KorAP: Find »[drukola/base=șapcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...113 >

2,811 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448

Fecioara Maria. — Ții și dumneata la ea? — Da. Și nu pot să-l sufăr pe paroh. Nu pariază din principiu pe femei, așa că pierde mereu. Asta e educația pe care i-au dat-o. Așadar ai făcut rost de o șapcă. Presupun că te-i dus până la altar și ți-ai pus-o pe cap. Și m-au dat afară. — Atunci de ce te plângi? — Pentru că dincolo m-ar fi dat afară fără șapcă. Iosif numai că nu se plesnea peste genunchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
dat-o. Așadar ai făcut rost de o șapcă. Presupun că te-i dus până la altar și ți-ai pus-o pe cap. Și m-au dat afară. — Atunci de ce te plângi? — Pentru că dincolo m-ar fi dat afară fără șapcă. Iosif numai că nu se plesnea peste genunchi de fericire. — Ți-ai dat seama în sfârșit. — Atunci nu e nici o speranță? — Atunci nu, suflețelule, nici dacă te-ai fi născut cu părul cărunt, nici măcar atunci. Și ce m-am mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388

băiat, n-am știut ce să zic sau ce să fac. Avea în jur de șase ani, era un pic mai mare decât mine și îl chema Bruce. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-mi smulgă șapca din cap și s-o arunce în pârâul care trecea pe lângă casa lui. N-am știut cum să reacționez atunci, așa că am început să plâng. Tata a râs de mine și mi-a zis să îi răspund la fel, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

mă doare. Fața lui era o mască de ură, cu ochii verzi arzând de furie ca niște picături de acid care ar fi putut arde pielea din jurul lor. Părul îi era turtit și i se lipea de cap ca o șapcă. Arăta de parcă era la mile depărtare, călcând cu ambele picioare pe capul șoferului. Dar mă auzise. A slăbit imediat strânsoarea și și-a aplecat capul să-mi sărute umărul. —îmi pare rău, a spus respirând adânc. Mă gândeam... A lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

totdeauna seara, atunci când se aprindeau felinarele, când se închideau magazinele și când tramvaiele erau mai puțin aglomerate. Îmbrăcat în pantalonii mei demodați, dar la care nu renunțam pentru că o baretă trecută pe sub talpă îi ținea strâns lipiți de pulpe, cu șapca cu cozoroc lat, având alura unei pălării de damă, în mantaua mea cu guler înalt de stofă care-mi ajungea până la bărbie, pudrat ca un clown și cu ochii încleiați de vaselină, umblam pe bulevarde agățând cu privirea ochii tuturor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
să fim mai liniștiți. După asta ieși și închise ușa în urma ei. Atunci, de parcă am fi fost înțeleși, am început amândoi să ne luăm la revedere: Iag, după ce și-a recuperat rapid pălăria și bastonul, eu, după ce mi-am luat șapca. Și straniu: în timp ce Nelly și Kitty ne conduceau pe coridor, un fel de silă sau spaimă că cineva ar putea auzi vreun cuvânt pronunțat de mine, un cuvânt care m-ar lega de aceste fete, mă împingea parcă din spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
neagră. Sonia scoase un „ah!“ și-și scăpă geanta. Mă aplecai rapid, ridicai geanta și începui s-o șterg cu batista. Fără să se uite la ce fac și privindu-mă fix în ochi, Sonia întinse mâna și îmi scoase șapca de pe cap pe care începu s-o mângâie cu vârful degetelor, delicat, ca pe o pisicuță. Poate că, încurajat de acest gest, probabil și pentru că nu-și desprindea ochii din ochii mei, m-am apropiat de ea și am îmbrățișat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
val nevăzut de căldură care clătina cerul. Străzile erau pustii, luminoase, deși soarele nu răsărise încă. Tramvaiele nu se vedeau pe traseu. Doar un paznic de stradă, încins cu o curea de gimnazist, cu o barbă încărunță și cu o șapcă cu fund verde mătura bulevardul. Se apropia încet de mine, într-un nor de praf greu, care se așeza repede pe asfalt - părea un compas cu piciorul fixat în corpul lui și trasând cu coada lungă a măturii sute de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
și, gândindu-mă cui să telefonez, deși știu prea bine că nu am cui, cobor la cabină. Acolo, lângă scara principală, își are locul său Matei cel roșcat, îmbrăcat într-o scurtă de stofă albastră plisată la spate, cu o șapcă cu fund auriu și cu picioarele așezate pe un taburet. Frecându-și cu mâinile lui mari genunchii, ca după o căzătură, acesta își lasă periodic capul pe spate și cască de-i trosnesc fălcile; în gura deschisă i se vede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
tixit de șube, încât portarul se porni să gâfâie și să sară de colo-colo cu mantaua mea în mână; încerca orbește să o agațe în câte un cui de pe care cădea imediat. Pe un raft și pe suportul unei oglinzi, șepcile și căciulile se înghesuiau în rânduri strânse, iar pe podea galoșii și bocancii stăteau unii peste alții, numerotați cu cretă. Tocmai când îmi făceam loc spre mijlocul sălii, un violonist, cu vioara sprijinită de bărbie, mișcă solemn arcușul și, ridicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
mi se lipiseră degetele), încep să mă încalț. E greu; șosetele mi-au putrezit, picioarele îmi miros îngrozitor, șnururile sunt rupte, numai noduri. Dezgustat de murdăria și de mirosul propriului trup, mă ridic în picioare, îmi îmbrac paltonul, îmi pun șapca și galoșii, îmi ridic gulerul; apoi mă apropii de masă ca să sting lampa. Simt nevoia să mă așez din cauza unui acces de slăbiciune. Așezându-mă, am senzația că mă lasă inima și că mi-e greață, dar, învingându-mi slăbiciunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

totul. 3 Farurile spintecau întunericul pădurii. În noaptea caldă de au gust, camionul gonea la vale pe panta muntelui. Coroanele copacilor se închideau deasupra drumului, dându-i senzația că merge printr-un tunel nesfârșit și întunecat. Își dădu pe ceafă șapca albastră ștergân du-și cu dosul palmei fruntea transpirată. Mergea prea repede, așa încât călcă ușor pedala de frână. Un geamăt de protest se auzi de la roțile peridocului plin ochi cu bușteni groși. Simți cum acesta îl împinge înainte pe pantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Nu, mai bine pleca acum, în cel mult două ore putea fi acasă în patul lui, iar mâine va aduce o asistență tehnică de la garaj ca să vadă ce se poate face. Ridică cabina la loc și încuie portierele. Își îndesă șapca pe cap și porni la drum. Bine măcar că avea lanterna la el, cel puțin putea să vadă pe unde calcă. Camionul rămăsese mult în urmă când începu ploaia. Picura mărunt și des, semn că nu avea de gând să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nici o urmă de târâre sau orice altceva care să-i atragă atenția. Ai ochi buni, tinere! îl lăudă el pe Pohoață. Ce crezi că este? Cârpa aceea ori... ce s-ar putea afla înăuntru? Cristi îl privi lung. E o șapcă, continuă Vasilică la fel de tulburat, e o șepcuță din aceea pe care o poartă șmecherii cu cozorocul la spate. Costi avea una la fel. De unde știi? E trecut în descrierea pe care o făcu maică-sa cu privire la hainele cu care fu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
era un trup l-am fi văzut de aici! îi răspunse Cristi care deja începuse coborâșul. Hai, ce faci? Ai de gând să mai stai mult acolo? Dacă-i un cap? spuse Pohoață tot fără să se miște de pe loc. Șapca se poartă pe cap, nu-i așa? De cele mai multe ori, măi Vasilică. De data asta însă, capul nu se află aici. Poți să cobori și tu fără grijă! îl îndemnă Cristi. Cu un băț găsit în apropiere, Toma ridicase șapca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Șapca se poartă pe cap, nu-i așa? De cele mai multe ori, măi Vasilică. De data asta însă, capul nu se află aici. Poți să cobori și tu fără grijă! îl îndemnă Cristi. Cu un băț găsit în apropiere, Toma ridicase șapca de jos și i-o arăta colegului său. Era încă udă și plină de noroi și resturi de ace de brad maronii. Nu era ruptă și nici țesătura nu părea putrezită, fapt ce îl bucura întrucât însemna că nu zăcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mai multe pungi de plastic cu fermoar, frumos împăturite. Ești fenomenal cu uniforma asta a ta! exclamă laudativ Cristi. Ce mai ascunzi prin buzunarele tale? Nu ascund nimic, se apără Vasilică, deschizând punga și ajutându-l pe inspector să introducă șapca înăuntru. Am la mine tot ce ar putea să ne fie de trebuință. Agentul închise punga și se întoarse spre superiorul lui: Duc asta la laborator, nu-i așa? întrebă el. Care laborator? se arătă mirat Cristian. Voi nu aveți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vârful bățului, Cristi ferea de o parte vegetația din jur căutând alte dovezi. Porni mai departe pe firul văii, cercetând atent terenul. Pohoață se ținea la doi pași în urma lui, încercând și el să descopere eventuale urme. Acum că găsirăm șapca, căutăm și restul corpului. Nu-i așa, domnule? întrebă el înfiorat. Ca să fiu sincer, da. Însă mă îndoiesc că vom mai găsi ceva. Cred că șapca a ajuns aici adusă de apă. În urma ploii de alaltăieri noapte, aici s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
doi pași în urma lui, încercând și el să descopere eventuale urme. Acum că găsirăm șapca, căutăm și restul corpului. Nu-i așa, domnule? întrebă el înfiorat. Ca să fiu sincer, da. Însă mă îndoiesc că vom mai găsi ceva. Cred că șapca a ajuns aici adusă de apă. În urma ploii de alaltăieri noapte, aici s-a format un torent care a dus la vale o mulțime de resturi. Va trebui să extindem cercetările și pe maluri ca să vedem de unde a putut veni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
acum nu scotea o vorbă. Cristi se opri câteva clipe și așteptă ca agentul să-l ajungă din urmă, după care porniră împreună mai departe. Ce-i cu tine? întrebă el. Ce să fie? se apără acesta. De când am descoperit șapca te-ai schimbat la față. Tremuri tot și trebuie să scot vorbele cu cleștele de la tine. Te comporți ca și cum ai avea o legătură cu toată treaba asta. Nu, se apără Vasilică scuturând din mâini, Doamne ferește! Lasă, măi, că am glumit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ca în romanele lui Karl May. Winnetou și Old Shatterhand umblând prin pădure căutând urmele lăsate de indienii comanși. Mda, o aprobă Toma absent, rămâne de stabilit cine e Winnetou și cine Old Shatterhand. Ajunseseră la buza ravenei unde găsise șapca lui Costi. Cristian se uita la fundul acesteia și înțelese că nu puteau trece de-a dreptul peste ea. Nu numai că pereții erau destul de abrupți, dar jos în vale se vedea apă și noroi. Trebuiau să caute un alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282

note, desene, numele colegilor, pînă-n clasa a șaptea (a șaptea B), cînd adolescentul va avea un conflict cu profesorul L.D. care preda istoria și geografia. Brusc ne găsim În inima unui alt oraș, cam prin anii douăzeci și opt, tînărul are pe șapca de liceu Însemnul VIII, Își lăsase mustăcioară. (Mustăcioara asta o va avea toată viața. O singură dată și asta nu prea demult, și-o crestase din neatenție, și-atunci și-a ras-o. Privindu-l, m-a podidit plînsul; părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
din apropiere. Teroarea, foametea, vărsările de sînge erau mărturii incontestabile că stăpînirea lui Antichrist se Înfăptuia conform scenariului expus În Conspirație. Triunghiurile, care cîndva se iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar aici părintele Serghei scotea din adîncul buzunarului sutanei, precum corpus diabolici, un pumn de nasturi metalici). Dintr-o scrisoare (care-i parvenise prințului Jevahov ca un mesaj de pe o altă lume, cu ștampila orașelor Oran, Marsilia, Constantinopol, Paris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
nu există constante. În tinerețe Racikovski participase la cenacluri studențești clandestine, unde se citeau În șoaptă cărți și manifeste interzise, aveau loc discuții conspirative și iubiri tainice, străluminate de zările unui viitor neclar, iar „romantica revoluție era singurul program“. Cu șapca trasă zdravăn pe frunte, se fofila prin ganguri dosnice pînă În pivnițele Întunecoase unde mirosea a cerneală tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372

excelentă. Și erai sigur în felul acesta că e și o mamă admirabilă. În salon erau fotografii ale fiului și fiicei. Băiatul - pe nume Robert - avea șaisprezece ani și studia la Colegiul Rugby; și îl vedeai în ținută sport, cu șapcă de jucător de cricket, iar apoi în frac și cu guler tare. Avea fruntea candidă a mamei sale și ochi frumoși și meditativi. Părea un băiat curățel, sănătos și normal. Nu știu dacă e chiar așa deștept, zise ea într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]