1,026 matches
-
lor Împletiturile secrete pe care le păstraseră cu grijă. Secretele deveniseră inutile. Bunicile au agățat șalurile cântătoare de brațele copacilor, din moment ce fetele nemăritate nu vor mai fi acolo pentru a le purta și a-i jeli. În curând se vor Înveșmânta În aceste straie bune și, cincizeci și trei de oameni, tineri și bătrâni, se vor așeza pe câte o pătură și se vor Înfășura ca Într-un cocon. Înainte vor mânca ciupercile otrăvitoare pe care le găsiseră gemenii. Se vor zvârcoli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Wada (60 de ani) Părinții defunctului Eiji Wada Kichiro și Sanae Wada locuiau în zona rurală Shioda-daira în suburbiile Ueda, nu departe de izvoarele termale Bessho. Când am vizitat pentru prima dată casa familiei Wada, frunzele toamnei cădeau, dealurile erau înveșmântate în nuanțe stacojii și aurii, merii din livezi își lăsaseră fructele să cadă pe pământ. Era o imagine idilică a munților, tipică tomnei din Shinshū. Zona fusese centrul producției de fire de mătase, odată, aici erau suprafețe vaste cu duzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
colecteze în urmă cu câteva luni. Peretele dinspre miazăzi al sălii era acoperit cu portretele strămoșilor, înșiruiți într-o ordine genealogică. Primul era cel al întemeietorului acestei stirpe nobile, Johan Augenstein cel Statornic, Principe Elector de Saxa. Avea trupul masiv, înveșmântat în blană de samur, un șirag de coral la gât, pe care erau petrecute trei inele de aur și o cheie de aramă, o coroniță de merișor verde pe creștet și un ram de crini înfloriți în mâna dreaptă. Chipul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fac, Dau numai sfaturi bune. Am fost și încă-s ipocrit, Căci năzdrăvan e visul Cu pofta deplin încuscrit, Deși-i retras permisul. Totuși, vă spun, așa cum sunt, Urmați-mi slova sfântă, Căci doar acesta pe pământ Pe eu îl înveșmântă: Să nu lovești în cel căzut, Și celui rău, fă-i bine, Să te păzești de încrezut, De cel ce-i plin de sine; De vrei să juri, nu fi pripit, Și ține-ți jurământul Chiar dacă răul, proțăpit, Îți taie
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
colecteze în urmă cu câteva luni. Peretele dinspre miazăzi al sălii era acoperit cu portretele strămoșilor, înșiruiți într-o ordine genealogică. Primul era cel al întemeietorului acestei stirpe nobile, Johan Augenstein cel Statornic, Principe Elector de Saxa. Avea trupul masiv, înveșmântat în blană de samur, un șirag de coral la gât, pe care erau petrecute trei inele de aur și o cheie de aramă, o coroniță de merișor verde pe creștet și un ram de crini înfloriți în mâna dreaptă. Chipul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mereu spre Mama Rusia, nu-i așa? Și aici Extraterestrul pusese degetul pe rană. În urmă cu trei veacuri, În timpul țarului Alexei Mihailovici, Începuse marea prigoană Împotriva dreptei credințe. Atunci Își arătase pentru prima oară Anticristul fața În lume. Venise Înveșmântat În odăjdii scumpe, luând Înfățișarea unui patriarh. Chipul său lumina ca soarele, iar În mâna sa avea Însemnele puterii dumnezeiești. Mulți au fost seduși de falsa-i strălucire. Și acum sufletul lor se zvârcolește În focul Gheenei. La porunca sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
perindau chipuri cunoscute: mama ei Îmbrăcată Într-un palton lung, cu pliuri largi, purtând pe umeri șalul de cașmir, tatăl ei, În costum maro cu dungi și pălărie de fetru, stând În cerdac, cu ochii ațintiți În gol, babulea Tatiana, Înveșmântată În cele douăsprezece fuste ale ei, zăcând pomădată și rujată În celebra sa cutie de violoncel, cu mâinile Încleștate pe mătănii, bătrânul Darmedont, cu barba colilie revărsată peste piept; apoi chipuri de prieteni, de vecini și nenumărate rubedenii ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care Însă nu ținu mult. Ceea ce avea să vadă peste câteva clipe Îl lăsă pur și simplu fără grai. În fața lui, la o masă lungă, stătea șobolănița uriașă, Îmbrăcată În rasă de judecător, Înconjurată de cei doisprezece șobolănași ai săi, Înveșmântați În odăjdii de sfinți. Iar În spatele lor, umbla de colo până colo, Încălțat În cizmulițe cu tocuri Înalte, purtând o creastă de cocoș pe cap, tovarășul de afaceri al lui Subotin, Elizei. La vederea acestei adunări, Ippolit fu cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu o tăcere obișnuită. Domnul Sammler spuse: — La revedere, domnule. După aceasta, pe când Sammler ar fi trebuit să ocolească autobuzul, mergea cu el mai des ca niciodată. Hoțul avea ruta sa și se Îmbrăca anume pentru călătorie, pentru muncă. Mereu Înveșmântat minunat. Domnul Sammler fusese la un moment dat surprins, dar nu uimit, să observe că poartă un singur cercel de aur. Fusese prea mult ca să mai țină asta În sine și pentru prima dată menționă lui Margotte, nepoata și proprietăreasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zâmbesc ironic atenție urmează stația anii cinzeci cu peronul pe partea dreaptă bariera este ridicată și deținuții aleargă fericiți spre gulag îmi dă mâna să fiu ironic am epoleți de lacrimi atenție se închid ușile de piatră pe catafalc preotul înveșmântat în alb a scris cu tocul brutalismul arta informală action paiting cinetic art gutai popp art grupul zerro internaționala situaționistă gruppo t afișismul noul realism atenție se închid ușile de piatră bătrâna vaduvă dansează până în vârful everestului urmează stația anii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
surâzător al lui Zamolxe Lupeni, 26 octombrie 2012 Opozabil "erga omnes" din fâșii colorate de hârtie rămase pe fund de fioc colbuit printre amintiri "să țesem frumos" ceea ce a mai rămas din destrămarea uitării călătoriți prea grăbit din copilărie ne înveșmântăm în trufie facem din legi cărămidă de zidire alteori însă placă tectonică pe obezitatea conștiintei supusă dietelor prostituția din suflet e valută forte în talpa ideii arde bătătura cum aburc pe acel pisc din adâncu-mi pe versanți cu tăiș spre
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai pusesem problema în termenii ăștia până acum. —Sunt văduvă. M-a pufnit râsul. Oricât de bizar ar părea, era prima dată când mă descriam astfel. Imaginea mea despre „văduve“ era aceea a unor băbătii cocârjate, antice și de demult, înveșmântate în mantile negre. Singurul lucru pe care îl aveam în comun cu ele era mantila, numai că a mea era roz. Am râs în hohote până când mi-au dat lacrimile. Dar nu era un râs firesc, și cei doi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru alții, momentul când au acces la colegiu, locul științei și al autorității. Ceremonia organizată cu acest prilej îi dă impresia tânărului fasiot că a pătruns în lumea celor puternici. În orice caz, asta am simțit eu în ziua aceea. Înveșmântat în mătase ca un copil de emir, urcat pe un cal de rasă, urmat de un rob care ducea o umbrelă mare, am străbătut străzile orașului înconjurat de elevii din clasa mea, care cântau la unison. Pe marginea drumului, câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fuseseră spuse, când am auzit bătăi sacadate în poartă. — În numele sultanului, poliția! Nu mai sunteți singure acum! Tocmai a intrat un bărbat. El poate vorbi cu noi. Am deschis. Erau nu mai puțin de zece persoane: un ofițer, patru femei înveșmântate în văluri albe, ceilalți soldați. Aici locuiește Mariam, fiica lui Mohamed al-Wazzan din Granada? Ofițerul desfăcu un sul de hârtie. — Acesta e un ordin de la șeicul leproșilor. Trebuie s-o ducem pe numita Mariam în cartier. În minte mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care era apărat, e drept, de un pantof de protecție din lemn, apoi ușa s-a închis. Afară, strigăte, râsete, unele foarte aproape, dar și clinchet de oale, primul ospăț de nuntă trebuind să fie pregătit în timp ce se consuma căsătoria. Înveșmântată în roșu și auriu, Fatima se afla în fața mea, lividă în pofida sulimanurilor, nemișcată, înlemnită, surprinzătoare, străduindu-se să surâdă, cu niște ochi atât de jalnici încât, cu un gest spontan, am tras-o spre mine, mai puțin în chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iar o lungă călătorie de doi ani nu mă înfricoșa deloc. Pe deasupra, mi se lăsase o lună întreagă pentru a-mi pune ordine în afaceri. * * * Ieșirea mea din Fès a fost remarcată. Țineam să plec în surghiun cu capul sus, înveșmântat în brocart, nu noaptea, ci la lumina zilei, să străbat ulicioarele, care forfoteau de oameni, urmat de o impunătoare caravană: două sute de cămile încărcate cu tot soiul de mărfuri, dar și cu douăzeci de mii de dinari, o comoară apărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
greoaia noria, acoperitoarea de cap, dar nu înainte de luna șaaban. S-a înțeles atunci că el era definitiv tămăduit, iar cetatea a primit poruncă să se împodobească. A fost organizată o procesiune în fruntea căreia mergeau cei patru medici regali, înveșmântați în straie bogate din catifea roșie garnisite cu zibelină, primite în dar din partea suveranului recunoscător. Slujbașii de rang înalt purtau cu toții eșarfe din mătase galbenă, iar la ferestrele străzilor străbătute de cortegiu atârnau țesături de aceeași culoare, în semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu mare grijă în ziua aceea întreaga istorie însângerată și glorioasă a dinastiei din care făcea și el parte, până la nașterea lui, cu doi ani în urmă. Eu mă aflam la câțiva pași distanță, de cealaltă parte a sublimei porți, înveșmântat într-o lungă robă din mătase stropită cu aur, citind și recitind poemul pe care trebuia să-l declam în fața suveranului și pe care fusesem nevoit să-l alcătuiesc când eram pe mare, între două momente de amețeală. În jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poemul, m-am aplecat deasupra mâinii auguste, pe care am sărutat-o. Selim purta pe deget un inel din argint, cu o lucrătură grosolană, dăruit, mi s-a spus, de către un astrolog. Când m-am ridicat, un paj m-a înveșmântat într-o robă lungă din păr de cămilă, apoi m-a poftit să-l urmez. Întrevederea se încheiase. Discuția putea începe, într-o altă încăpere, cu consilierii. Abia de am participat. Rolul meu era acela de a reprezenta, nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
câștiga o victorie, s-ar teme de întoarcerea mea în fruntea trupelor. Plimbându-și privirea jur-împrejur, secretarul de stat remarcă icoana și crucea coptă de pe perete. Zâmbi, scărpinându-se fățiș în cap. Avea motive bune să fie intrigat: un maghrebin, înveșmântat după moda egipteană, însurat cu o circaziană, văduva unui emir otoman, și care-și împodobea casa în felul unui creștin! Mă pregăteam să-i povestesc cum ajunsese casa în folosirea mea, dar m-a întrerupt: — Vederea acestor obiecte nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sâmbătă, a șaisprezecea zi a lunii șaaban, 14 septembrie 1517, un sol a sosit la fortăreață, gâfâind și plin pe praf: se dăduse o bătălie la Marj Dabek, nu departe de Alep. Sultanul participase, purtând pe cap o mică tocă, înveșmântat în mantie albă, cu baltagul pe umăr, înconjurat de calif, de cadii și de cei patruzeci de purtători ai Coranului. La început, oastea Egiptului fusese triumfătoare, capturând de la dușman șapte steaguri și mai multe piese mari de artilerie montate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
închina Domnului Nostru, ce fericire poate fi mai mare pentru noi decât să primim în sânul Sfintei Noastre Biserici un nou Rege mag, venit tocmai de la marginile Berberiei spre a-și aduce ofranda în casa lui Petru! Îngenuncheat cu fața la altar, înveșmântat într-o lungă mantie de lână albă, eram amețit de mirosul de tămâie și strivit sub atâtea onoruri nemeritate. Nici una dintre persoanele adunate acolo nu ignora faptul că acest „Rege mag“ fusese capturat într-o noapte de vară de către un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scandaloase, care-l transformaseră în ținta preferată a adepților lui Luther. Guicciardini, în schimb, îmi vorbise frumos despre el: „Giulio are toate calitățile gentilomului desăvârșit, mecena, tolerant și plăcut în societate. De ce dracu’ vor să facă din el un călugăr?“ Înveșmântat în pelerină roșie și purtând calotă de aceeași culoare, cu un breton de păr negru pe toată lățimea frunții, vărul papei părea cufundat într-o neplăcută meditație. — Cardinalul trebuie să-ți vorbească, fiule. Așezați-vă amândoi pe scaunele de colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Să te îmbrățișez sau să te snopesc în bătaie? A râs și mai strașnic. M-am prăvălit într-un fotoliu fără să mă fi invitat. — Spune-mi, Francesco, am visat cumva? Prin încăperea asta a trecut într-adevăr cardinalul Giulio, înveșmântat în alb? Lui i-am sărutat mâna? — Cardinalul Giulio de Medici nu mai există. A fost ales ieri în scaunul Sfântului Petru și a luat numele de Clement, al șaptelea cu acest nume. — Doamne sfinte! Doamne sfinte! Îmi curgeau lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-se că nu va pleca fără noi. De acum, nu-l mai reținea nimic. Am mai zăbovit cât să facem o baie, să luăm o masă bună, să tragem un pui de somn, și ne-am regăsit cu toții în port, înveșmântați cu straie noi și dați cu parfumuri. Cel mai frumos galion al lui Abbad ne aștepta, gata să ridice ancora spre Tunis. Un ultim cuvânt scris pe cea din urmă filă, și iată deja coasta Africii. Albe minarete din Gammarth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]