1,193 matches
-
suferința lui din tinerețe. Însă, pentru moment, fata din Shanghai nu pricepe. Îi vor trebui patruzeci de ani să înțeleagă adevărata semnificație a poveștii. Iar atunci, ea va deveni calul său de bătălie. Ea crede că el poate să o înveselească. Așa că ascultă. Condițiile mele de trai la Beijing erau foarte mizere, în contrast cu frumusețea vechii capitale. Stăteam într-un loc numit Fântâna cu Trei Ochi. Împărțeam cu șapte oameni o cameră micuță. Noaptea, ne îngrămădeam toți într-un pat făcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
spune că Mao însuși nu a pus capcana... Vino încoace, Micuță Lună. Micuța Lună se ridică. Trupul ei subțire ca un băț e țeapăn și ochii ei sunt înghețați. Haide, fetițo, vino și așază-te lângă mine. Hai să pălăvrăgim. Înveselește-mă. Hai să-ți spun povestea vieții mele. Pentru că în câteva minute va fi o cu totul altă poveste. Voi fi numită Demonul cu Oase Albe. Haide, Micuță Lună, desfă lacătul de la gura ta strânsă. Nu e atrăgător când îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
uriași își legănau cerceii țepoși pe ramurile lor golașe. Între ei, slugile ridicaseră un cort deasupra unui podium acoperit de covoare. Mai multe ghirlande din brad, merișor și crenguțe de vâsc, zeci de buchete din siminoc și flori-de-paie viu colorate înveseleau interiorul cortului, făcându-l să semene cu un pavilion de vară. Pe mese cu ștergare scrobite fuseseră așezate mai multe samovare și tăvi cu pahare prinse în filigrane de argint. Acolo, sub cort, domnița Ecaterina, văduva Luminăției Sale, Poetul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
focalizată pe mine. Nici nu te-am întrebat ce-ai mai făcut! Fiona s-a strâmbat. —Stai liniștită. Chiar trebuie să fii focalizată pe tine atunci când vrei să rămâi gravidă. Vreo bârfă, ceva? Am nevoie de ceva care să mă înveselească. Fiona a tresărit. —Da, am vești, dar mă tem că sunt tot deprimante. Noaptea trecută am avut parte de un episod dramatic și-abia așteptam să spun cuiva. A! Dă-i drumu’! Alison s-a aplecat în față nerăbdătoare. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tristă. În fond, Paolo și Giorgio sunt încă mici. Peste câțiva ani, s-ar putea să ai parte de aceleași necazuri ca și mine, numai că în doză dublă. —Grozav! Alison a scos limba la Fiona. —Tu trebuia să mă înveselești, nu să mă faci să mă simt și mai rău. —Scuze, i-a răspuns femeia spăsită. Dar asta e realitatea vieții de soție numărul doi, în cazul în care sunt și copii implicați. La noi nu e ca în The
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o bere, mâncăm ceva... — Trebuie să mâncăm, râse Rafael. Îmi place de tine, Rafaele, că ești om de înțeles. Complimentul ăsta îi întețește râsul, și că scuză-mă, ce-i aia, ce înseamnă om de înțeles? Glumește, desigur, ca să-și înveselească proaspătul prieten, care afișează o figură gravă, conformă cu situația lui Rafael. Atâta că Mărgărit n-o ia ca pe o glumă. Îi explică pe un ton de o naivitate senină cum că-i om de înțeles, fiindcă ei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cât mă bucur pentru tine că ai reușit să-ți aranjezi să pleci, și abia aștept să mă chemi și pe mine acolo... Frate-său e zvelt, brunețel, tinerel ca și ea, vesel, și uite că și Mirela s-a înveselit aflând c-o să plece și o s-o cheme și pe ea în Austria, așa încât Rafael n-are decât să-și amintească de discuția lor din urmă cu doi ani și ceva, când o sfătuise că mai bine să nu plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mă ambalez atâta, ca ea. Ha! Nu e decât un pui de găină jigărit, dacă e să mă Întrebi pe mine. Habar n-am ce vede Derek la ea. Am coborât scările rânjind. Lou reușea de fiecare dată să mă Înveselească. Treptele erau foarte aglomerate din cauza femeilor Îmbrăcate și machiate care se Îndreptau hotărâte În direcția opusă și am fost fericită să găsesc camerele de duș aproape goale. Două fete discutau Însuflețit sub jetul de apă; una avea pielea foarte Închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sau se proptea de ceva. Îmi aruncă În treacăt un zâmbet prietenos. — Salut, Sam. Cum mai merge? — Bine, mersi. I-am zâmbit și eu larg. Lejeritatea cu care se comporta era contagioasă; Derek poseda o abilitate Înnăscută de a-i Înveseli pe oameni doar prin purtarea sa firească. La sală erau o grămadă de tipi arătoși și cu trupuri perfecte, dar Derek lua premiul Întâi pentru chipul lui atrăgător și aerul de completă degajare. Nimic nu părea să-l frământe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din urmă, o remarcă făcută Întâmplător a fost cea mi-a dat ideea de a atașa de ea un lanț și de a o sălta peste una dintre grinzile din tavan. Nici n-am terminat bine, că s-a și Înveselit; desigur, Chestia știuse tot timpul că, de fapt, ea era o instalație mobilă și așteptase cu sufletul la gură să-mi dau și eu seama de asta. Legănându-se maiestos În aer, de parcă ar fi fost o planetă proaspăt descoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să mă gândesc serios. Eram toate trei strânse În apartamentul lui Rachel, pentru un mini-consiliu de război. Afară era o zi superbă; razele soarelui se revărsau prin ferestrele imense din spatele meu, Învăluind măsuța de cafea Într-o strălucire aurie și Înveselind canapeaua roșie. Nu se vedeau decât câteva gâze de praf În lumină, mărturia că Rachel era o gospodină desăvârșită. Ea și Lou fumau, chiar și eu simțindu-mă tentată să cer o țigară. Se vedea că suntem Încordate. Cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la cap, i-am replicat eu, sever. Ai ajuns ahtiată după putere. M-am așezat pe un colț al biroului. — Vreau să te Întreb ceva În legătură cu sistemul de alarmă. * * * Am presupus că ceea ce urma să o Întreb avea s-o Înveselească pe Lou. Nici vorbă. Când i-am explicat ce urmăream, expresia ei părea să spună „Ce mama dracului mai e și e asta?“. Mă așteptam ca acum, fiind directoarea sălii, să ia mai În serios eventualele Încălcări ale normelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
arestarea lui Rachel și eliberarea lui Derek din Închisoare. De-a lungul ultimelor săptămâni, nu băgasem de seamă că nu mâncase mai nimic. N-o prindea deloc noua Înfățișare. Acum, că ce era mai rău trecuse, speram că se va Înveseli din nou și că va pune la loc cele șase kilograme pierdute. Își pierduse și ținuta maiestuoasă și fastul care o caracterizau. Ștergându-și fața cu un șervețel, Își ridică ochii spre mine. — Iartă-mă, Sam. N-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mă cuibăresc în brațele ei ca și când ar fi mama mea, iar eu fiica ei, ea soarele, eu luna, pregătită să adorm și să nu mă mai trezesc niciodată, dar pași grăbiți se aud deodată colindând casa. S-a întors, mă înveselesc eu, mi-a auzit strigătele și s-a întors, nu ne poate părăsi, nici el nu poate trăi fără noi, cu toții suntem mădularele bolnave ale unui singur trup, însă în clipa aceea se apropie de noi silueta negricioasă a Zoharei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a plecat, pentru că i-ar fi plăcut să-i mai vorbesc despre el. Reiko a întrebat cine era Cavaleristul. I-am povestit și ei câte ceva și am făcut-o să râdă cu poftă. Poveștile despre Cavalerist smulgeau întotdeauna zâmbete și înveseleau lumea. La ora șase ne-am dus la cantina din clădirea principală ca să cinăm. Eu și Naoko am mâncat pește prăjit cu salată de crudități, legume fierte, orez și supă. Reiko s-a mulțumit cu o salată din paste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
chelnerul. — Se pare că avea probleme cu pieptul. Cică a luat parte la primele lupte ale mișcării și a luptat În Sierra, dar era prea bolnav ca să mai poată continua. — Și ieri după-amiază ieșise și el În oraș ca să mai Înveselească lumea, sugerai. Nu, spuse directorul. Vezi, e o chestie cum rar ți se-ntîmplă să vezi. Tot ce e legat de ea e muy raro. Uite ce-am aflat de la polițiști, care sînt foarte eficienți dacă au destul timp. Au interogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
grămadă de altă fete. Mai e Manolita, tot la Florida. Tipu’ de la Seguridad cu care stă e plecat În Valencia și ea Îi e fidelă cu oricine. — Auzi, Hank, ce-ncerci să-mi vinzi tu aicea? — Voiam doar să te-nveselesc puțin. — Maturizează-te odată. Ce mi-e Încă o gagică? — Încă o gagică. — Nu mă deranjează să mor nițel. Treaba asta cu moartea e doar o porcărie. Ce mă enervează e că-i degeaba. Atacul Ăsta e conceput greșit, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bucur că nu ești matur. N-o să mă trimită nicăieri. Și hai să nu mai vorbim despre lucruri morbide, chiar dacă ce scriu eu e morbid. — Eu n-am zis că-i morbid. — Știu. Dar toată lumea zice asta. — Hai să ne-nveselim, Nickie. PĂdurea asta ne-a făcut să fim prea solemni. — Ieșim din ea În curînd. Și atunci o să vezi locul În care o să stăm. Ți-e foame, Piticot? — Puțin. — Așa mă gîndeam și eu. SĂ mîncăm niște mere. Coborau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ai Început să te cam Îngrijorezi. N-aș spune. — Da’ putem să ne distrăm mai departe, nu? SĂ fim veseli. Da-s vesel. Nu pari foarte vesel. PĂi atunci poate că nu-s. — Da’ nu s-ar putea să te Înveselești? Eu sînt veselă, nu vezi? — O să mă Înveselesc și eu. Pe cuvînt. Uitîndu-se În față, pe drumul Ăla pe care condusese de atîtea ori În viața sa, văzÎndu-l cum i se Întinde Înainte, realizînd că e același drum, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spune. — Da’ putem să ne distrăm mai departe, nu? SĂ fim veseli. Da-s vesel. Nu pari foarte vesel. PĂi atunci poate că nu-s. — Da’ nu s-ar putea să te Înveselești? Eu sînt veselă, nu vezi? — O să mă Înveselesc și eu. Pe cuvînt. Uitîndu-se În față, pe drumul Ăla pe care condusese de atîtea ori În viața sa, văzÎndu-l cum i se Întinde Înainte, realizînd că e același drum, cu șanțurile de pe margini și pădurea și mlaștinile, realizînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În el acel gol pe care trebuia să-l oprească. Te iubesc, fata mea, spuse. Nu credea ce zice. Însă suna bine, așa cum o spusese: — Te iubesc foarte mult și o să-ncerc să fiu bun cu tine. — Și o să te Înveselești. — Da, o să mă Înveselesc. — Minunat. Începem de-acum? — SÎntem pe drum. CÎnd vedem păsĂrile? — SÎnt mult mai departe În perioada asta. — Roger? — Da, Bratchen. Nu-i nevoie să te forțezi să fii mai vesel.Avem tot timpul să ne distrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe care trebuia să-l oprească. Te iubesc, fata mea, spuse. Nu credea ce zice. Însă suna bine, așa cum o spusese: — Te iubesc foarte mult și o să-ncerc să fiu bun cu tine. — Și o să te Înveselești. — Da, o să mă Înveselesc. — Minunat. Începem de-acum? — SÎntem pe drum. CÎnd vedem păsĂrile? — SÎnt mult mai departe În perioada asta. — Roger? — Da, Bratchen. Nu-i nevoie să te forțezi să fii mai vesel.Avem tot timpul să ne distrăm. Tu să fii cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vrei să faci. — Termină. Ai o atitudine așa superioară și n-ai nevoie de ea. Roger? — Da, Bratchen. — Te iubesc foarte mult și n-o să mai facem asta, da? — Da. Serios. — Nici nu știi ce mă bucur. Și-acum ne-nveselim? — Sigur că da. Uite, spuse. PĂsările, uite-le. Astea-s primele. Treceau albe printre chiparoșii care se Înălțau ca o insulă din mlaștina din stînga și străluceau În soarele care-și arunca razele printre copacii negri și, pe măsură ce soarele apunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
față de una singură. —Douăzeci, spune el în cele din urmă. Mai mult sau mai puțin. Cred că mi-au scăpat vreo câteva. Am avut nevoie de ele să nu mă simt singură... de fapt nu sună cum ar trebui... mă înveseleau și încă o mai fac... — Dar ăsta e un adevărat altar, spune Davey. Un mausoleu. Nu-i de mirare că nu m-ai invitat la tine de când v-ați despărțit. Mă privește în ochi. E chiar mai rău decât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în birou, mănâncă singur pe undeva și se gândește cu tristețe la ultima măgărie a fratelui său, așa că nu se poate bucura de cuvintele mele. Păcat. Când aude apelativul Maior Barney, zâmbește totdeauna satisfăcut. Cu siguranță că l-ar fi înveselit și de data asta. Traversez Clerkenwell Green cu o pungă plină cu scorțișoară, ciocolată cu migdale și alte delicatese piperate, am bonul - mulțumesc, Maior Barney, că mi-ai amintit - bine ascuns în buzunar și dau cu ochii de Finn. Fumează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]