763 matches
-
o floare printre ploaia de flori dăruite de public. Ce mai vrei? Mai este cazul să te gândești la trecut? Până acum nu ți-ai făcut asemenea probleme. De ce să începi acum? Rămâneau toate uitate, dacă nu apăreau cei din șatră. Nu i-am văzut de când aveam opt ani. Reîntâlnindu-ne după atâta amar de vreme, puteam să nu mă gândesc la trecutul meu? Ai dreptate, dar acum gata! V-ați văzut,v-ați simțit bine, v-ați povestit fel și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
i-a întins un picior de pui. — Ție îți dau cotoiul ăl mai mare. Așa-mi spunea mama, când eram mic. În clipa aceea Teofana a avut un simțământ imperceptibil, amintindu-și că așa i se spunea și ei în șatră. Din nou l-a simțit pe Alexandru ca un protector. După ce-au terminat cu puiul, Alexandru savurează în gol. — Ce-ar fi mers acum un pahar de la Bachus. — Zeul vinului și al veseliei la romani. La greci se numea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
legănată de căruță, amărâtă cum era, a adormit. Când a ajuns în satul rudelor, era noapte. Pe cine să fi întrebat de rude, că fata dormise. S-au hotărât s-o ia cu ei, așa că fata s-a trezit în șatra țigănească. La început s-a speriat, dar ce era să facă? Noroc că țiganii s-au purtat frumos cu ea socotind-o copilul lor. Când a mai crescut a mers la cerșit nu pentru că ei o obligau, ci pentru că ea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o iubeau mai mult decât o iubiseră ai ei. Tot cerșind, a ajuns și pe la casa unei doamne care a îndrăgit-o și până la urmă a hotărât, împreună cu soțul ei, s-o înfieze. Fetei îi părea rău să plece din șatră. Se învățase acolo și nici țiganii nu voiau s-o lase. Când li s-a explicat că e spre binele ei, să poată merge la școală, să învețe, că în șatră ar fi rămas analfabetă, au înțeles și au fost
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o înfieze. Fetei îi părea rău să plece din șatră. Se învățase acolo și nici țiganii nu voiau s-o lase. Când li s-a explicat că e spre binele ei, să poată merge la școală, să învețe, că în șatră ar fi rămas analfabetă, au înțeles și au fost de acord. Domnii care au înfiiat-o au dat-o la școli și fata s-a încăpățânat să învețe, să ajungă cineva, să se răzbune pe trecutu-i dureros. Acum, într-adevăr
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nu știu ce să spun, că mi-a venit să plâng, fiindcă acea casă era casa în care m-am născut, casa mea părintească, i s-au umezit ochii Teofanei. — Cum așa? Părinții tăi au vîndut casa părinților lui Alexandru? Cei din șatră au avut casă și-au vîndut-o? — Acolo locuiește tatăl meu. — Stai puțin că nu mai înțeleg nimic. Ismail Ciurdaru, tatăl tău din șatră, locuiește acum acolo, întreabă nedumerit Eusebiu, ridicându-se de pe scaun. —Tatăl meu biologic este Vasile Mocanu cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
s-au umezit ochii Teofanei. — Cum așa? Părinții tăi au vîndut casa părinților lui Alexandru? Cei din șatră au avut casă și-au vîndut-o? — Acolo locuiește tatăl meu. — Stai puțin că nu mai înțeleg nimic. Ismail Ciurdaru, tatăl tău din șatră, locuiește acum acolo, întreabă nedumerit Eusebiu, ridicându-se de pe scaun. —Tatăl meu biologic este Vasile Mocanu cu care m-am regăsit după mai bine de douăzeci de ani. Dacă nu se întâmpla să fac acest drum cu Alexandru, poate nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
spălai cu atâta săpun și mă parfumai. Ca să nu miros a țigancă? M-ai căutat să n-am păduchi. Ai văzut că n-am avut. — N-am ce zice. Ai fost curată. Nu știu de alții, dar ai mei din șatră au fost oameni curați. N-au avut nici păduchi, nici scabie. N-au umblat nespălați, nepieptănați. Am trăit noi la ușa cortului în fum, în frig și în sărăcie, dar nu ne-am lăsat cuprinși de mizerie. — Îmi dau seama
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-ți spun ce am dorit și mai înainte, că eram gata, gata să fac acest pas. Cine este fericitul? — Cel mai nefericit om acum. — De ce? Fiindcă este fratele meu vitreg. Dar tu mai ai frați?este surprins Cezar. Cei din șatră. Izaura și ceilalți erau copiii lui Ismail așa cum mi-a dezvăluit trecutul tău. — Este vorba de Alexandru, fratele meu vitreg, fiul tatălui meu și al Floricăi, mama mea vitregă. — De Alexandru nu mi-ai vorbit. — N-am știut despre el
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Eu sunt chiar atât de urâtă? — Ești frumoasă, dar vei deveni și mai, și mai frumoasă, țâfnoaso. — Câți copii vrei, mă rog? — Dacă mă gândesc bine, cred că vreo patru-cinci ar fi suficient. — Du-te mă, nici țiganii mei din șatră n-au avut atâția puradei, țâfnosule. — Dar tu nu mai ești în șatră. Și cine-i crește? — Noi, mama, mamă-ta Zina. — S-o crezi tu, că profesia mea îmi îngăduie să fiu an de an gravidă, să am an
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și mai frumoasă, țâfnoaso. — Câți copii vrei, mă rog? — Dacă mă gândesc bine, cred că vreo patru-cinci ar fi suficient. — Du-te mă, nici țiganii mei din șatră n-au avut atâția puradei, țâfnosule. — Dar tu nu mai ești în șatră. Și cine-i crește? — Noi, mama, mamă-ta Zina. — S-o crezi tu, că profesia mea îmi îngăduie să fiu an de an gravidă, să am an de an copii, replică Teofana, deși știe că Cezar glumește să vadă ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
joci cu ei ca și cu niște păpuși și alta să ai responsabilitățile pe care trebuie să le ai ca părinte. Ți se rupe sufletul când i se întâmplă ceva rău. Îmi amintesc cum îmi mai descânta biata Dedi, în șatră, ba când mă durea capul, ba când mă durea stomacul, cu toate că nu eram fata ei. — Copiilor noștri nu le vei descânta. Îi vom duce la medic. Știi că mamei Zina și tatălui Sebi le descântam? Nu te cred. — Vrei să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu toate că nu eram fata ei. — Copiilor noștri nu le vei descânta. Îi vom duce la medic. Știi că mamei Zina și tatălui Sebi le descântam? Nu te cred. — Vrei să spui că nu știu descânta? Am trăit atâta timp în șatră. Cum să nu fi știut? Dacă vrei îți fac și vrăji, glumește Teofana. — M-ai vrăjit până peste cap. Ce vrăji să-mi mai faci?o strânge cu drag de obraji și-o sărută Cezar. Foarte bine. Dacă avem un
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și părul pieptănat în coc. Avea alura numelui pe care-l purta, de prințesă. N-a uita să-și pună salba cu galbeni, ca o dovadă că gândul ei într-un asemenea moment din viață, se îndrepta spre cei din șatră, salbă pe lângă care a strălucit și colierul oferit de nașa de botez. A bucurat-o prezența nașilor de botez care o transpunea în anii copilăriei de la Murgeni cât și prezența Izaurei, venită cu soțul ei Patrik, ce îi amintea de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
oferit de nașa de botez. A bucurat-o prezența nașilor de botez care o transpunea în anii copilăriei de la Murgeni cât și prezența Izaurei, venită cu soțul ei Patrik, ce îi amintea de viața pe care a dus-o în șatră.Teofana se întâlnise cu Izaura într-un turneu cu un spectacol în Olanda. Din întâmplare, cei din trupa teatrului de operă au servit masa la restaurantul „Izaura”, fără ca Teofana să știe că patroana este chiar Izaura. Nespusă le-a fost
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
La fel și soțul ei, Patrik, arăta un bărbat bine. I-a prezentat lui Cezar și cunoscuților ei ca pe niște prieteni din Olanda. Singurul care le știa povestea era Cezar. — Cât de mult s-au schimbat ai tăi din șatră, era mirat Cezar. — Vezi ce face ieșirea în lume? Și pe tine te-a schimbat, era de părere Teofana. — În bine sau în rău? — Natural că în bine. Ginerele de azi mai seamănă cu studentul de ieri? Cezar i-a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în elementul ei, chiar dacă n-o cunoștea decât pe Teofana. Nu-i scăpa joc sau dans și-l lua și pe Ptatrik să-l învețe să joace. Ba mai mult, era animatoarea strigăturilor. Unora din acestea le împrumuta izul din șatră ca de plidă: „Foaie verde foi dă soc Hai pirando, hai la joc Bate pământul că-i tare Așa cum bați în căldare.” Hiu! Hiu! Hiu! striga în ritmul muzicii. — Prințeso, nu regret c-am venit la nunta ta. Am jucat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dacă mă doare piciorul, că ți-am spus că în fuga mare căzusem. — Ce proști eram la anii aceia, își flutură Teofana, cu dragoste, mâna prin părul lui Cezar. Erau momente când în discuțiile lor aduceau vorba despre viața din șatră a Teofanei sau cea din Afica a lui Cezar. Într-o după amiază a unei zile târzii de toamnă, stând în balcon la taclale, le-a venit pofta să bea o cafea. — Ce bună ar fi o cafeluță!își exprimă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
De ce nu ți-ai luat papucii și stai cu picioarele goale, observă Cezar ca să-i distragă atenția de la secretul cafelei bune. Mă duc să ți-i aduc. Stai liniștit, că îmi place desculță ca să-mi amintesc de anii petrecuți în șatră. Atunci călcai cu picioarele pe covoraș ca acum? — Mai văzuși. Călcam pe pământul aspru, pe iarba înrourată, pe prundiș, prin noroi... — Și nu te durau tălpile ăstea, se apleacă Cezar și i le mângâie înduioșat. — Nu mă dureau că se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mereu îi săgeta în creieri câte o întrebare și fiecare îl durea, și-l ustura, și-l chinuia... 2 Două ceasuri după răsăritul soarelui era o viermuială în Amara, de parcă satul ar fi pornit să-și mute locul ca o șatră când s-a isprăvit popasul. Pe bătătura din fața cârciumii se încrucișau toate veștile și zvonurile. Și veneau atât de multe și de deosebite, că oamenii fierbeau așteptând mereu să se mai întîmple ceva, dar ceva mai însemnat decât cele întîmplate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu noi, dar pleca apoi și ea după soră-sa, căci nu suportau să stea despărțite. Țigăncușa, Garoafa, le drăcuia printre dinți, fiindcă uneori gemenele veneau de dimineață la poarta ei și începeau să strige "Garoafa-scroafa" până ieșea afară toată șatra, cu spume la gură de furie, în rest însă, când treceau pe la tanti Aura sau când ne jucam pe câmp, privind la băieții care scoteau din găuri gărgăuni cu cîte-o bilă de pâine la capătul unui fir, fetițele se înțelegeau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să o șutesc de la colegul nostru de salon. Se vede cum, ajuns În gară, dau nas În nas cu patrule militare care se Învîrt prin mulțimea de țărani și de oameni simpli și veseli, așa că-mi găsesc refugiu Într-o șatră de țigani care stau undeva În marginea peronului și cîntă și așteaptă un tren spre VÎlcea. (Mă gagiule, da’ tu ce pățiși mînca- ți-aș de sameni așa tare c-o mumie? Ia vino la baba să-ți ghicească.) Se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de o lume cu șorțuri albe, scrobite, și bonete de cameriste, cu fețe de masă lungi, din damasc imprimat cu floricele argintii, abia vizibile. Era copilă când tatăl ei, Geoffrey Stillowen, „a descoperit-o“ (așa suna povestea) pe Ruby, în șatra de țigani care locuia la marginea maidanelor și față de care manifesta interese filantropice, și a angajat-o ca servitoare a fiicei lui. Ruby era cu doi ani mai mare decât Alex. Arăta și pe atunci ca și acum: brună, dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
exemplu, pentru, bătrânul înger-poet, poezia are inalienabila ei parte de sfințenie (Poezia e sora de taină a / îndumnezeirii...), ceea ce explică harul artistului de a înnobila, fie și temporar, realitatea, argumentat, într-un poem, cu evocarea lui Emil Loteanu care, filmând Șatra, la Cernăuți, a făcut ca orașul să poată întruchipa, pentru un timp, Viena. Asumându-și, așadar, două destine (pe parcursul destinelor mele - sovietic / și moldo-român), Leo Butnaru creează o poezie infuzată de autobiografismul pe care nu-l poate eluda, marcat, cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
din 1990 și 1992. Când, ani de-a rândul, o țară întreagă s-a deprins să fure de la fabrică, să facă troc, să practice corupția reciproc, să considere fărădelegea ca lege suprem-infailibilă, să „se descurce“ la foc mic, sub coviltirele șatrei, cu meditațiile ca învățământ paralel ș.a.m.d. - pe scurt: să supraviețuiască și nu să trăiască -, cui să-i mai ceri limpezimea mentală de a considera liberalismul, concurențialitatea, meritocrația, cultul muncii, spiritul civic ș.cl. drept valori superioare pungășiei, decerebrării și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]