trist Ca un refren uitat de Liszt Dintr-un regat de inocență Ajuns la ultima scdență Și-n care nu mai suntem noi Copiii blonzi, căci amândoi Am tot plătit la vămi întruna Și-apoi ne-a despărțit furtuna Cu dune de nisip și sare Și-și duce crucea fiecare Lăsând în urmă urme, urme În care noaptea vin să scurme Străini ce seamănă cu noi; De-aceea doamnă, amândoi Cu ochii plânși
NE ŞTERGE APA DIN OGLINZI de ION UNTARU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364612_a_365941]
-
lună mă rugam să se scuture toate neîmplinirile odată cu încărunțirile profetului care-și strecura gândurile în palmele mele bătătorite în strângeri de mână. Obosisem în truda din pieptul lui fără să știu că setea-l rodea sub haina pământului, repetam întruna singurul refren nobil din felinarul unei zodii cu multe rămășaguri pierdute, ce forță aveam eu să cern norii și să repartizez calendarele pe stări despletite în zâmbetul paralizat fără martori, fără copiile mesajelor străpunse în pieptul nedumeririlor?! Începând de mâine
ÎNTR-UN LAN DE VRĂBII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361284_a_362613]
-
și eu pe ale mele le spuneți și voi pe ale voastre pe care și eu le-au uitat și merg acasă vinovat că și noi am semănat sechele pe care astăzi le combat Cine toarnă foc pe gaz pune-ntruna întrebări că te scoate din răbdări fără sare fără haz și cu nervii pe frigări! Referință Bibliografică: Pantalonii lui Arvinte / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 385, Anul II, 20 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion
PANTALONII LUI ARVINTE de ION UNTARU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361360_a_362689]
-
nimeni că există; Vin și îngerii cu nimb Diafani, mângâietori Și cu care eu mă plimb Până dincolo de zori Cine-a mai rămas de strajă Peste câmpul cu narcise Dacă numai mi se Pașii-ntipăresc pe plajă? Un copil aleargă-ntruna După luna de pe cer Că i-a da așa, stingher, Recompensă și cununa! Și-am să ies apoi din lume Pe o cale princiară Dacă plânge și n-aude Nimeni, noaptea o vioară Generația de schimb Spune-n șoaptă ghicitori
VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361369_a_362698]
-
Peste coruri siameze? Toată lumea din incintă S-ar înscrie la concurs Dac-ar ști că pe parcurs Se bonifică vreo chintă Călărași și călăreți Cântă aburcați în șa Nu-i aude nimenea De atâtea dimineți Și se duc, se duc întruna Ca un vis frumos de mai Tropotele lor de cai Până când răsare luna. Referință Bibliografică: Vine noaptea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile
VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361369_a_362698]
-
dinspre nord În orice colivie, Sucombă un acord Ce altă moștenire Să mai dorim în doi Ca fără părtinire Să cerem drept la ploi? Favorul de la soartă Za după za, un lanț Capcana ce ne poartă Spre tragicul bilanț Melodramăm întruna Acuza de intenții Că ne recuză luna Accesul la pretenții Ce seară! Nici o altă Asemenea să fie Oricare lac sau baltă Se-nchide în sicrie, În care pare-mi-se Mai plânge un oboi Atâtea lumi închise Pietrificate-n noi
ACEASTĂ SEARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361484_a_362813]
-
ager Se rotește Depistând așa, deodată, Câte-o râmă... Iute ciocul își desface Pân' la gușă, Prinde râma cu-ncântare De un capăt Și-o târăște după dânsa, Jucăușă... Când pe-o parte, când pe alta, Că-i micuță, Ea întruna se dă-n leagăn Pe picioare Și învață-acum să meargă ... O rățușcă! BĂTRÂNA Mergând spre cimitir, Tudor își aminti că a scris, cândva, o poezie pentru mama sa. Aniversa o anumită vârstă. Nu-și amintea exact câți ani împlinea. „Doamne
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
Prietenie > DE CE NU VII? Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 913 din 01 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Te-am visat în somn azi-noapte Erai din nou atât de-aproape; Frumoasă ca întotdeauna! Eu te priveam, tu îmi zâmbeai întruna. Erai acolo lângă mine în noapte Și mă dezmierdai cu șoapte; Când m-am trezit în zori, atât de bucuros, Nu mai era nimic din ce părea să fi fost. De ce nu vii din nou în somnul meu? Să te
DE CE NU VII? de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363985_a_365314]
-
mașina / Să o duc pan' la Găină, / Însă m-am oprit din cale, / De cum am ajuns la poale.»; Constantin Mîndruță - Paternitate: «Copiii mi-au plăcut întotdeauna, / Vorbindu-se de ei, nu pot să tac, / Iar după mame eu mă uit întruna: / ... Că tare mult îmi place să-i și fac.»; Valentin Lică - Soluție după revoluție: «Am găsit în România / Factorii vindecători: / Cu atâția „turnători“ / Vom salva... siderurgia !»; Laurențiu Ghiță - Constatare: «Un marinar acum e Președinte / Și-un geolog avurăm înainte, / Deci
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
surprins, și, în final, declarându-se mulțumit de rezultat a deschis porțile, iar Emanuela a ieșit mândră cu căruța din curte, așteptându-și tatăl să urce. Mai apoi, alăturați umăr la umăr pe scaunul căruței, mândri unul de celălalt, sporovăind întruna, au dat fru liber calului, să tot tragă căruța după el pe ulițele satului, spre locul de unde aveau să aducă iarbă. Au ajuns repede și Emanuela și-a rugat tatăl să ducă dânsul calul în pripon. Ea a luat coasa
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]