682 matches
-
un raport ca de la mijloc/instrument la scop/interes. Astfel, regulamentele parlamentare se constituie într-un ansamblu de norme juridice, menite să organizeze și să disciplineze activitatea parlamentară cu privire, printre altele, la procedura de legiferare, de numire sau de învestitură a celor mai importante instituții sau autorități publice în stat, precum și regulile de organizare și funcționare ale fiecărei Camere. Normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfășurarea activităților parlamentare în scopul îndeplinirii atribuțiilor constituționale ale Parlamentului, autoritate reprezentativă prin care
DECIZIE nr. 223 din 13 aprilie 2016 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în faza unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271590_a_272919]
-
terminată cu înfrângere; încheierea unei înțelegeri de pare între cele două părți; plata unei sume de bani considerat de otomani în mod invariabil tribut ( numite fie djizye, fie kharadj); acordarea protecției de către sultan; confirmarea domniei și acrdarea unor însemne de învestitură voievodului sau trimisului acestuia. Izvoarele dovedesc cu prisosință că acceptarea tributului și a „supuenrii”, încheierea unor „legăminte” nu sunt specifice numai unui moment anume. În istoriografia română s-au absolutizat textele apocrife din sec. XVII-XVIII. În realitate, nu au existat
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de pacificare în Europa. Având în vedere schisma din interiorul bisericii catolice din Franța și având nevoie de un stat unit, Napoleon a semnat Concordatul cu Sfântul Scaun. Astfel, Papa cerea demisia episcopilor refractari, episcopii constituționali fiind demiși, fiind reintrodusă învestitură canonică. Napoleon a acordat o mare atenție educației, punând accentul pe învățământul universitar care pregătea cadrele imperiale. În 1802 a fost adoptată legea care privea învățământul secundar, iar în 1806 a fost adoptată o lege care punea bazele unei Universități
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
iar regele german a fost numit Împărat romano-german al acestor regiuni în 962. Pe timpul domniei împăraților salici (1024-1125), Sfântul Imperiu Roman (Imperiul romano-german) a cucerit nordul Italiei și Burgundia, dar împărații și-au pierdut din putere în urma unei controverse privind învestitura. Pe timpul împăraților Hohenstaufen (1138-1254), prinții germani au căutat să se extindă spre sud și est, ajungând să controleze teritorii locuite de slavi înainte ca germanii să trimită coloniști în aceste pământuri, și chiar mai la est (ceea ce s-a numit
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
Vlad Țepeș, s-a ridicat împotriva ucigașului tatălui, unchiului sau, Petru Aron, pe care l-a înfrânt în lupta de la Doljești la 12 aprilie și la Orbic pe 14 aprilie. Pe câmpul Dreptății, de la Suceava, în față supușilor, a primit învestitură domnească. Tânărul voievod avea probleme de rezolvat. Trebuia să restabilească ordinea internă, prin întărirea autorității domnești, apoi a anihilat orice pretendent la tron. Petru Aron, care a reușit să scape din bătălie, s-a refugiat în Polonia. Ștefan l-a
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
problema taxelor vamale, Chamberlain l-a demis, oferindu-i postul onorific de Lord Privy Seal („Lordul Sigiliului Personal”), pe care Runciman l-a refuzat supărat. Runciman, membru al Partidului Național Liberal, era considerat leneș de Chamberlain. La scurt timp după învestitură, și-a instruit miniștrii să pregătească programe politice pe doi ani. Aceste rapoarte aveau să fie integrate, cu intenția de a coordona adoptarea de legi prin Parlament, al cărui mandat urma să expire în noiembrie 1940. Când a preluat postul
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
țării, nerealizând că avea să rămână în istorie pentru deciziile de politică externă. Unul din motivele pentru care a căutat rezolvarea rapidă a problemelor europene a fost dorința sa de a se concentra asupra afacerilor interne. La scurt timp după învestitură, a obținut adoptarea Legii Fabricilor din 1937. Această lege avea ca scop îmbunătățirea condițiilor de muncă din fabrici, punând astfel o limită a numărului de ore de lucru ale femeilor și copiilor. În 1938, Parlamentul a adoptat Legea Cărbunelui, care
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
pilot. În septembrie 1971 și-a început cariera în Marina Regală, unde a rămas până în 1976. A fost de asemenea și pilot de elicopter. Charles a fost numit Prinț de Wales și Conte de Chester la 26 iulie 1958, deși învestitura lui ca atare a avut loc la 1 iulie 1969, când a fost încoronat de mama lui în cadrul unei ceremonii televizate de la castelul Caernarfon. Cu acea ocazie, a vorbit atât în engleză cât și în galeză. I s-au încredințat
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]
-
a deținut puterea executivă în România din 23 decembrie 2009, când a primit votul de învestitură din partea Parlamentului până la 9 februarie 2012, când, după ce primul ministru a depus mandatul guvernului, succesorul acestuia, guvernul Ungureanu, a primit votul de învestitură al Parlamentului. Coaliția care a susținut acest guvern a fost formată din Partidul Democrat Liberal, Uniunea Democrată
Guvernul Emil Boc (2) () [Corola-website/Science/317869_a_319198]
-
a deținut puterea executivă în România din 23 decembrie 2009, când a primit votul de învestitură din partea Parlamentului până la 9 februarie 2012, când, după ce primul ministru a depus mandatul guvernului, succesorul acestuia, guvernul Ungureanu, a primit votul de învestitură al Parlamentului. Coaliția care a susținut acest guvern a fost formată din Partidul Democrat Liberal, Uniunea Democrată Maghiară din România și Uniunea Națională pentru Progresul României, partid format în jurul unor parlamentari independenți care au demisionat sau au fost demiși din
Guvernul Emil Boc (2) () [Corola-website/Science/317869_a_319198]
-
echilibrarea bugetului, guvernul român avea nevoie de o tranșă a unui împrumut de la Fondul Monetar Internațional, instituție care, însă, a blocat această tranșă până la adoptarea bugetului pe anul 2010, buget care a intrat în dezbaterea Parlamentului la scurt timp după învestitura guvernului. Deși politica guvernului a fost menținerea cotei unice de impozitare, ministrul de finanțe, Sebastian Vlădescu, s-a opus oricărei încercări de a reduce contribuțiile la Asigurările Sociale și alte obligații fiscale, promițând însă că 2010 „va fi primul an
Guvernul Emil Boc (2) () [Corola-website/Science/317869_a_319198]
-
unor "elemente care au legătură cu serviciile secrete britanice", susținea pe 21 iunie ministrul iranian de externe, Manouchehr Mottaki. Casa Albă recunoaște că Mahmoud Ahmadinejad este președintele "ales" al Iranului, dar nu are de gând să îl felicite cu ocazia învestiturii sale. Statele Unite întrețin relații diplomatice cu Iranul prin intermediul ambasadei Elveției.
Alegeri prezidențiale în Iran, 2009 () [Corola-website/Science/319609_a_320938]
-
constituțional regele, ca șef al statului, susține un prim-ministru propus spre aprobare Congresului, practic, Regele are nevoie de o marjă de apreciere. Fiecare dintre candidați, începând cu candidatul celui mai mare partid, vine în fața Congresului pentru două voturi de învestitură, în primul rând prin majoritate, iar al doilea prin pluralitatea. De obicei, liderul celui mai mare bloc devine prim-ministru al Spaniei, cu excepția cazului în coaliție a diferitelor părți acre are o majoritate de locuri. La Alegerile legislative spaniole din
Alegeri legislative în Spania, 2004 () [Corola-website/Science/319650_a_320979]
-
cavalerului feudal. Ceremonialul medieval ce avea loc la primirea cuiva în rândul cavalerilor se numea "acoladă" și consta dintr-o îmbrățișare și o lovitură ușoară cu latul spadei, dată de învestitor celui învestit. Seniorul îi înmâna personal cavalerului spada la învestitură, ea devenind astfel personificată. Importanța spadei era așa de mare în evul mediu, încât este uneori personaj principal în cântecele trubadurilor și menestrelilor, atribuindu-i-se și puteri supranaturale. Au rămas în istorie "Excalibur", spada regelui Arthur, "Durendal", spada lui
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
fost ales fără a avea contracandidat. El a fost ales din mai multe motive: Hyde a fost învestit la 26 iunie 1938 în funcția de președinte al Irlandei, fiind prima persoană care a ocupat-o. Hyde a depus jurământul de învestitură în limba irlandeză, tradiție care s-a păstrat fără abatere până astăzi, deși președintelui îi este permis să rostească jurământul și în engleză. Jurământul său, rostit în dialectul său nativ din Roscommon, rămâne una din puținele înregistrări ale unui dialect
Douglas Hyde () [Corola-website/Science/322495_a_323824]
-
astăzi, deși președintelui îi este permis să rostească jurământul și în engleză. Jurământul său, rostit în dialectul său nativ din Roscommon, rămâne una din puținele înregistrări ale unui dialect de mult dispărut, Hyde fiind unul dintre ultimii săi vorbitori. După învestitură, s-a mutat în "Viceregal Lodge" din Phoenix Park, clădire denumită de atunci Áras an Uachtaráin („Reședința președintelui”). Deși a fost pus în situația de a stabili precedentul privind rolul și comportamentul președintelui, Hyde a ales să-și interpreteze atribuțiile
Douglas Hyde () [Corola-website/Science/322495_a_323824]
-
de Aragon și Alfonso de Sevilla. El a instalat o serie de califi care deși purtau acest titlu, niciunul nu deținea autoritatea funcției respective. În 1261 îl instalează pe califul , iar în schimb a primit de la acesta un document de învestitură, care îi conferea autoritate în Egipt, Siria, Diyar Bakr, Hijaz, Yemen și ținutul Eufratului. Un an mai târziu, Baibars a instalat pe califul , ai cărui moștenitori, au deținut, timp de două secole și jumătate, funcția de pseudo-califi, care se mulțumeau
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
nevoiți să cedeze teritoriul slavilor milcieni din Luzacia Superioară monarhului polon. În 1046, marca a revenit contelui Otto de Weimar-Orlamünde, iar din 1067 familiei nobililor saxoni Brunonen, al căror reprezentant, Egbert al II-lea, a fost depus în timpul Luptei pentru învestitură, în 1089. Împăratul Henric al IV-lea a acordat atunci Meissen contelui Henric de Eilbenburg, membru al Casei de Wettin, dinastie sub a cărei domnie marca va rămâne pentru tot restul existenței sale. Sub conducerea markgrafului Wiprecht de Groitzsch în
Marca de Meissen () [Corola-website/Science/325377_a_326706]
-
ani mai târziu de americani la 5 mai 1945. Și-a reluat mandatul de deputat între 1946 și 1958, și a fost ales primar al Avignonului în 1953. A prezidat Adunarea Stângii Republicane în 1957. În 1958, a votat împotriva învestiturii generalului de Gaulle. În primul tur de scrutin al alegerilor legislative din noiembrie 1958, a ieșit al treilea și a pierdut astfel mandatul, neintrând în turul al doilea. După aceasta, a demisionat din funcția de primar al Avignonului. A murit
Édouard Daladier () [Corola-website/Science/323720_a_325049]
-
presărat invidie în rândul principilor, care s-au coalizat pentru a împiedica alegerea sa regală. Noul rege, Conrad al III-lea de Hohenstaufen, a solicitat "insignia" imperiale care se aflau în posesia lui Henric, iar acesta a cerut în schimb învestitura pentru Ducatul de Saxonia. Însă Conrad, care se temea de puterea lui Henric, a refuzat să consimtă, pretextând că era ilegal ca două ducate să încapă într-o singură mână. Încercările de a se ajunge la o înțelegere au eșuat
Henric al X-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325110_a_326439]
-
în tăcere noului duce desemnat, care era reprezentantul uneia dintre cele mai vechi familii din zonă. Repudierea ducesei, care ar fi putut fi reținută ca un act de injustiție, pare să nu îi fi adus niciun prejudiciu. În timpul Luptei pentru învestitură, totuși Welf a schimbat tabăra, întorcându-se împotriva împăratului Henric și susținându-l pe papa Grigore al VII-lea. Astfel, el a acordat sprijin în martie 1077 alegerii ca anti-rege a lui Rudolf de Rheinfelden. Papa și împăratul s-au
Welf I de Bavaria () [Corola-website/Science/325112_a_326441]
-
contesa Matilda de Toscana, care a murit fără copii și i-a lăsat acestuia întinsele sale posesiuni, incluzând Toscana, Ferrara, Modena, Mantova și Reggio. Dat fiind că dinastia Welfilor a fost susținătoare a papalității în controversele legate de Lupta pentru învestitură împotriva Imperiului, aliații papei au început să fie numiți guelfi. Ducele Henric al IX-lea "cel Negru" de Bavaria între 1120 și 1126, a fost primul dintre cei trei duci din casa de Welf cu numele de Henric. Fiul său
Dinastia Welfilor () [Corola-website/Science/325183_a_326512]
-
german Henric al IV-lea și un grup de nobili saxoni răsculați pe malul râului Unstrut, în apropiere de Langensalza. Bătălia a constituit o victorie totală a lui Henric, având ca rezultat supunerea Saxoniei cu puțin înainte ca Lupta pentru învestitură dintre Papalitate și Imperiu să înceapă. Bătălia este cunoscută în Germania sub numele de "Schlacht bei Homburg an der Unstrut" ("Bătălia de la Homburg pe Unstrut"). De la începutul domniei sale, Henric al IV-lea suferiseră numeroase eșecuri în Saxonia. Încercările de restaurare
Bătălia de la Langensalza () [Corola-website/Science/325207_a_326536]
-
viitoare a Ducatului de Saxonia; el a încheiat prin a-l elibera pe Otto of Nordheim și a-l face vicerege al său în Saxonia. Henric a considerat în acest moment ca fiind definitiv rezolvată problema saxonă, însă Lupta pentru învestitură va întrerupe pacea imediat după aceea.
Bătălia de la Langensalza () [Corola-website/Science/325207_a_326536]
-
Rudolf, fiind cumnat cu Henric al IV-lea, a sprijinit inițial campaniile acestuia. Astfel, el l-a însoțit în Thuringia și în Saxonia și a contribuit din plin la bătălia de la Langensalza împotriva răsculaților. Cu toate acestea, atunci când Lupta pentru învestitură a izbucnit, iar Henric a fost excomunicat, Rudolf s-a întâlnit cu alți câțiva nobili pentru a decide asupra viitoarelor evoluții ale evenimentelor. Cu toate că excomunicarea lui Henric a fost ridicată în 1077, rebelii au continuat să își planifice acțiunile. La
Rudolf de Rheinfelden () [Corola-website/Science/325205_a_326534]