1,459 matches
-
că, până astăzi, s-au comis 16.000 de asasinate iar mai mult de 7000 de case au fost jefuite". Și adaugă că "datele sunt incomplete". Iar Oliveira Martins, socialistul, scrie în Portugal Contemporaneo: "Miguelistul era o victimă, un inamic învins. Îl vânau cum se vânează lupii și orice ofensă anterioară, orice crimă, era pedepsită cu o moarte fără judecată. Învingătorii, socotindu-se exponenții unei suveranități absolute, au plătit însutit tot ceea ce primiseră". Războiul civil, în loc să se curme prin capitularea de la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe care o ofer nu este, bineînțeles, mai autorizată decât altele, dar are, după părerea mea, sprijinul logicii. în mod particular, mi se pare totuși de neînchipuit ca, după un masacru de asemenea proporții, din care Atila a ieșit, oricum, învins și cu mari pierderi, Etius să se gândească în mod real că ar putea „folosi“ în vreun fel spre folosul propriu armatele hune. Nu mi se pare credibilă nici teza celor care au vrut să vadă în comportamentul său un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
definitiv. Nu vor mai exista alte schimbări. Sau devii ca noi ceilalți totipotenți, sau... Ochii ei se luminară. Mâinile i se întinseră impulsiv și-l prinseră de braț. - Lesley, nu vezi? Nu vezi! Îți datorăm asta; datorăm acestei lumi amărâte, învinse, lipsite de speranță; față de ea avem datoria să-ți dăm această șansă. Vino aici și stai jos. Trebuie să-ți spun câteva cuvinte. Trebuie să te conving. Ea îl atinse. Și, după un moment de ezitare, Craig se lăsă condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și să se bucure de viață. Poate ultima remarcă, din ajun, a doamnei K și felul natural în care fusese rostită, nu ca un argument grăbit și inutil, ca ultimele muniții consumate în van de o armată care se știe învinsă. Aveam de ales între a accepta propunerea femeii sau de a aduce, peste câteva zile sau poate săptămâni, o jerbă împreună cu condoleanțe familiei îndoliate. Și iată că am ales..." între timp, fără să știe cum și când, ajunsese în camera
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe o femeie, nu poți înțelege deloc pentru ce ai iubit-o, oricâte sforțări de memorie ai face. Un bărbat simte o jenă, o ezitare față cu bărbatul căruia i-a răpit inima unei femei. O femeie, față cu rivala învinsă, are conștiința calmă, senină și un aer de triumfală sfidare. Când un bărbat iubitor de confort moral își părăsește femeia și iubește pe alta, e foarte iritat că-i mai lipsește o condiție ca să fie complet fericit: aprobarea femeii părăsite
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toată odaia: "Da unde-i oare Adela? Unde s-a ascuns Adela?" Și numai când nu se mai putea ținea de râs și vedea că din vina ei s-a dat de gol, îndepărta plapuma de pe față și se considera învinsă. În iarna când a fost bolnavă de scarlatină și am vegheat adesea la patul ei, în calitatea mea de student în medicină, o învățasem în timpul convalescenței un cântec, care a avut un rol însemnat în legăturile noastre de mai târziu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Învăluit Într’o euforie de cinste, de dreptate, la un moment dat regretă chiar faptul stupid de a nutri gânduri În care fata Îl putea respinge...!!” Părăsiră localul la ora Închiderii. Tony Pavone se putea considera un Învins! Cu siguranță Învins, tocmai datorită unei puteri de apărare pe care el n’o reușise s’o contracareze. Totuși, ca oricare fată ce abea a deschis ochii către lume, se putea rătăci În „Imensitatea hidoasă a ciulinilor!!”. Amândoi de mână, străbătură o porțiune
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la victoria finală a războiului și aplaudând toate revendicările fiorosului asasin Stalin,opținând În zona de influență bolșevică și cu trupe de ocupație aproape toate țările dela granița Europeană, plus Ungaria și Cehoslovacia...! România fost tratată și pedepsită În calitate de țară Învinsă. De ce...? Diplomații noștri comuniști, analfabeți, dacă le arătai o hartă a Europei să indentifice Parisul - Îi puneai În dificultate. Drept urmare a acestor negocieri, și În mod special al delegației române, ce datorită insuficienței pregătiri diplomatice,ce totuși aveau absolvite unele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înzestrată cu echipament de luptă motorizat și arme ușor de manevrat, cu abnegția și vitejia bine cunoscută a-r fi putut intra În Paris Înaintea americanilor și, implicit În posesia laboratorului de energie nucleară...!România trebuia tratată nu ca țară Învinsă ci parteneră și, să-i fie recunoscut meritul dovedit al Învingătorului...! După a mea opinie, Puterile Aliate, au comis un act extrem de puțin cavaleresc, lăsând-o pradă bolșevicilor s-o umilească mai năpraznic decăt năvălirile barbare, România care drept urmare a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dacă vreun om tânjește la altă religie decât Islam-ul, aceasta nu se va accepta niciodată.” Musulmanii nu încearcă să convertească pe nimeni; n-au nevoie să schimbe părerile nimănui. Dacă nu crezi, atunci trebuie să fi eliminat, ignorat sau învins, iar Allah le-a rezervat un loc special tuturor celor care luptă în numele Lui. „Dacă ești ucis sau mori pe calea lui Allah, iertarea și mila Lui sunt mai de preț decât toate câștigurile.” Ahmad nu crezuse asta dintotdeauna. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
frumoase prietenii. Confesiunea bradului Am urcat muntele înzăpezit pentru a atinge creanga bradului, nedumerită de atâta candoare Ce-o citesc în privire, îl supun unui test găsit într-o carte: Îți propun un joc la care nu există învingător și învins. Nu, eu sunt învingătorul, pe brațele mele și-au făcut cuib rândunele, iar dincolo de mine, stelele, adunate grămadă, îmi luminează destinul. Pentru o clipă, doar pentru o clipă, ne vom schimba rolurile: tu-i vei deveni adolescenta ce aleargă pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gene, Ecoul ce sub cerul gol se-ascunde, Și-adorm în patul nopților perene, Ca pe zăpada liniștii profunde. Iar când noaptea cerne șoapta ca un scrum, Pe lacrimile umbrelor întinse, Prin liniști rătăcite fără drum, Îmi poartă pașii stelele învinse. Am să las gândul să-mi treacă peste chip, Să-mi lunece priviri ca vremea-nceată, Ca în clepsidră firul de nisip, Am să mă scurg în nemișcarea mată. Sub fereastră... Sub fereastră s-a strâns singurătatea, Să-mi vindece
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
primăvară. - Și acum, domnule judecător, cine știe ce ne așteaptă. - Mai sunt și datoriile de război, nu trebuie să uităm, spusei. - Dar ce au datoriile de război cu ce se întâmplă? - Mă refer la lipsurile de tot felul... Suntem tratați drept țară învinsă... - Și pentru asta trebuie instaurată dictatura? - Domnule Pavel, lucrurile acestea nu mai aparțin, cum s-ar crede, rațiunii, ci destinului, or, destinul nu poate fi judecat, deoarece e altceva decât rațiunea. - Și atunci? - Atunci nimic. Nimeni nu poate face nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vrut ca Abu-l-Hassan să fie răsturnat chiar în ziua victoriei lui, tot așa cum El a trimis potopul în ziua Parăzii, pentru a-l sili să-și încovoaie spinarea în fața Creatorului său, comentă Salma. Numai că bătrânul sultan nu se dădu învins. S-a refugiat la Málaga, și-a adunat credincioșii în jurul lui și a pus la cale o revanșă împotriva fiului. Regatul era de acum împărțit în două principate vrăjmașe, care aveau să se sfâșie sub privirea amuzată a castilienilor. „Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cinstit. Nu te vei sacrifica pe tine însuți lui Marte. Nu tu vei lupta să devii împărat... Ca să devii împărat, îl vei pune să lupte pentru tine pe cel mai mare gladiator din lume, vei pune să fie uciși cei învinși; acesta va fi sacrificiul pe care i-l vei aduce lui Marte. Lumina ce o învăluia pe Velunda începu să tremure, să pălească. În depărtare se auzi bubuitul unui tunet, iar cerul se întunecă. Adierea primăvăratică se înteți, retezând corolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privise nici spre mirmillonul care, ascuns în spatele scutului său asemenea țiparului între stânci, evita atacurile tracului ce mânuia o sica de forma unui cioc de vultur, executând lovituri circulare, menite să învingă rezistența celuilalt. Nu privise sângele și leșurile gladiatorilor învinși. — Legatul nostru nu vorbește? întrebă pentru a doua oară Vitellius, care scruta pe sub sprâncene chipul încordat al lui Antonius. Măcar să bea! Întinse propria cupă unui sclav, pentru ca acesta să i-o dea lui Antonius. — Bea pentru sănătatea și pentru întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la pământ apucă piciorul adversarului, îl trase, se rostogoli repede în față și-și arcui trupul. Forță genunchiul celuilalt, care se prăbuși la pământ cu un geamăt de durere, bătând de mai multe ori cu palma piciorul adversarului - se recunoștea învins. Proculus se așeză pe zidul mic ce înconjura palestra și îi făcu semn lui Antonius să vină lângă el. Rămase o vreme tăcut, privindu-i pe atleți. În cele din urmă i se adresă lui Antonius pe tonul maestrului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Bedriacum, zicea Hyrpus clătinând din cap. Îi obligă să construiască arena aceea. Caecina a poruncit ca aceia care se prăbușesc din cauza oboselii să fie biciuiți. Eu îi știu pe cremonezi, au o fire tare rea. Se uită cum muncesc soldații învinși, aruncă în ei cu zarzavaturi stricate și cu bălegar, îi jignesc... — Și Valens construiește o arenă la Bononia, interveni Marcus. Iar împăratul nostru, care se află încă în Gallia, a licențiat printr-un edict trupele de pretorieni care au luptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se aducă vin. Unii începură să se plângă de duhoarea care îi îngrețoșa; Vitellius le răspunse că trupul unui dușman ucis mirosea întotdeauna foarte frumos, mai ales dacă respectivul îți era concetățean. Făcea aluzie la adepții lui Otho, fiindcă împăratul învins fusese îngropat. Bău și puse să li se dea vin și celorlalți. Se opri în fața unei lespezi pe care scria În memoria lui Otho. Observă batjocoritor că era foarte modestă. Ceru să vadă pumnalul cu care se sinucisese Otho și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în cinstea cărora se desfășurau jocurile. Ce putea Vitellius să ofere poporului pentru a-și dovedi măreția? Amfiteatrul trebuia să fie destinat exclusiv luptelor de gladiatori - o ofrandă obligatorie pentru a-și atrage bunăvoința zeului Marte oferindu-i sângele celor învinși -, dar cel construit de Augustus, care se numea Taurus, după arhitectul care-l concepuse, fusese incendiat de Nero. Vitellius își adună în grabă arhitecții și construi, în apropiere de podul Milvius, un amfiteatru din lemn împodobit cu statui luate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
destinul, dar știa cu siguranță că nu trebuia să-și ucidă adversarul, fiindcă așa îi poruncea glasul acela. „Nu-l ucide...“ Auzea cuvintele acelea în somn și la sfârșitul fiecărei lupte, când ridica pumnalul, avându-l la picioare pe gladiatorul învins. — Nu ucid. Atunci te va ucide el pe tine! replică Marcus furios. Va trebui să te aperi cu toate puterile... Va fi o luptă cumplită, Valerius. Skorpius e foarte puternic, foarte crud. — Nu ucid. Marcus arătă cu degetul spre ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din brațe, din piatră, din fier, - Mulțimea anonimă se va avea în vedere. Tot, ce-mi trebuie să am, pot să cer. Parfum... incendii violet, și becurile-aprinse Amurgul licărește pe-orașul de vitrine Pierdut, mă duc și eu, cu brațele învinse, Plângând, Și fredonând, Gîndindu-mă la mine. Vals de toamnă La geamuri, toamna cântă funerar Un vals îndoliat, și monoton... - Hai să valsăm, iubito, prin salon, După al toamnei bocet mortuar. Auzi, cum muzica răsună clar În parcul falnic, antic, și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
O, vis, o suflet ideal, Iubirea, Care-ar vrea să-nceapă Ca de plăceri să tremuri... O, vis , o, suflet ideal, De n-ar afla Amantele din vremuri. * HIBERNAL NOPTAT II Ce umbră stă la geamul tău Ca de iubiri învinse ? ! Un fost poet, și-al nopții hău, Pe uliți ninse. Un plâns iernatic, innoptat, Cu viscol de urgie - În ceasul greu, întîrziat, Aleargă, cine știe... * MODERNĂ Cântau La "Radio" Populare, Aperitive, De-o țuică Și măsline. Legende clasice, Într-un
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
-l trateze în cameră, la hotel. Nu apărea atunci chiar și două zile la rând în Bulevard... 3tc "3" Traversez. Urc cu inimă fremătândă cele trei trepte ale berăriei. În ușă mă opresc să-mi savurez victoria. Stomacul, KO, pare învins. Damfurile localului, atât de îmbietoare: acreala berii răsuflate, jegul pardoselii nespălate, râncezeala micilor, fumăraia de Carpați și Mărășești, amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție din multilaterala noastră dezvoltată, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
surde, gemete aproape umane, de trup chinuit de lovituri grele, icnete de ins care nu vrea să țipe, se chinuie doar în dureri atroce, cu buzele încleștate, ultimă, disperată dovadă că a rămas viu și nu vrea să se lase învins, biruit. Privea și Ester într-acolo, înfrigurată, strângându-mă de braț ori de câte ori bila aceea imensă, după un lung balans, lovea zidul care se îndârjea să rămână în picioare, aruncându-i demolatorului, din când în când, câte o bucată de tencuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]