5,591 matches
-
arătau ca două echipe de fotbal diferite: FC Dragostea și Unirea Durerea. Politicoasă, Dora mă informase că diferențele dintre astfel de afiliații nu prea depindeau de culoarea hainelor purtate. Acum că studiam poza mărită, am observat o aură cenușie care Învăluia șeful Fundației, care stând așa lângă partenerul său, părea a se scălda În gloria momentului. Totuși, ceilalți oameni din portret fuseseră eliminați - sau mai degrabă: puteam să deslușesc Încă un braț și jumătate de față În zona ștearsă care Înconjura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ceruri... Sau o iau la fugă! O cotesc! Țopăi! La fel ca micuțul Al Gionfriddo - un jucător de baseball care odată a făcut o treabă extraordinară, doctore... Sau rămân locului liniștit - fără cel mai mic tremur, senin la culme - rămân învăluit în razele soarelui (ca în mijlocul unui lan pustiu sau ca la un colț de stradă), rămân lipsit de orice griji într-o lume solară, asemenea regelui regilor, Domnul Dumnezeu, sau însuși Ducelui (Snider, doctore, s-ar putea să mai auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de peste an a evreilor, acum urmează idioțenia de sărbători a acestor goimi! Ce mai țară! Mai e de mirare că toți sunteți mai mult sau mai puțin săriți de pe fix? Dar șiksele, ah, șiksele, sunt și ele cu totul altceva. Învăluit de mirosul de rumeguș jilav și lână udă al debarcaderului supraîncălzit, cad în extaz la vederea părului blond ce li se revarsă în bucle curate, grațioase, de sub băsmăluțe sau căciuli. În mijlocul acestor fetișcane îmbujorate, puse pe chicotit, îmi leg patinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Congresului), acest băiat a intrat la Liceul Weequahic la vârsta de doisprezece ani, cu un coeficient de inteligență de 158, o sî-u-tă cin-ci-ze-ci și op-tî, zice el asistenței radioase și înmărmurite de admirație. Simt adorația mulțimii cum suie și mă învăluie acolo, pe altar - ei bine, nu m-ar mira prea tare ca, după ce-și termină Rabbi poliloghia, oamenii să mă ridice pe umeri și să mă poarte în jurul sinagogii ca pe însăși Tora, să mă plimbe cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și văzu că gheretele Începură să alunece În urmă, spre fluxul lent al mării. E sfârșitul, se gândi el, și Începutul. Fețele se scurgeau, pierzându-se. Un bărbat cu un târnăcop pe umăr legănă un felinar roșu; fumul locomotivei Îl Învălui și ascunse lumina. Frînele scrâșniră, norii se deschiseră și soarele amurgind străluci pe linii, pe geam și-n ochii lui. Dacă aș putea dormi, se gândi el cu jind, mi-aș putea aminti cu mai multă claritate toate lucrurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
poziție. Raportul poliției ar fi consemnat un raport sexual post-mortem. Mă gândesc la Nash. Katrin tăcea. Obrazul întors spre cearșaf era roșu-închis. Livor mortis. Hemoglobină oxigenată. N-am înțeles ce făcusem decât când m-am întors acasă. Aici, în parcare, învăluit în mirosul tapițeriei de piele din mașina cea mare a lui Helen, cu însemne de agent imobiliar, văd soarele ivindu-se deasupra orizontului. Același moment al zilei ca atunci. Am tras mașina sub un pom, pe o stradă străjuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Și Helen zice: — Îmi iei niște floricele trase în caramel? Jos, pe pământ, departe, tot mai departe, Mona se uită prin agendă. În fiecare zi, numele țintei politice a lui Helen. Uitându-ne în sus, dincolo de luminile colorate, la cerul învăluit în noapte, suntem tot mai aproape de stele. Mona zicea odată că stelele sunt lucrul cel mai bun din viață. Pe de altă parte, acolo unde se duc oamenii după moarte nu se mai văd stelele. Să ne gândim la infinitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
murmură Brîndușa Roman, aruncînd o privire spre Vlad, observîndu-l cum își ridică încet palma. Privirea tînărului, surprinsă o clipă de gestul frînt al palmei ridicate, face o mișcare rotundă, bruscă și tăioasă, retezînd-o pe femeie în două, asemeni coasei ce învăluie brazda de iarbă: Deci tu ești frumoasa doamnă Brîndușa..." "Obraznicule!" scapără privirea Brîndușei. Am înțeles de la tovarășa tehniciană că dumneata conduci montajul rezervoarelor de recuperare spune Brîndușa apăsat. Sîmbătă trebuie să informez Comitetul județean P.C.R. de stadiul investițiilor. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
frișcă bătută proaspăt a vrut să zică ceva în apărarea personajului, care i-a plăcut, dar a înghițit în sec, privindu-și mama, în timp ce Mihai, lovit zdravăn, a mai găsit totuși o fărîmă de putere să fie din nou obraznic, învăluind-o pe femeie într-o privire scurtă, parcă dezbrăcînd-o, pînă-i întîlnește ochii: goi și neclintiți, aruncați prin el ca printr-un geam limpede. Vă rog să ne scuzați, mergem să ne ocupăm locurile a spus femeia retrăgîndu-se, biciuindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
reglat pe sonoritate exagerată. Mihai pleacă să aducă paharele cu băutură, oprindu-se o clipă lîngă standul de reviste și ziare, în speranța că ar putea găsi ceva. Aduce băutura, se așază alături de secretarul literar, ciocnesc și sorb în tăcere, învăluiți de întunericul colțului de hol unde s-au retras. Au ceva? întreabă secretarul literar, arătînd cu privirea în direcția standului. Actualités roumaines și altele străine. Sorb mai departe vodca, discutînd ultimele cărți apărute. În zona centrală a holului e destulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
probabil să-i dai o invitație. Hai pe la teatru să-ți iei invitațiile pentru premieră; directorul tocmai le semna. Ies amîndoi din hotel și pornesc spre teatru, întorcîndu-se mereu cu spatele înainte, să se ferească de fulgii tot mai deși, învăluiți de vînt. Nu vrei să citești? arată secretarul literar cu vîrful pantofului o revistă "Actualités roumaines" aruncată pe marginea aleii, sub un arbust, pe care vîntul o răsfoiește nervos. I-o fi scăpat blondei de sub braț... Mihai se uită lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
costă o sută patruzeci de lei spune tînăra, transformîndu-și aerul grav în surîs. Ana, du-te și adă o mătură face ea semn uneia dintre cele trei -, iar voi mergeți la rafturi. Pot să vorbesc cu șeful magazinului? întreabă Mihai, învăluind-o într-o privire plină de admirație pentru modul în care a știut să-l abordeze. Vă ascult spune fata, însoțindu-și vorbele de un surîs larg, născut din fiorul plăcut ce a cuprins-o, dîndu-și seama că privirea tînărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bagă în priză și o aprinde, îndreptîndu-i fascicolul de lumină înainte, prin sectorul de cerc deschis de ștergătorul din fața sa. O mare albă se întinde, pierzîndu-se în întuneric, pornită chiar de la baza parbrizului. Deasupra ei cad fulgi mari și deși, învăluiți de rafalele scurte ale vîntului. În tăcerea din cursă, un "Doamne!" șoptit cu groază tremură pe buzele tuturor. Fascicolul de lumină se plimbă într-o parte și-n alta: întreg botul mașinii a pătruns în sulul de zăpadă. Șoferul lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
farfurii ce-l duce la spălat. Vă pot fi de folos? Știți... spune fata încet, timid am plecat cu puțini bani la mine... V-aș putea ajuta și eu la ceva, la... la spălat vasele, la făcut curat... Chelnerul o învăluie într-o privire scurtă, apoi ochii lui se opresc în ai fetei, țintuindu-i: Bună idee, domnișoară. Dar ca să ai putere la treabă, trebuie să mănînci. Mergi la masa de colo. Fata se îndreaptă spre o masă liberă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fără judecata colegilor, doar prin voința unei întîmplări. Te rog să servești ceva! aduce Paula două farfurii pe măsuță, mutînd telefonul mai pe margine. Lasă telefonul aici! izbucnește Radu, imediat însă revine: Bine, lasă-l acolo. Din picioare, Paula îl învăluie un timp cu privirea, ca într-un con de lumină, să-l vadă mai bine, apoi se retrage, făcîndu-și de treabă în baie, unde, din cînd în cînd, oglinda îi trimite în ochi imaginea unei femei obosite de somn, răvășită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tînără din acelea care cutreieră, cu gînduri nevinovate, localurile. To... începe femeia, dar își schimbă imediat tonul domnule, aș dori ceva de mîncare și o cafea. Un surîs jovial încrețește colțul gurii chelnerului, oprit la numai un pas în fața ei, învăluind-o îndelung cu privirea. Nu mai avem nimic... Cuuum?! tresare femeia, apoi, înfrîntă, murmură: Totuși... Chiar mai înainte am dat ultima bucată de cașcaval arată chelnerul cu privirea spre mijlocul sălii. Dar pentru doi ochi așa frumoși... surîde el păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de-a le enunța. De la înfățișarea de-o izbitoare asemănare cu tot ce se știe despre femeile Greciei antice, pînă la glumele de ultimă oră, ori părerile despre vreme, trecînd prin miezul problemelor ce frămîntă literatura contemporană, fata rămîne întotdeauna învăluită în mantia de spirit care-ți impune respect și te obligă, cînd le cunoști, să-i prețuiești opiniile. Un ochi grăbit, o privire de suprafață ar face imediat asemănarea între asistentă și Maria Săteanu, ca între două haine cusute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu glasul frînt, vrînd să cîștige timp, să ajungă la ușă învață, măcar, că trebuie să-ți scoți căciula cînd... adaugă ea speriată de-a binelea, dar prea tîrziu: bărbatul i-a prins deja umerii între palme și o apropie, învăluindu-i gura într-un sărut brutal, chinuitor de lung, transformat apoi încet-încet într-o degustare, căreia femeia, răscolită deja de trupul înfierbîntat care îi apasă burta, simte nevoia să răspundă, încolăcindu-și brațele pe după gîtul tînărului cînd îi simte palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-o să mai avem peste o oră. Fă o nouă convorbire cu autogara, altfel crăpăm aici! Alo, alo! bate șoferul în furcă. Ce Dumnezeu! se uită el de-a lungul firului. Alo, alo ! Alo!!... De afară se aude cum vîntul învăluie zăpada, izbind-o în ferestre și sub streașină. Cred... îngînă șoferul cred că se face undeva un contact, sau s-a rupt firul... Vine un sunet foarte slab. Toți au încremenit. Chiar și focul din vatră. Doar viscolul, afară, urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la trotuar, unde s-a format o urmă de la cei ce trec. Un plug mare, cu lama cît jumătate de șosea, vine dinspre gară și curăță partea dreaptă, înălțînd și mai mult zăpada de pe margine, din care vîntul mușcă furios, învăluind-o. Brazii din parc nu mai sînt la fel de frumoși ca aseară; vîntul îi aruncă în toate direcțiile, măturînd văzduhul cu crengile lor. Un autobuz de transport local înaintează anevoie prin pîrtia deschisă de lama tractorului, iar în urma lui, salvarea claxonează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
după o piramidă din lăzi de carton, întorcîndu-se cu un ibric plin cu cafea și cu două cești din porțelan chinezesc, foarte frumos lucrate, asemeni celor din serviciul Mariei Săteanu. Așezat în scaun, ca un oaspete de onoare, Mihai o învăluie cu privirea, sorbind-o. Te rog, șoptește Cristina, arătînd cu palma spre ceașcă ia-o singur. Așa privită cum sînt, mă simt ca pe rug și mi-i teamă că ți-aș putea vărsa cafeaua pe genunchi. Mihai rămîne cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să mă ierți! Oricum, nu lua invitația la spectacol ca pe o insistență. Ochii lui privesc cu calm în ai fetei, în adîncul cărora tremură flacăra mocnită a unui zbucium. Înainte de a întinde mîna spre cutia cu vodcă, Mihai o învăluie pe Cristina în privirea sa, insistînd asupra celor două părți ale lanțului de la gîtul fetei. Ce noroc nebun au obiectele de aur! murmură el, încrețindu-și colțul gurii într-un surîs trist. Ca și unii bărbați, dealtfel adaugă, prinzînd sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sine, Mihai înfruntă cu calm privirea Mariei un timp, apoi întinde puțin brațele, cu palmele desfăcute: Vă rog să-mi dați blana; este foarte cald. N-am venit să stau; nu-i o vizită de curtoazie. Ochii lui Mihai o învăluie într-o singură privire, ca atunci seara, la teatru, cînd a văzut-o întîia oară: nu numai că este foarte frumoasă înaltă, zveltă, o față cu trăsături perfecte -, dar este și elegant îmbrăcată, o eleganță mai mult decît costisitoare; toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai așteaptă loviturile palmelor. Dumnezeule mare! șoptește Maria tremurînd toată, ca de friguri, făcînd o jumătate de pas, pînă lîngă Mihai, căutîndu-i gura cu înfrigurare. Și tu ești ca un blestem, și tu... îi șoptește, rupîndu-se o clipă din sărut, învăluind privirea lui Mihai cu toată privirea ei, în care au explodat sclipiri fierbinți. Apoi, ca și cum astăzi, întîia oară, ar fi descoperit sublimul jocului, se dăruie cu voluptate palmelor care, mai mult o chinuie cu strîngerea lor prelungită, un sărut aparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a plăcut să admir frumosul, care, cum spunea Hugo, "e tot atît de folositor ca și utilul". Drept răspuns, profesorul strîmbă scurt din nas, ca un început de dojană și-și ia paharul, golindu-l. De afară, se aude viscolul învăluind restaurantul, gata să-l smulgă. Cînd se mai potolește, iar pasagerii vor să-și reia liniștiți masa, ușa de la intrare se deschide brusc, smulsă cu putere, iar larma sălii de restaurant este acoperită de mugetul viscolului pătruns înăuntru. Toți întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]