2,867 matches
-
atunci cînd avem curajul să ne judecăm unele prejudecăți cu privire la sine: „Dacă ne cercetăm bine, aproape Întotdeauna vom găsi În noi un păcat pe care-l osîndim la alții” (L.N. Tolstoi). De aici și recomandarea lui Seneca: „Vegheați asupra voastră, Învinuiți-vă singuri, judecați-vă, apoi, cereți iertare cîteodată, și, dacă este nevoie, dați-vă și cîte o pedeapsă”. * „CÎnd vorbești cu tine Însuți, ai Întotdeauna dreptate.” (H. de Balzac) La rîndul său, H. Heine afirmă: „Oricîtă bunăvoință ar avea, nici un
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cineva cînd l-a dat.” (N. Iorga) Cel care este lipsit de scrupule În obținerea banilor, ar trebui să știe că alții nu concep să-i obțină altfel decît prin muncă cinstită și prin multe sacrificii. * „Pasărea din cușcă te Învinuiește cîntînd.” (N. Iorga) Mai mult chiar, are o demnitate a ei: „Privighetoarea nu-și Împletește cuibul În colivie, pentru a nu lăsa sclavia moștenire puilor ei” (H.D. Djurban). * „Fapta ta cea mai bună e aceea de care ți-ai adus
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
valoare. * „Primește critica oricui, dar rezervă-ți hotărîrea.” (W. Shakespeare) Obligația de a ne flexibiliza continuu judecata nu ne scutește de datoria morală de a ne menține o identitate psihologică, de a ne asuma responsabilitatea unor păreri și decizii. * „De ce Învinuiești soarta, cînd singur Îți faci rău?” (Menander) În filosofia de viață indiană, un laitmotiv Îl reprezintă următoarea idee: „Destinul nu ocrotește pe cei stăpîniți de pofte și rătăciri”. În acest sens, și observația lui Heinz Rühmann este edificatoare: „Grijile nu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Antigoniei). * „Ar trebui să putem răspunde de norocul nostru, pentru a putea răspunde de ceea ce vom face.” (La Rochefoucauld) Cel care este Înzestrat, de exemplu, cu daruri sufletești are obligația morală de a fi exigent cu el Însuși. * „Cine se Învinuiește singur nu poate fi acuzat de către altul.” (P. Syrus) Ce mărturie mai clară poate fi, decît cea a propriei conștiințe? * „Orice faci să fie astfel, ca și cum cineva te-ar privi; singurătatea ne Îndeamnă spre toate relele.” (L.A. Seneca) „Singurătatea” nu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
două ori pe zi din cauza exceselor alimentare; cheltuie zilnic averi pe mâncare; se dedă, noaptea, unor practici sectare; îi detestă pe toți ceilalți filosofi; ce-i drept, n-a omorât, jupuit și mâncat copilași - de astfel de fapte vor fi învinuiți însă creștinii când le va veni rândul să fie calomniați. Pentru a calomnia cu succes, trebuie să travestești realitatea, să o deformezi, să-i aplici ușoare distorsiuni, trebuie ca, plecând de la ceva verosimil, să faci astfel încât să pară că e
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
adepților, cât și în ale adversarilor. Eu îl învinovățesc de pildă pe Goethe pentru exaltarea „vieții” și „organicului”, de unde a rezultat o „biolatrie” ce propagă numai platitudini, opacitate și barbarie latentă, ori patentă. Și câți nu ar mai fi de învinuit pentru consecințele degradate ale doctrinelor lor: Machiavelli, Nietzsche, Darwin, Hegel, Platon, Aristotel, Descartes e tutti quanti. Numai operele anodine sunt inocente. Un tribunal care ar adopta punctul de vedere al lui Ivasiuc ar trebui în mod consecvent să condamne toate
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de fiecare zi nu mai trebuie, cu siguranță, să se teamă de nimeni și de nimic, deoarece crezul său Îl va apăra, ca un scut, atât de propriile tentații, cât și de eventualele răutăți venite din jurul său.) „Vegheați asupra voastră, Învinuiți-vă singuri, judecați-vă apoi, cereți iertare câteodată și, dacă este nevoie, dați-vă și câte o pedeapsă.” (Seneca) La nevoie, devii curajos. (Un alt proverb ne oferă o explicație plastică: „Omul e leu În propria lui cauză”. De asemenea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-te lui Dumnezeu și muncește tot mereu”.) Mărturisirea adevărului Îți dă liniște. (Mai mult chiar, Îi redă unei conștiințe Încărcate sentimentul demnității pierdute: „Cugetul bun e cea mai bună pernă”.) „Oricine a trăit astfel Încât conștiința lui să nu-l poată Învinui de nimic simte o mulțumire vie, care-l face fericit.” (R. Descartes) Ultimul regret nu folosește la nimic. (Să regretăm atât timp cât se mai poate face ceva.) „Spre a dobândi pacea lăuntrică, trebuie să ajungem, prin căință, dincolo de căință: la a
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o „mostră” din gîndirea sa: „Principala noastră problemă este lipsurile noastre”. Și alți ofițeri superiori gîndesc rudimentar (pp. 152-156, 161-208). La fel ca În comediile cu Chaplin, dincolo de comic se ascunde tragicul. Oameni nevinovați au fost condamnați pentru „sabotaj”, fiind Învinuiți de Securitate că au stricat „utilaje sovietice” la Canal, deși acestea au ajuns În România defecte, după ce au fost exploatate ani buni În construcțiile „Marelui Frate” (pp. 141, 182). Chiar și un copil care culege de pe cîmp un „snop de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Trimis, în timpul revoluției din Rusia, la Odessa spre a cunoaște realitățile revoluționare, e șocat de abuzurile și nedreptățile săvârșite în numele idealului socialist. Dezvăluindu-le într-o adunare, e închis fără judecată. Lecuit de revoluție, evadează și trece în țară, dar, învinuit de spionaj și acțiuni împotriva statului, e trimis la ocnă, unde își găsește sfârșitul. Pentru realismul înfățișării scenelor barbare ale revoluției ruse, romanul avea să fie interzis în 1946. Compus sub forma unui jurnal pe care preotul ocnei îl citește
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
populației, deci nu numai a armenilor, nu a fost cauzată doar de revenirea domnului, ci și de intensificarea jafurilor chiar de la începutul tulburărilor, în contextul lipsei autorității 35. În plus, întoarcerea lui Duca la Iași, înfrângerea răsculaților și pedepsirea celor învinuiți de ațâțarea revoltei nu a coincis cu pacificarea țării 36. Neistovirea fărădelegilor a avut o altă sursă și a lovit în special zona de nord a Moldovei. Republica nobiliară, amenințată de iminenta campanie otomană, nu a găsit forța unei reacții
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe țărani să le împartă între ei. Acuzațiile aduse de Uniunea Centrală a Sindicatelor Agricole din România proiectului național-țărănesc pe tema neglijării producției agricole păreau cu atât mai greu de susținut, cu cât presa care îi sprijinea pe comuniști îl învinuia tocmai pe temeiul faptului că acorda o atenție exagerată fermelor model. Dar moșierii au rămas, la fel ca și în întreaga perioadă interbelică, la fel de refractari față de orice restructurare a edificiului agrar, invocând vechile motive care glorificau rolul social și economic
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
stihial al spiritului ce nu se poate regăsi pe sine. Definirile de sine pe care le formulează scriitorul accentuează proteismul propriilor înfățișări, chipul poetic însuși fiind o iluzie propusă cititorului, asemeni ideii întrupate („Detestat de oamenii dintr-o bucată și / învinuit întotdeauna cu dovezi, / eu nu mă aflu nicicând acolo unde apar și / nici nu sunt așa cum mă vezi” - Autoportret), dar și - sau mai ales - eșecul final al efortului de a capta imateriala iluzie în poem, poemul fiind de fiecare dată
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
nuvele Golanii, cu o prefață de Mihail Dragomirescu, care îl recomandă drept un reprezentant al „verismului”, și Mărturisire. Fratele său Emil, ofițer în armata austro-ungară, încearcă în mai 1917 să treacă granița românească la Ghimeș, este prins ca dezertor și învinuit de spionaj, fiind executat prin spânzurare. Această dramă îi va inspira romanul Pădurea spânzuraților (1922). Colaborează cu articole literare și teatrale la ziarul „Lumina”, editat de C. Stere, și la „Scena”, sub directoratul lui A. de Herz. Are necazuri cu
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
partidului”, de „ideile călăuzitoare” ale noii ideologii, în anii săi de început Ș. păruse un ins rezonabil. Mulțumind celor care i-au arătat calea, el se leapădă hotărât de sonetele din tinerețe, „care se voiau filosofice” și care puteau fi învinuite, cum singur spune, de „individualism”. Va scrie de acum înainte, „cu stânga”, o poezie angajată, în versuri energice și clare. Pe alocuri, nesocotind pentru o clipă angajamentul, ecouri din folclor, din V. Alecsandri și Tudor Arghezi creează senzația unui lirism
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
vacilor slabe iliesciene, superstiția ne spunea că vor urma cel puțin șapte ani de prosperitate! Acum, când nu există om serios care să dea doi bani pe viitorul politic al d-lui Constantinescu, sigur că e foarte comod să-i învinuiești pe mercenarii și huliganii din presă. Calcul tipic de negustor obișnuit să înșele la cântar. Cred că foarte puțini dintre gazetarii cu nume din România așteptau altceva de la dl. Constantinescu decât începerea reformelor, eliminarea corupției și dezvăluirea misterelor revoluției din
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
jandarmi pedeștri, va compărea în fața Curții Marțiale (1913-1914) pentru insulte aduse ofițerimii, alegându-se cu o condamnare. Peste numai cinci ani, în 1919, va suporta un alt proces, politic de astă dată, cu o sentință dură (zece ani recluziune), fiind învinuit că făcuse, în „Gazeta Bucureștilor”, politică progermană. A beneficiat de un decret regal de grațiere. A colaborat, din 1896, la „Dochia”, „Foaia interesantă”, „Țara”, „Revista literară”, „Epoca”, „Carmen”, „Litere. Științe. Arte”, „Foaia populară”, „Evenimentul”, „Secolul XX”, „Literatorul”, „Noua revistă română
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
se întinde cetatea Romei. Paharul din mâna „desfrânatei” este (Ξ:≅< ∃∗γ8Λ(:ςϑΤ<, termen aproape tehnicizat care constituie o aluzie, incriminantă desigur, la cultele idolatre. În Vechiul Testament, „desfrânarea” reprezintă o metaforă foarte puternică, extrem de aspră, a apostaziei unite cu idolatria. Profeții învinuiesc poporul lui Israel de desfrânare de fiecare dată când acesta uită poruncile Dumnezeului său. În consecință, putem afirma că femeia simbolizează cultul idolatru impus de Roma supușilor săi, autorul descriind simbolic realitatea istorică în care trăiește. Femeia este așezată pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe unii, îi vor trage afară și îi vor lovi zicând: «Veniți, urmați‑ne nouă și închinați‑vă zeilor, de nu, vom mărturisi împotriva voastră!». Și cum aceștia nu se vor supune, îi vor duce în fața tribunalului și îi vor învinui că au lucrat împotriva legii Cezarului și îi vor condamna la moarte” (I, 20, 3). Care ar trebui să fie, în aceste condiții, atitudinea unui creștin? În celebrul pasaj din Epistola către Romani (cap. 13), Pavel își îndeamnă destinatarii la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vremea sa, care după ce a prins în mrejele vrăjilor sale un anumit număr de gură‑cască (este chiar viziunea lui Celsus), trage un semnal de alarmă înșelător, cu scopul de a elimina concurența care amenința coeziunea „sectei” sale: „El îl învinuiește apoi pe Mântuitorul, spunând că toate minunile sale au fost săvârșite prin vrăjitorie și că el alungă din preajma sa pe alții care, prin același fel de magie, ar fi putut face același lucru, lăudându‑se că le lucrează cu putere
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o vreme i-a fost credincios 214 ori (tot în 1536 ca și pe banul Toma) pe marele logofăt Tudor din Drăgoești (era căsătorit cu Dumitra, fiica lui Dimitrie Ghizdavăț), bănuindu-l de „hiclenie”215. Și Vlad Vintilă și-a învinuit boierii de trădare. Au pierit atunci, în 1534 și 1535, „ghiaurul sârb”. Pria, mare portar (o ținea pe Neacșa, fiică a logofătului Harvat; dacă dăm crezare numelui și acesta era un sud-dunărean, de neam croat, probabil), care îl pârâse turcilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fată cu sânge domnesc (era fiica lui Nicolae Pătrașcu și a Anei, fiica lui Radu Șerban), a fost măritată cu Istratie Leurdeanu, fiul faimosului uneltitor Stroe. Pe Istratie l-a ucis Mihnea al III-lea Radu, înainte de sfârșitul anului 1658, învinuindu-l de trădare. Și tot trădarea - pricinuitoare de mari tulburări și aducătoare de instabilitate - a fost cauza pentru care Voievodul Constantin Brâncoveanu a poruncit - vedem și noi cum - să i se reteze capul (destinat unei expuneri infamante) agăi Constantin Bălăceanu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nepoata Domnului Simion Movilă (zestrea ei îl va îmbogăți pe cel întors din pribegie), răposase cu doar câteva zile înainte, dar pe Anița (fiica lui Toader Palade, cu rubedenii înalte) moartea lui Velicico (după ce l-a omorât, Vodă l-a învinuit și de corupție) a lăsat-o văduvă. Căsătoriile celor doi puse, verosimil, la cale și cu amestecul Saftei Coarteș, nepoată a lui Miron Vodă Barnovschi (sub care Iancu Costin și-a început cariera dregătorească), - văduvă, căci hatmanul murise prin 1650
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
district mărunt este sediul unei jurisdicții proprii și puterea de viață și de moarte este în mâinile unor persoane neluminate și superstițioase 430. Ungurii din Transilvania - și catolicii, dar și calvinii, după ei - au aprins rugurile, pe care cei/cele învinuiți/te de vrăjitorie ajungeau după ce erau întâi supuși/se la proba focului și a apei. Muntenii și moldovenii nu le ardeau în foc pe vrăjitoare, dar și dincoace de Carpați manipulatoarelor de farmece li se putea întâmpla moarte. Astfel, au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
D. Amprent, sau „Muci” (număr unic, 1932). Un text i-a mai fost găzduit în „unu”. La sesizarea făcută Procuraturii de N. Iorga, căruia, în chip provocator, i se trimisese un exemplar, tinerii redactori sunt arestați și închiși la Văcărești, învinuiți de publicarea unor texte pornografice. Sunt eliberați după zece zile, iar judecarea lor se va amâna până când survine o amnistiere a faptei. Episodul îl va marca pe S.P., care nu va mai publica nimic în anii următori, dedicându-se total
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]