2,667 matches
-
Aleksei Krucionâh - "Ironiada jertfei vesele" (poeme, eseuri, 2006), Leonid Dobîcin - "Întâlnirile cu Liz" (proza, 2007), Vladimir Maiakovski - "Eu și Napoleon" (poeme, 2008),"Vioară și ceva nervi" (poeme, 2011), Marină Țvetaeva - "Singura în noapte" (poeme, 2011), Ruboko Sho - "Libelulă ce-a-nvățat zeii iubirea" (tanka erotice, 2008), Ghennadi Ayghi - "Chipul-vânt" (poeme, 2003)," Alunecări de vise" (poeme, 2004), "Mai pur că sensul" (poeme, eseuri, 2005), Igor Bahterev - "Lu" (poeme, 2006), Ian Satunovski - "Lupii de-ne-vorbit" (poeme, 2007), Viaceslav Kuprianov - "Adevărul coliviilor" (2009), Aleksandr Tkacenko
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
Nistru, iar turcilor li s-a recunoscut influența asupra Moldovei. Osman al II-lea i-a considerat vinovați pe ieniceri pentru eșecul campaniei. Eforturile sale de modernizare ale armatei otomane nu au fost privite cu ochi buni de ieniceri și învățații islamici. Pe 18 mai 1622 a izbucnit o revoltă a ienicerilor și a studenților din madrase, iar Osman a fost detronat și ucis pe 20 mai.
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
în țară și în străinătate, în răstimp de cinci decenii și jumătate. Istoricul literar Săluc Horvat este, în același timp, și autorul unei biobibliografii 2 a cărturarului Gheorghe Bulgăr, indispensabil instrument de lucru în ceea ce privește orientarea în opera și biografia eruditului învățat și umanist transilvănean. * [București], 20 mai 1982 Stimate coleg, Vă mulțumesc foarte mult pentru cele trimise. Am citit atent și cu creionul în mână materialul. Ar fi foarte util tuturor, dar revizuit și eliminând repetiții și cercetând scăpările. Faceți retușul
Gheorghe Bulgăr și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3142_a_4467]
-
Ierusalim, ca fiu al rabinului și cercetătorului Mordehai Hacohen. Bunicul său, rabinul Avraham Tzvi Shor a fost șeful Tribunalului Rabinic al hasidimilor din Ierusalim. Frații săi, Shmuel Avidor Hacohen (1926-2005) și profesorul Pinhas Peli au fost și ei rabini și învățați renumiți. Sora să, Tova Wachtvogel a făcut carieră jurnalistică. Menahem Hacohen a studiat la Institutul Rabinic Yeshivat Hevron din Ierusalim, primind în anul 1951diploma de la cei mai vestiți rabini ai Israelului: Itzhak Herzog, Ovadia Hodiya, Eliezer Silver și Shlomo Goren
Menachem Hacohen () [Corola-website/Science/305684_a_307013]
-
rabini din Țara Israel sau Babilon (200-500 p.Chr.), ale căror comentarii au fost reunite în Talmud, s-au străduit să demonstreze lipsa de contradicții din textele sfinte și identitatea dintre Biblie și religia ebraică (vezi: Mișna). În perioada hellenistică, învățatul evreu Philon din Alexandria - cu mai mult de un mileniu înaintea lui Moise Maimonide - a făcut prima încercare de armonizare a scrierilor religioase iudaice cu filosofia greacă și cu datele științifice ale epocii. Philon, folosește o serie de alegorii și
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]
-
și subliniază necesitatea unei cercetări critice a scrierilor biblice. Tradiția augustiniană în epoca premodernă a fost continuă în Vest, marcată fiind de reprezentanți mai mici, precum Petru Abelard de exemplu, sau mai mari precum Toma de Aquino. În Biserica răsăriteană, învățatul Teodor din Mopsuestia face deosebirea între "spiritul profetic", adică iluminația divină care stă la baza celei mai mari părți din Biblie, și "spiritul înțelepciunii", prezent la diverși autori, aparținând însă propriilor lor idei și considerații omenești, fără a avea origine
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]
-
revelația lui Dumnezeu. O analiză critică a textelor biblice în accepțiunea actuală s-a conturat totuși abia în epoca Iluminismului. Printre primii cercetători în această direcție din secolul al XVII-lea se numără filosofii Thomas Hobbes și Baruch Spinoza precum și învățatul francez Richard Simon. Un impuls în această direcție fusese dat deja de Reformă, care a reactualizat studiul Bibliei și a introdus noi metode de considerații critice. Fiecare nouă traducere a textelor biblice obligă pe traducător să caute scrierile cele mai
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]
-
lui Isaac" ), cea a Muntelui Templului și piatra unde Iacov a visat îngerii urcând și coborând pe o scară către cer dar pentru evreii ortodocși nu există îndoieli că toate aceste evenimente s-ar fi petrecut în acest loc. Potrivit învățaților evrei din vechime această piatră se afla în interiorul Sfintei Sfintelor în Templul din Ierusalim, iar pe ea era așezat Chivotul Legământului Piatra era folosită de înalții preoți care ofereau sacrificiile în timpul Zilei Ispășirii Iom Kipur. Legendele rabinice de asemenea susțin
Cupola Stâncii () [Corola-website/Science/310897_a_312226]
-
în care inspirația și ideile autorilor „nu dau socoteală realității” și „pornesc de la un postulat pentru a interpreta faptele, în loc să pornească de la fapte pentru a elabora o explicație” - conform expresiei lui Florin Constantiniu). La sfârșitul secolului al XVI-lea, un învățat maghiar din Transilvania, cancelarul Farkas Kovacsocsy emite pentru prima dată teoria imigraționistă în privința etnogenezei românești. Sub formă unui dialog, a combătut originea latină a românilor ardeleni cu starea inferioară a populației românești din Transilvania. István Szamosközy a negat continuitatea română
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
Confucius, corpul omenesc era sacru, iar cercetăruile anatomice erau interzise. În ceea ce privește terapeutică, chinezii cunoșteau destul de bine plantele medicinale, dar utilizau și extracte din țesuturi sau organe animale și substanțe minerale (compuși chimici). Alte metode terapeutice originale: gimnastică medicală, masajul, acupunctura. Învățații Greciei antice pot fi considerați fondatorii medicinei occidentale moderne, ei realizând separarea definitivă de magie și supranatural. Hippocrate, părintele medicinei, caracteriza bolile că: acute, cronice, endemice și epidemice. Boală era considerată că un dezechilibru dintre elementele clasice (umori). Românii au
Istoria medicinei () [Corola-website/Science/311800_a_313129]
-
adesea cruzi și devastatori, cu renume trist în locurile pe unde treceau. Impulsivi și nestatornici, ei s-au aflat într-un permanent conflict cu lumea civilizată, însă nu de puține ori au ajutat la salvarea culturii antice și medievale ocrotind învățații. Au pus bazele unor state puternice, care și-au impus în secolele următoare preponderența în Europa și peste mări.
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Susa, adevărata sa reședință. A început o expediție contra Egiptului. A încercat să-și facă aici aliați printre preoți, construind un templu în oaza lui Ammon, Charga. Darius a poruncit și refacerea canalului dintre Nil și Marea Roșie și a poruncit învățaților să alcătuiască un cod de legi, activitate care a durat 16 ani. Astfel, Darius a evitat certurile religioase și posibilitatea unor răscoale. În 517 î.Hr., din Egipt a plecat spre Asia Centrală, cucerind Horezmul, Belucistanul și Afganistanul. Valea Indului a devenit
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
Breitenbach s-a bănuit că Xenofon redă o idee care nu-i a lui Socrate, cea referitoare la locurile întărite ocupate de misieni și pisidieni, de unde aceștia le provocau pagube perșilor (Conv. mem III; 5) Cu toate disputele iscate între învățați privind scrierile „socratice" ale lui Xenofon, ele au rămas în conștiința posterității ca o imagine vie a înțeleptului atenian, prezentată cu căldura celui ce i-a sorbit nemijlocit cuvintele. Neșansa lui Xenofon a fost și este de s fi mereu
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
că atât instrumentul, cât și omul de stiință erau extraordinari. Dacă Leeuwenhoek a comis vreo eroare științifică, aceasta a constat în faptul că și-a ținut ascunse față de altii metodele folosite. Pe masura ce celebritatea lui se răspândea, el era vizitat de învățați și de nobili, dar uneori era irascibil, temându-se că vor să-i fure instrumentele. Leeuwenhoek era foarte prietenos atunci când era vizitat de tarul Petru cel Mare al Rusiei, căruia i-a arătat în 1698 circulația din coadă unui tipar
Antoni van Leeuwenhoek () [Corola-website/Science/304322_a_305651]
-
̀uihsing, care, într-o zi s-a sinucis fiindcă i-a fost rănit orgoliul. Inițial nu a existat nici un cuvânt chinezesc pentru albastru, „ch ̀ing” desemnând toate nuanțele cromatice de la gri închis, bleu, până la verde, dar și drumul învățatului care se dedică studiului la lumina lămpii. „Lan”, cuvântul actual care definește culoarea albastră înseamnă, de fapt indigo, culoarea hainelor modeste de lucru. Florile, ochii, panglicile și dungile de culoare albastră sunt considerate urâte și aducătoare de nenorociri, în timp ce în
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
Brazilia pe 27 iunie 1499 și au fost primele ambarcațiuni europene ce au ajuns acolo. Navele au navigat pe Amazon studiind totul. Vespucci se ocupa de cosmografie. Drumul l-a transformat pe Vespucci dintr-un om de afaceri într-un învățat. Vespucci se gândea că era foarte aproape de a găsi o nouă rută spre Asia, totuși în iunie 1500 navele s-au întors în Spania. Imediat cum Vespucci a ajuns în Spania i-a scris lui Lorenzo de Medici o scrisoare
Amerigo Vespucci () [Corola-website/Science/302426_a_303755]
-
născuți din nou la fel ca toate celelalte ființe aflate în ciclul karmic. Mai mult de atât, kami au avut și un rol special în protecția și progresul religiei budiste. Acest rol a fost identificat mai târziu de călugărul și învățatul japonez Kukai, care a văzut în kami diferite întruchipări ale lui Buddha însuși. De exemplu a asociat zeița șintoistă a soarelui (Amaterasu), totodată și o strămoașă a împăratului, cu Dainichi Nyorai, o manifestare centrală a lui Buddha, a cărui nume
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
până în timpul perioadei Edo. Atunci însă s-a răspândit interesul pentru "studiul japonez" (kokugaku) și o renegare a elementelor chineze și budiste, cauzată probabil de politica închisă pe care o ducea țara. În secolul al XVIII-lea, o serie de învățați japonezi, printre care și Motoori Norinaga (1730-1801) au încercat practic să desprindă șintoismul "real" de celelalte influențe străine. Încercarea a fost în mare parte nereușită, deoarece doctrina chineză înrâurise și alimentase mitologia japoneză încă din timpurile scrierii cărții "Nihon Shoki
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
care se întâlnise ultima oară la capitularea Patras-ului, în 1429. Împăratul a condus în Italia o delegație impresionantă. Erau cu el patriarhul Constantinopolului, Iosif al II-lea, împuterniciți ai patriarhilor de Alexandria și Ierusalim, mitropoliți, călugări și cler secular-între ei, învățatul Bessarion de Niceea, Marcu Eugenikos de Efes și călugărul Isidor, mitropolit de Kiev. Între laici, cel mai vestit era filosoful Gheorghe Gemistos Plethon din Mistra, care îi cunoștea pe împărat și pe frații săi de câțiva ani. În compania împăratului
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Danilă Apostol, care nu părăsise niciodată Ucraina, vorbea fluent latina, italiana, franceza, germana, poloneza și rusa. În timpul hetmanatului lui Mazepa, Colegiumul din Kiev a fost transformat în Academie, reușind să atragă pe băncile sale pe unii dintre cei mai cunoscuți învățați ai lumi ortodoxe.. Mazepa a înființa un alt colegiu la Cernigău. Unii dintre studenții de la Kiev, precum Feofan Prokopovici (fondatorul Academiei Ruse de Științe), s-au mutat la Moscova, astfel încât patronajul cultural al lui Mazepa a ridicat nivelul cultural nu
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
pentru a înțelege pe deplin limba chineză clasică, cei cu studii rudimentare, cum ar fi femeile din familii educate, comercianții și funcționarii magazinelor, au devenit un public cu un mare potențial pentru literatură și arta spectacolului, care folosea chineza vernaculară. Învățații literați au editat sau dezvoltat în formă matură romane importante din China, în această perioadă, cum ar fi „Osândiții mlastinilor”, „Pe malul apei” și „Călătorie spre soare-apune”. Jin Ping Mei publicat în 1610, a încorporat materiale anteriore, marcând tendința de
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
Xi, au fost îmbrățișate de către curtea imperială și în mare măsura de către literați chinezi, cu toate că linia directă a școlii lui a fost distrusă de exterminare celor zece grade de rudenie ale lui Fang Xiaoru, din timpul domniei Yongle, în 1402. învățatul Ming cel mai influent asupra generațiilor următoare a fost Wang Yangming (1472-1529), ale cărui învățături au fost atacate în timpul său pentru similitudinile cu budismul Chan (Zen). Pornind de la conceptul lui Zhu Xi de „extindere a cunoașterii” (理学 sau 格物致知), Wang
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
Cu toate acestea, ideile sale au pătruns în gândirea de masă din China și au stimulat un nou interes pentru taoism si budism. Mai mult decât atât, oamenii au început să pună la îndoială validitatea ierarhiei sociale și ideea că învățatul ar trebui să fie deasupra fermierului. Discipolul lui Wang Yangming și minerul de sare, Wang Gen, făcea prelegeri oamenilor de rând cu privire la importanța educației pentru îmbunătățirea vieții lor, în timp ce adeptul său, He Xinyin (何 心 隐), a contestat superioritatea și
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
Sophia Charlotte au devenit rege și regină a Prusiei în 1701. Regina era fiica Sofiei de Hanovra și sora lui George, Elector de Hanovra. Ea era renumită pentru inteligență și caracter iar curtea ei necenzurată și liberală au atras mulți învățați, inclusiv pe filosoful Gottfried Leibniz. Caroline a fost expusă unui mediu intelectual plin de viață destul de diferit de tot ce a experimentat anterior. Ea și Sophia Charlotte au dezvoltat o relație puternică, în care Caroline a fost tratată ca o
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
se îndeplineau poruncile religioase legate de sacrificiile din Sfânta Sfintelor la ceremoniile de Yom Kipur. Regele Irod cel Mare, prin anul 19 î.Hr., a refăcut clădirea Templului și a lărgit-o substanțial, transformând-o într-o construcție somptuoasă, despre care învățații iudaismului din antichitate spuneau: O descriere se află și în cartea lui Josephus Flavius, "Războiul evreilor" (cartea 1 ,cap.21,1) Cea mai mare parte a detaliilor despre dimensiunile Templului și planul său provin din trei surse: a. talmudice - "Mișna
Al Doilea Templu din Ierusalim () [Corola-website/Science/329986_a_331315]