1,988 matches
-
au țesut în legătură cu aceste insecte. Se spune că fluturii sunt expresia sufletelor oamenilor. Vechii greci credeau că după moarte, oamenii curați vor deveni fluturi de zi, pastelați, atrăgători și îndrăgiți, pe când cei răi vor fi întruchipați de fluturi de noapte, întunecoși, cu un colorit estompat. În cultura japoneză, apariția fluturilor anunță o vizită sau moartea unei persoane apropiate, iar un fluture alb reprezintă spiritul morților. Tradiția creștină îl consideră ca pe un simbol al învierii (omida reprezentând viața, iar coconul moartea
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
fiind nesesizabilă de omul gonit de plăceri și de aceea o cântă, spre mărire, în versurile sale, pentru ca cel ce se va apleca asupra lor să o descopere. Sesizabil și neputincios în fața vremurilor care au fost, când trăia în celulele întunecoase ale timpului creșterii profane: Tăcerea mi-este duhul - / și-ncremenit cum stau și pașnic / ca un ascet de piatră ... (Stalactita), poetul cade însă și se ridică plin de optimism și cu dorința de a rosti: Femeie, / ce mare porți în inimă
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
laturi. Zonele deschise oferă o libertate mai mare de manevră. Mda, ideile reveniseră la locul lor, doar nu degeaba fusese de patru ori Analist Integral. Într-un târziu, apăru și pădurea. Înaltă, întinsă de-a lungul unei coaste abrupte și întunecoasă ca noaptea. Schimbă fazele și reglă din nou viteza, cu privirile încordate asupra trunchiurilor noduroase și cioturilor de stâncă. Sildivele erau bune cățărătoare, degetele lor lungi, aveau în vârfuri butoni sensibili care acționau ca niște ventuze. Se făceau nevăzute printre
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
blana umezită-i netezește purtând spre ei a lupilor cătare le vine din pădure semn de frică către jivine coarnele-și ridică el tatăl ce rămâne pe cărare vrea timp să mai câștige până turma s-o-ndepărta în noaptea-ntunecoasă de haită în pădurea prietenoasă și prin tufișuri își va pierde urma s-a dat pe el dând iedului iar viață oprind pe lupi din cruda hăituire și-apoi se stinge ca o amintire a codrului topindu-se în ceață
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373263_a_374592]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > ÎN ABIS Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1612 din 31 mai 2015 Toate Articolele Autorului Gânduri, dureri înăbușite, speranțe zădărnicite Clocotesc în străfunduri întunecoase Și erup în cuvinte fierbinți, Dureroase, ce rânesc. Îmi dezbrac straiele sufletului și rămân goală în fața ta, Nicio urmă de pudoare, Doar sinceritate pură Și sfâșietoare tristețe, A lucrurilor neîntâmplate Și imposibil de controlat sau oprit! Mă simt golita de
IN ABIS de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373253_a_374582]
-
nevinovate și neputincioase. Ies din toate colțurile, Inspaimantandu-ma. Cu guri înfometate, Le sorb acestora ultima răsuflare, ultimul strop de seva. Așa mă simt și eu, spectator nefericit... E ziua în care camarile sufletului se deschid larg Și, din sertare întunecoase, reci, Țâșnesc violent Amintiri, tristeți și dureri grele, Prinse cu cătușe grele, ruginițe și zgomotoase. Se lovesc de pereții camerei Și se sparg în fărâme de cioburi negre și ascuțite, Ce pot să mă rănească la o nouă atingere. Le
RENASTERE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373255_a_374584]
-
cu-a inimii bătaie, Cu mierea adunată în cuvânt Și-am să aprind trecuta vâlvătaie Ce m-a purtat pe aripă de cânt... Am să te-aștept în serile geroase, În primăveri ascunse-n absolut Și voi uita de zile-ntunecoase Când dorul după tine m-a durut! Cât încă ochii mai cunosc izvoare Și inima se zbuciumă în piept, Cât soarele se leagănă în zare Iubire-am să te chem...am să te-aștept! O, cât aș vrea să te
POEMELE IUBIRII 8 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374740_a_376069]
-
-n singuratatea odăii, „când lumina joacă feste întunericului” și îndoiala își face loc în fiecare colț de suflet, poetul, cuprins de un sentiment de înfrigurare, când „umbra înaltă își topea ultima picătură în lumina lumânării”... începe o călătorie prin labirintul întunecos al conștiinței , dorind să se regăsească pe sine, să-și afle identitatea primordială, într-o lume a efemerului, a aparențelor...lăsând liniștea să-și întindă imperiul , când „peste noapte cuvintele se retrag în mine”... Poemele cuprinse în volumul „Clepsidra cu
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
soare Am zărit un drum răzleț Și-un îndemn cu o chemare Să m-ascund de toți, să plec. Și mi-am pus gândul deoparte, L-am împachetat în roz, Să-l zăresc dacă s-o pierde Pe-acel drum întunecos. Și-am împachetat în grabă Inima ce nu voia Nicidecum să mă asculte Să fac un bagaj în ea. Și i-am spus că graba-i mare, Făr' de ea n-am cum să plec, Nici să-mpachetez aparte Plinul
SUFLET UITAT de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369177_a_370506]
-
grăit Genarius! Ce am putea face aici? Printr-o simplă întrebare mi-ai dat și răspunsul. Vom merge imediat și cumpărând cele de trebuință vom umple locul de lumină. Vom cumpăra untdelemn cât va trebui și vom lumina acest loc întunecos și sordid, unde Domnul a binevoit a se sălășlui cu trupul. Muso avea însă unele îndoieli, pe care magistrul le observă tocmai din atitudinea și comportamentul său stângaci. -Îți înțeleg slăbiciunea Genarius. Nu poți crede că fiul lui Dumnezeu s-
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
Le văd, le simt și le ascult... Tot ce te rog, e , Doamne, să ai milă Când voi goli paharul, să ai acolo- o grilă Prin care să ții cont de partea luminoasă Ce o arăt lumii, nu de cea -ntunecoasă Sunt semne la tot pasul, a început sfârșitul Pot să zâmbesc pierdut, ne cheamă infinitul. Sau să mă fac că nu- nțeleg mesajul? Aicea pe pamant a încetat mirajul... Și totuși, fie- ți, milă, Doamne, Mai lăsa- ne să ne
SEMNE... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378790_a_380119]
-
condițiile ecologice și climatice, dar și de prezența în apropiere a terenurilor de vânătoare. Aceste refugii trebuie să îndeplinească câteva cerințe foarte stricte și anume: să prezinte o temperatură constantă în timpul iernii; să prezinte o umiditate relativ constantă; să fie întunecoase; să fie liniștite și sigure. Dintre aceste criterii, factorii microclimatici sunt cei mai importanți. Dacă în cazul adăposturilor de reproducere liliecii nu sunt foarte selectivi, în privința condițiilor termice, ei suportă temperaturi de până la 38-40°C (Valenciuc, 1973), cerințele lor față de
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
saturație, situație în care deshidratarea intensă datorată pierderilor de apă prin suprafața mare a patagiului este evidentă. Datorită modului de viață nocturn, liliecii sunt animale fotofobe, pentru care lumina este un factor nociv. Pentru acest motiv, ei aleg întodeauna adăposturi întunecoase. Ca și în timpul hibernării, liliecii intră ziua într-o stare de somnolență, în care metabolismul este încetinit prin coborârea temperaturii corporale. Ca urmare, capacitatea lor de reacție este mult diminuată, ceea ce face ca ei să fie expuși prădătorilor în mult
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
la unele animale, există ochi care inspiră teamă: multe personaje eminesciene poartă o pecete "malefică". Se trece repede peste aceste însemne chiar la personaje des comentate. Iată: călugărul ascet din Povestea magului... "aruncă peste lume" ochii lui suri, "ochiu-i țintea întunecos"; Orfeu sta lângă harfa lui zdrobită cu "ochiu-ntunecos" pe care și-1 întoarce "și-1 aruncă aiurind"; în proiectul teatral Petru Rareș Mira spune: "Privește-mă! Privește! Ochiu-mi îngrozitor / seamănă cu privirea îngerului omor". Aceste semne ale "ochilor tulburi", "ochii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vedere fără gând" spune un cercetător al ochiului și spiritului (Maurice Merleau-Ponty)1 și trebuie să acceptăm că în spatele chipului pe care se scaldă ochii poetului el "descifrează" nestatornicia femeii, patima pentru lux, viclenia: "Ici una oacheșă ... Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, / Setoși de patimi c-ale unei hiene...." (Rime alegorice); sau: " În față farmecul palorii / Și ochi ce scânteie de vii, / Sunt umezi înfiorătorii / De lingușiri, de viclenii...." (Te duci). Pentru a descifra caracterul nu e de-ajuns doar o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
transmită legea-stelelor. La Borges nu există un drum către magul/inițiatul posesor al cărții, pe când la Eminescu calea e un stadiu important, o treaptă de accedere la ea. La Borges cărțile se află în mari Biblioteci, în "adâncul vreunui raft întunecos", ba mai mult pot fi oricând cumpărate ("Am biblii de vânzare", Cartea de nisip). Fermin din Congresul "risipea în Europa sume nesăbuite" în "cumpărarea nediscriminată" a unor cărți și lucrări. "Inițierea" va fi în acest caz însuși actul lecturii: "meta-cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
reprezentativă operă (prin raportare la perioada istorică traversată) aparținând istoricului sovietic E. V. Tarlé, făcuseră - se pare - casă bună cu prețioasele și autorizatele recomandări primite din partea „detectorului” de talente, profesorul Dimitrie Berlescu, tânărul absolvent Leonid Boicu și-a făcut din întunecoasa, dar ospitaliera sală de lectură de la Arhivele Statului din Iași propriul laborator de cercetare și de fundamentare documentară a celor dintâi studii. Primul dintre acestea, dezvăluindu-i opțiunea deja amintită și intitulat Introducerea telegrafiei în Moldova. Contribuții la cunoașterea ocupației
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sau fundamental de Ungrund: Dumnezeu este ființă tuturor ființelor, ființa fără început, dar în propriul lui sediu n-are mobilitate, sau raționalitate, sau comprehensiune, ci e un adînc întunecat, ce n-are nici început, nici sfîrșit, ci e o încăpere întunecoasa a morții unde nimic nu se simte, este sfîrșitul tuturor lucrurilor, este trupul adîncului sau adevărată casă a morții, dar în această vale întunecată există cele șapte spirite ale lui Dumnezeu, care, nici ele, nu au început sau sfîrșit. Dacă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aspațiala în care destinele împlinite și cele neîmplinite coexista simultan. Ulro este "Greșeală"208, "cea mai adîncă noapte"209, " Neant" (Vacuity)210, "Ținutul lui Satan"211, este un "somn îngrozitor"212, un tărîm al "chipurilor ireale"213, al viselor "himerice întunecoase"214, este "Mormîntul"215, lumea Morții 216. Ulro că "Greșeală" trebuie să intre în manifestarea fizică tocmai pentru că principiul răului să poată fi anihilat/mîntuit. Prin creație se dă, așadar, un trup greșelii (Ulro) pentru că aceasta să poată fi alungata
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Böhme că o parte importantă din divinitate a căzut, referindu-se la energiile divine implicate în procesul căderii, nu la Dumnezeu însuși. La fel, Blake arată că în coborîrea ei (cădere) Vala (natură divină) se contractă în sine că marea întunecoasa (Tharmas?), și atunci Luvah (duhul iubirii) cade din pieptul ei și între cei doi "vasta-alcătuire a Naturii, ca un Șarpe, [...] se rostogoli"246. Prin urmare, Natura pămînteasca pare mai degrabă o emanație care iese din Vala atunci cînd ea se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
De ce ești Groaznic? și totuși te iubesc în grozăvia ta pînă ce Sînt aproape Stinsa și în curînd voi fi Uitată umbră, De nu se va găsi o cale ca să te pot privi și să trăiesc. Ascunde-mi vreo părere-ntunecoasă, șoptindu-mi tainic la Ureche, 40 În taină de-áripi blînde, în hătișuri de frumusețe-amăgitoare. În sufletul cel tainic al celui ce-am iubit privit-am, Si in ungherele Întunecate Păcatul l-am găsit și nu mă pot întoarce." Tremurînd și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vegetației, plîngînd în copilărie năbădăioasa și-n îmbufnata 13 tinerețe. Ascultînd duioasele ei tînguiri, curînd limba să Să sîsîie cuvinte începu și în curînd, crescînd în bărbăteasca vlaga, 120 Nalta un chip de aur și pe scăpărătoarea stîncă el statu, Întunecos chip omenesc cu áripi și în adîncurile sale Orbitoarele lumini că de nestemate limpede luciră; fermecător în furie, Fălindu-se cu ochii săi, de Bucurie Tresăltînd în groaznică Trufie, [Căutînd slavă, dorind să fi avut ochi cerurile ca să vadă, 125
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să fie lăudat, adorat, iubit. Trei zile-n încîntări pe șine admirîndu-se pe stînci se mistui în flăcări, Și trei întunecate nopți se căina de singurătate, dar în a treia dimineață 130 Uimit pe Enion ascunsă o găsi într-o întunecoasa Peșteră. Ea vorbi: Ce sînt eu? de ce-am fost scoasă-afară pe-aceste stînci Să tremur printre Nouri însingurata în vileagul vîntului? Unde e glasul care nu demult trezi pustia? unde Față Ce plînse printre nori, și unde glasul care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cîmpurilor verzi ori ai dumbrăvilor cu fructe, 385 Ci Nori ai Sufletelor Omenești 30: nările mele sorb viețile Oamenilor". Satele se Tînguie: neputincioase cad, pește cîmpie-ntinse. Vaier da roată Văilor de la Hambar și de la Moară. Mai ales însă poleitele Palate, întunecoase și tăcute, cu groază se înclină, Cărțile și tablourile tăinuindu-și sub hrubele Pămîntului. 390 Cetățile își trimit vorba una alteia: "Fiii-Înnebunitu-mi-au De al cruzimii vin. Să împletim un bici, O, Sora cetate". Prunci sînt hrăniți pentru Măcel; cîndva cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce-o dorești, unde în Măreție și Putere Putem dura un tron: adînc în Miazănoapte ținutu-mi43 așeza-l-voi, Tu-n Miazăzi; ascultă-mă cu luare-aminte. În liniștea nopții ce vine 485 Eu voi Înfășură cortul cel Veșnic în nori întunecoși, în timp ce tu Prînzind carele dimineții, te Du, plutind aleargă Departe în zenit înalt, năprasnica ta goana abătînd-o Spre Miazăzi, cu-a doua parte din corturile oamenilor învăluită-n nourii Lui Tharmas și Urthona. Eu, prin portale ale creierului rămînînd, 490
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]